863 matches
-
și apoi în Israel. Născut în anul 1914 la Câmpulung Moldovenesc,pe atunci în Ducatul Bucovinei, și-a petrecut copilăria și tinerețea la Cernăuți, unde s-a mutat cu familia în anul 1919. A fost înscris la școala de limbă idiș și română "Yiddisher Shul-Farayn". Încă din anii adolescenței a debutat cu recitări de poezie și proză în limba idiș și a început să-și intepreteze și propriile sale cântece. Aparițiile sale au trezit interesul criticilor. Filologul Dr. H. Gininger a
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
copilăria și tinerețea la Cernăuți, unde s-a mutat cu familia în anul 1919. A fost înscris la școala de limbă idiș și română "Yiddisher Shul-Farayn". Încă din anii adolescenței a debutat cu recitări de poezie și proză în limba idiș și a început să-și intepreteze și propriile sale cântece. Aparițiile sale au trezit interesul criticilor. Filologul Dr. H. Gininger a scris într-un detailat articol în "Di Vokh", revistă de literatură în limba idiș din București: Cedarea Bucovinei și
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
poezie și proză în limba idiș și a început să-și intepreteze și propriile sale cântece. Aparițiile sale au trezit interesul criticilor. Filologul Dr. H. Gininger a scris într-un detailat articol în "Di Vokh", revistă de literatură în limba idiș din București: Cedarea Bucovinei și Basarabiei din 1940 l-a surprins pe Levin la Cernăuți. Regimul sovietic l-a mobilizat în cadrul unor unități pseudo-militare de muncă - ca cetățean român și evreu - și l-a trimis într-un lagăr de muncă
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
viața în timpul suferințelor din lagăr. Levin mai apucă să apară în recitaluri timp de încă șase ani, dar este nevoit să renunțe din cauza stării precare a sănătății în urma detențiunii. Și-a continuat însă activitatea de compozitor, de transpunere a poeziei idiș pe note. În anul 1972 a emigrat în Israel. Leibu Levin a apărut în nenumărate recitaluri la Cernăuți, București și în diferite orașe din România, cu deosebire în Bucovina și Basarabia. În 1939 îi apare la Cernăuți, sub îngrijirea lui
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
a devenit un cântec popular în Statele Unite. Tot în 1939, același H. Segal a îngrijit publicarea cărții „Zelig Bardicever: „Lider Mit Nigunim”, (din ) apărută pe baza interpretațiilor lui Levin, în urma întâlnirii la Bălți și colaborării cu interpretul de muzică populară idiș Zelig Bardicever cu care a început să apară.
Leibu Levin () [Corola-website/Science/321928_a_323257]
-
20 august 1927 Câmpulung Moldovenesc) este un poet, scriitor și eseist israelian de limba idiș, originar din România. Alexandru Spiegelblatt s-a născut în 1927 la Câmpulung Molodovenesc, la poalele Carpaților, în sudul Bucovinei, ca fiu al unui ceasornicar evreu numit Samuel Spiegelblatt, urmaș al mai multor generații de ceasornicari. A învățat de mic la
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
București. Între anii 1954-1958 a fost conferențiar la catedra de literatură rusă la această universitate și la Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu din București. Spiegelblatt a fost un timp membru în comitetul de redacție al revistei în idiș „Ikuf bletter” care a fost închisă în anul 1963, de asemenea a colaborat la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Petah
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
literatură și critică literară Mihai Eminescu din București. Spiegelblatt a fost un timp membru în comitetul de redacție al revistei în idiș „Ikuf bletter” care a fost închisă în anul 1963, de asemenea a colaborat la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Petah Tikva. Între anii 1971-1998 el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de redacție al revistei literare trimestriale în
