1,179 matches
-
mea, un minunat ghid și un palpitant catalog al felului în care trăiau românii din Câmpia de Vest — zona Aradului — în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea. Nu era o lume idilică, dar era o lume vie, cosmopolită, autoritar dominată de reguli și fixată în legi morale de la care era imposibil să te abați. Hermina Ciorogariu percepe acest univers de pe celălalt versant al prozelor lui Slavici, fiindu-i, din acest punct de
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
liberă și o exprimare propriu-zisă de sine. Este ceea ce a încercat Valentin Barteș în cea de a doua parte a recitalului, concepând într-o nouă variantă Noaptea Valpurgiei din opera Faust de Charles Gounod. S-a conturat o versiune ușor idilică și deosebit de dinamică, cu nimfe, satiri și zeul Bachus, coregraful însuși intrând în joc, într-un dans al focului. Această lucrare este un prim pas către conturarea unui drum personal, în lumea atăt de vastă a dansului.
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]
-
secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va lua E. Lovinescu, înlocuindu-l pe N.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
împreună cu toți interpreții și colaboratorii săi în : să-și pună deplin în valoare ideea. Și nu închinându-i o odă, ceea ce nu ar fi fost deloc convingător, ci conturându-i numeroase dintre fațetele sale, care au mers de la tragic la idilic, de la sublim la șarjă, de la emfază la autentică rigoare clasică. Și, în fine, apropiind această lume, din care nu mai există astăzi decât firave urme, și de lumea zilelor noastre. În acest sens, unul dintre cele mai emoționante momente este
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
Regizoarea a ales să curețe personajul de orice impuritate, idealizându- l pentru a-l transforma după doctrina faptului ilustrativ. Este mai puțin important că acest Crulic a făcut o serie de greșeli și existența sa nu era chiar atât de „idilică”, de lipsită de asperități așa cum o reprezintă regizoarea, cât faptul de a regăsi un resort al demnității dincolo de orice determinări. Vocea personajului narator este cedată unor ziariști, martori oficali care consemnează de la un punct încolo gravele încălcări ale drepturilor acestui
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea câte-o întrebare dureroasă și fără răspuns...” Până la un punct, iluzia patriarhal idilică stăruie totuși, încurajată de capetele luminate ale Parvei, care-i prevăd tânărului Bologa un viitor strălucit. Se spune că „Apostol e răsfățatul facultății și că are să ajungă negreșit profesor la Universitate”, ceea ce-l face pe avocatul Domșa să vadă în
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
în ferestre, iar în soba de cărămidă duduie un foc zdravăn. Apostol își rotește privirea mulțumit, până dă cu ochii de o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu buzele umede și pline, care-l observă cu o îndrăzneală neobișnuită. Decorul idilic nu lasă încă să se întrevadă furtuna care se pregătește... În vreme ce locotenentul se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă plutonicul. Până și amplul poem Panorama deșertăciunilor, din care ediția Maiorescu reia un fragment, este mai degrabă neptunic decât plutonic, arcadian și idilic, inspirat de sudul solar. Nego așează poezia lui Eminescu sub semnul unui vers: „De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. Oare cât de eminescian sună versul? Limitele purismului concepției lui Nego despre poezie se observă cel mai bine în aplicarea
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
felul în care Nolan cochetează cu construirea unei distopii. Surprizele din final, dar și crescendo-ul lor dea lungul filmului mențin ritmul alert și imprimă forță scenariului, fapt dublat și de o coloană sonoră pe măsură. Filmul se închide cu idilica imagine a unui Bruce Wayne cumințit, familist și mai ales delectându-se cu bucuriile simple ale vieții într-un deplin anonimat.