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Petah Tikva. Între anii 1971-1998 el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de redacție al revistei literare trimestriale în limba idiș די גאָלדענע קייט („Di Goldene Keit”), care a apărea la Tel Aviv. În Israel, Alexandru Spiegelblatt a colaborat și la ziarul idiș לעצטע נײַעס („Letzte Naies”, Ultimele Știri) ; la cotidianul în limba română „Viața noastră” . In
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de redacție al revistei literare trimestriale în limba idiș די גאָלדענע קייט („Di Goldene Keit”), care a apărea la Tel Aviv. În Israel, Alexandru Spiegelblatt a colaborat și la ziarul idiș לעצטע נײַעס („Letzte Naies”, Ultimele Știri) ; la cotidianul în limba română „Viața noastră” . In anul 1969 a luat parte la publicarea volumului omagial la aniversarea jubileului lui Shlomo Bickel. Spiegelblatt a efectuat și traduceri din limba ebraică în
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
a fost vicepreședinte al Uniunii Asociațiilor Scriitorilor din Israel timp de 12 ani și unul din fondatorii și președinte ai Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, maghiară, olandeză, sârbă, slovacă, idiș, chineză. A scris trei antologii traduse în ebraică, rusă și arabă. În anul 1985 a scris o piesă publicata în ebraică sub titlul „Kohó shel arafel” (Puterea ceței). Carmel a fost coautor al volumului de interviuri "Pacea și-a ucis
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
a părăsit Uniunea Sovietică pentru un turneu peste hotare, inclusiv în Statele Unite.O parte din actori în frunte cu Nahum Tzemah au decis să ramână la New York, unde producțiile teatrului, incluzând și versiuni ebraice ale unor piese din tradiția teatrală idiș, s-au bucurat de succes. Altă parte a actorilor s-a mutat în anul 1928 în Palestina, sub mandat britanic. Instalat la Tel Aviv, ansamblul Habima a invitat pe regizorul sovietic Aleksei Dikii să ajute la reușita câtorva spectacole. Dikii
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
Aceasta perioadă a consacrat ansamblul ca teatru național ebraic cu repertoriu și scene permanente în Tel Aviv. Imaginea actriței Hana Rovina în rolul lui Lea'le în producția istorică a Habimei cu piesa „Dibuk” de S.Ansky (în traducerea din idiș de Haim Nahman Bialik) a devenit „iconul” cultural al teatrului evreiesc și israelian. În anul 1945 a fost construit edificiul teatrului, care a găzduit spectacole încă înainte de a fi finisat. În 1958 teatrul a fost onorat cu Premiul de Stat
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
locuia o comunitate evreiască constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni. Erau 16 școli evreiești în număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi. Regiunea a devenit un oarecare centru al literaturii ebraice și idiș. Către anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 de oameni, iar în anul 1897, comunitatea număra deja 228.620 de evrei (11.8% din populația guberniei). Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Yerushalayim shel zahav” a fost înregistrat și de compozitoare, si de mulți alți soliști precum Ofra Haza, Yaffa Yarkoni, Ran Eliran. El are vreo 300 de versiuni și a fost tradus în numeroase limbi, inclusiv franceză (Leș Compagnons de la chanson),idiș (în interpretarea lui David Eshet), spaniolă(în interpretarea lui Yaffa Yarkoni), esperanto. El apare în versiunea lui originală corala și la sfarsitul bandei sonore a filmului „Lista Schindler”. Între Războiul de Șase Zile și Războiul de Yom Kipur, Naomi Shemer
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
scriitorilor. Muncă lui Jorge a fost publicată în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă, suedeză, thailandeza, cehă, turcă, turkmena, ucraineană și vietnameza.