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
Rodica Zafiu Interpretările critice asupra lumii reprezentate în opera lui Caragiale oscilează de mai multă vreme între ipoteza idilică (pentru care esențiale sunt cumsecă denia tihnită și defectele inofensive) și cea feroce (care pune în prim plan agresivitatea și imoralitatea). Pentru a verifica aceste modele interpretative, poate fi util să investigăm gradul în care violența verbală este prezentă în
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
apărea actrița în câteva filme printre care și Breakfast at Tiffany’s (1961) al lui Blake Edwards. Ambiguitatea lui Nicolas survine și dintr-o dublă referință în cazul lui, este un băiat „de la țară”, o parte din plăcerile sale sunt idilice, rustice, iar pe de altă parte, cum va afla Francis, fusese purtat de-a lungul copilăriei sale de către tatăl său scenograf pe toate scenele mari ale lumii, răsfățat de actrițe, îmbibat de parfumurile calde ale feminității. Invitația de a se
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
adresează celor doi, Marie și Francis, poartă însemnele unei inocențe campestre, în schimb atracția pentru filmul vechi și literatura pe care o studiază în paralel reflectă un suflet mai complicat. Marie îi face cadou o canotieră care rimează cu spiritul idilic al acestui Adonis, în schimb, Francis, adresându-se celei de-a doua personalități a lui Nicolas, îi cumpără un jerseu portocaliu destul de sofisticat. În ceremonialul erotic, vestimentația și culorile joacă un rol esențial pentru Francis și Marie, ele sunt alese
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
-o de la el. Prin urmare, într-un fel, Sae a intrat în istoria literaturii, ca toți ceilalți din familie.” (p. 8) O dată cu cartea aceasta, aș zice că mai intră o dată. O mulțime de replici ale sale sunt memorabile. Întrebat, ușor idilic, a ce mirosea o anume prăvălie din copilăria lui, răspunde în doi peri: „Era să zic eu o vorbă a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
frază nu e un dat inconștient, analog masticației și înghițirii la un om grăbit, care nu simte ce mănîncă”. Asta în ceea ce privește așa-zicînd partea tehnică a trudei noastre. În raport cu existența, scrisul înseamnă un mod de a i te opune. Indiferent de idilicele, moralizatoarele, exhortativele, violentele înfățișări pe care le poate adapta aparenta legătură între cele două planuri, a scrie înseamnă nu doar altceva decît a exista ca atare, ci și o provocare, o mănușă aruncată vieții. A scrie înseamnă a lupta. Cu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
absențe sunt generatoare de anxietăți. Scena cu care debutează filmul este exemplară: doamna Pujol face jogging prin parcul din curtea vilei într-un trening cu aspect proletar și se oprește cu grație asupra rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul cu parfum de rococo beatifică scenele domestice
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul, în sensul stângii culturale și a mișcărilor postcolonialiste, ci o marginalitate menită să-l potențeze. Această viziune armonică, de nu chiar idilică, asupra literarului e de regăsit, încă de la început, la toate nivelurile criticii lui Virgil Nemoianu, un critic care pare, din multe puncte de vedere, născut bătrân. Utilizarea accepțiunilor celor mai largi ale conceptelor (conflictele terminologice și disocierile cu lupa i
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
prezent pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și dintre toate răspunsurile scurte pe care le-a dat, unul mi-a atras atenția prin franchețea lipsită de orice menajamente. A fost întrebat dacă filmul său nu prezintă cumva o imagine idilică a vieții la țară din perioada comunistă. Regizorul a dat un răspuns pe cât de sec, pe atât de casant: „Așa au crezut toți proștii!” Există întotdeauna pentru marile opere riscul de a fi citite exact pe dos decât modul în
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
sinucigașe se manifestă autonom față de lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
marginea conștiinței personajelor. Senzația de inefabil, de imprecizabil domină, de altfel, întreaga carte, avertizând cititorul că ne aflăm în spațiul pur al poeziei, acolo unde orice determinări reale devin irelevante în fața dimensiunii simbolice. Romanul debutează cu o serie de stop-cadre idilice care evocă începutul poveștii de dragoste dintre protagoniști, și care par să esențializeze, să reducă la nucleul lor de semnificație întreaga suită de peisaje idilice în care s-au întâlnit vreodată perechile de îndrăgostiți din literatura rusă; o serie de
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
orice determinări reale devin irelevante în fața dimensiunii simbolice. Romanul debutează cu o serie de stop-cadre idilice care evocă începutul poveștii de dragoste dintre protagoniști, și care par să esențializeze, să reducă la nucleul lor de semnificație întreaga suită de peisaje idilice în care s-au întâlnit vreodată perechile de îndrăgostiți din literatura rusă; o serie de imagini puternic vizualizatoare (dar și de senzații auditive sau olfactive, sinestezia e un procedeu curent în romanul lui Șișkin) descriu acest univers ideal, care pare
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
pe jos al celor care neavând cu ce fugi, nu voiau totuși să rămâie sub ocupație; mersul pe jos în convoaie, deavalma, săptămâni în șir și instinctiv al tinerilor patrioți, care nu erau în vârsta luptătoare, dar nici în acea idilică; mersul pe jos al populației românești, cu tunul dușman în spinare bombănind și vrând să o ajungă. Știu foamea, știu setea, știu spaima, știu boala, știu truda unor bravi ofițeri, întorși fără câte o mână sau fără câte un ochi
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
nevoie de nici un fel de consolare” (p. 95), afirmă tranșant într-un rând. Nimic somatic aici, din tot chinul, el nu reține decât o stare de disconfort, care-l împiedică să scrie. Rămâne, pe parcursul acestor ani, un evazionist și un idilic. Preferă să-și conceapă, în liniște, romanele și să exerseze posibile debuturi de nuvele. Să-și amintească de Brăila, cu peisajele ei predispuse la metaforizare. Solicită prietenilor informații pe cât de anodine, pe atât de reconfortante pentru moralul propriu. Îl preocupă
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
Brassens. Într-o emisiune din 1983, sinologul Simon Leys o înfruntă sarcastic pe fosta maoistă italiană, Maria- Antonietta Macciocchi: „E normal, exclamă Leys, ca imbecilii să prefere imbecilitățile, la fel cum merii fac mere, dar nu pot accepta această prezentare idilică a Revoluției culturale”. A doua zi, constată un comentator în „Le Nouvel Observateur”, vânzările cărții italiencei, „Două mii de ani de fericire”, se prăbușesc literalmente. Unii vor spune că astfel de emisiuni culturale nu-și mai află locul în grila televiziunilor
„Apostrophes“ pe DVD () [Corola-journal/Journalistic/2956_a_4281]
-
pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță intelectuală și niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]