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
românesc Năsăudean din care face parte și localitatea Telciu. În anul 1900 din cei 3.102 locuitori 2884 erau români, 172 maghiari și 31 germani. Existau și 207 evrei, care și-au declarat drept limba maternă maghiară, română sau limba idiș. 2.799 dintre locuitori erau greco-catolici, 207 mozaici și 70 romano-catolici. În 2002, 3.669 locuitori erau ortodocși, 184 greco-catolici (în realitate se pare că sunt mult mai mulți), 20 romano-catolici, neoprotestanti. Au debutat în iulie 2012. Până în 2014 s-
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
mituri legate de formarea acestei populații. O altă teorie consideră că ei sunt descendenți din evrei care erau de profesie vânzători ambulanți. Această teorie se bazează pe faptul ca în limba ienișă se întâlnesc anumite cuvinte de origine ebraică și idiș, precum și multe nume de familie, comune cu evreii. Această teorie ignoră însă elementele lingvistice mai vechi ale limbii ienișe (de ex. elemente celtice și romanice). Cea mai plauzibilă explicație pentru prezența cuvintelor de origine evreiască în vocabularul ieniș este aceea
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
(în ebraică:הקרע ביהדות הונגריה, în maghiară: Az ortodox-neológ szakadás, în idiș: די טיילונג אין אונגארן ,Di Taylung in Ungarn) a fost procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
evreiești a unor școli în limba germană, limba oficială a Imperiului Austriei. Influența autorităților nu s-a exercitat însă în mod uniform pe cuprinsul Ungariei: în nord estul regatului maghiar, în zona de așezare pe care evreii o numeau în idiș Unterland (Interland) sau în ebraică Galil tahton,în estul Slovaciei, estul Transcarpației, Maramureș, nordul Transilvaniei, regiuni mai sărace și izolate, reformele aproape că nu s-au făcut simțite. Locuitorii evrei din Unterland, veniți în mare parte din Galiția, și care
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
politice, sociale și culturale, observa Michael Silber, el părea singurul care poseda un răspuns coerent. Deși majoritatea rabinilor ortodocși nu-i împărtășeau entuziasmul pentru învățământul materiilor generale, ei au început să înțeleagă nevoia de adaptare la împrejurările modificate. Trecerea de la idiș la germană ca limba vorbită curent de evreii din Oberland era un fapt împlinit; majoritatea lor nu mai vedea vreun folos în încercarea de a se împotrivi noului învățământ public generalizat. Cu toate deosebirile în concepția fundamentală dintre Hildesheimer și
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
condusă de pe poziții ortodoxe. Această luare de poziție i-a izolat pe adepții săi de restul rabinilor ortodocși, care și-au exprimat opoziția față de crearea unui seminar rabinic. La 27 noiembrie 1865 Hillel Lichtenstein a convocat în orașul Michalovce (în idiș Michalovitz, în maghiară Nagymihály) o adunare rabinică care a publicat a doua zi o sentință semnată de 70 de rabini, și care cuprindea, în mare, următoarele puncte: Ar fi o greșeală să se creadă, însă, că această sentință ar fi
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
electorale din preajma alegerilor pentru congres, ce fuseseră stabilite pentru 18 noiembrie, adeptii asociației Shomrey Dat au depus eforturi disperate pentru a atrage numerosul public hasidic din nord-estul țării. Ei au fost nevoiți să traducă materialul lor propagandistic din germană în idiș pentru uzul evreilor din „Unterland”. Aceste eforturi erau oarecum umbrite de faptul că unul din cei mai prominenți rabini ultraortodocși pe care îi câștigaseră de partea lor, Irmiyahu Löw din Ujhely, era un mitnagged, din cei mai înverșunați adversari ai
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
limbă. Astfel 57% din ucrainenii din Estonia, 70% din belarușii din Estonia și 37% dintre letonii din Estonia declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
de deținuți, și s-a întors în Israel abia pe 12 iulie 1948. După ce Israelul și-a câștigat independența, Kalai a devenit conferențiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim. El a fost, de asemenea, redactor și traducător din engleză, germană și idiș în ebraică, redactor la Institutul Bialik, membru al Academiei limbii ebraice, responsabil pentru emisiunile în limba ebraică la Radiodifuziunea israeliană. El a tradus în ebraică romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis, care a apărut în editura Am Oved. De asemenea
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]