265 matches
-
că experiența mea ar putea fi în firea lucrurilor, la fel cum am aflat mai târziu despre masturbare. Experiența masturbării am trecut-o întotdeauna sub tăcere, chiar și față de amica mea din liceu, singura cărei îi destăinuiam din secretele și idiosincraziile eului meu, ce-l consideram eu însumi cel puțin ciudat sau, mai degrabă, bolnav sau chiar anormal, în bună măsură, aparte față de ceilalți copii, pe care-i studiam îndeaproape. Amica mea de clasă a fost singura căreia i-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului său. Alergase mult; cunoscuse popoare foarte diverse și idiosincrazii foarte diferite și se Întorcea dintr-un lung periplu prin Orient, unde contactul cu chinezii și japonezii reprezentase una dintre cele mai intense și interesante experiențe din viața lui. Chiar așa Îndepărtate cum erau de modul lui de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drept de a nu urma nici o opinie stabilită prin consens. Unii observatori, în general corespondenți ai mijloacelor de comunicare străine trimiși în grabă pentru a acoperi evenimentul, așa se spune în argoul profesiei, și, prin urmare, cu puține menajamente pentru idiosincraziile locale, comentară cu nedumerire absența totală a conflictelor între oameni, deși s-au constatat, și imediat au fost dovedite ca atare, acțiuni ale unor agenți provocatori care încercau să creeze situații de instabilitate, astfel încât să poată să justifice, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază Hubczejak În introducerea la Clifden Notes, poate uneori scăpa de capcanele idiosincraziei sau ale delirului; dar este fără precedent ca ea să fi adoptat, pentru a se exprima, forma discursului refutabil. Se poate adăuga că, până la capăt, Djerzinski avea să se considere În primul rând un om de știință; contribuția sa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rar pentru o carte de poezie, mai ales azi - străbătut de un elan vitalist, al cărui combustibil e dragostea - de viață, în general - sub numeroasele ei fațete, dar, mai ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dusseldrf, și, Înconjurîndu-i pe orbite proprii, David Lynch, Twin Peaks, plus Franck Darabont, În sens clasic (Închisoarea Îngerilor, The Green Mile). Mai sînt cîțiva. E un fel de listă a lui Schindler, a cîtorva oameni care-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de cîștig, pentru că sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost mai bine că nu l-am cunoscut direct pe Bacovia. Dacă s-ar fi întîmplat, ar fi trebuit poate, ca să aștept să se estompeze în memorie figura sa. Așa, apropierea mea de opera lui s-a făcut fără nici o idiosincrazie, fără nici o prejudecată. Acum însă, dacă s-ar mai putea să-l întîlnesc, desigur, aș avea cu totul alte reacții. Cele normale. Deși nu-mi plac poeții beți, dacă m-ar invita, cred că aș bea un pahar de vin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e nevoie de multă ,,bătătură’’. Coerența viziunii este esențială la un scriitor și atunci cînd o observăm știm că el e un scriitor adevărat. în Recapitularea, W. Somerset Maugham recunoaște următorul lucru: „I-am văzut pe oameni prin propriile mele idiosincrazii. O persoană mai veselă, optimistă, sănătoasă și sentimentală i-ar fi văzut pe oameni cu totul altfel. Eu nu pot emite altă pretenție decît că imaginea mea e coerentă”. Același e și cazul lui Bacovia. „Din cauza temperamentului meu - recunoaștea poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mult mai îndeaproape. Un mod de a caracteriza diferențele în procesele politicilor publice de la o țară la alta (sau chiar în interiorul acestora) utilizează conceptul de stil de politică publică. Stilurile de politică publică ne ajută să sesizăm în manieră sintetică idiosincraziile practicilor din diverse țări cu privire la procesele întreprinse odată cu dezvoltarea politicilor. Conceptul de stil presupune că "decidenții (...) încearcă adesea să dezvolte proceduri de operare standard pentru a se ocupa de problemele care apar pe agenda politică" (Richardson, 1982: 2-3). De aici
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cinci nume demne de luat în seamă!"), nici o critică venită din partea celor care, odată prezentați în carte, m-au determinat să cred contrariul nu mă mai poate mira. Cu atât mai mult cu cât știu prea bine că scriitorii au idiosincraziile, frustrările și, mai ales, orgoliile lor, în unele cazuri, gonflate peste măsură... Îi asigur, în orice caz, de faptul că, în ceea ce mă privește, le-am ignorat cât am putut pe ale mele. Un ultim aspect: cartea de față a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
linia unei onorabile tradiții, iar animozitățile ocazionale între această fostă tribună a spiritului critic exprimabil sub ceaușism și tribuna „noii direcții noi în cultura română”, Observator cultural gândit și condus de Ion Bogdan Lefter, mi-au părut prea marcate de idiosincrazii personale și prea eterogene pentru a putea fi formulate analitic ori subsumate unui program. Ludica Dilema, inițiată sub semnul „extremismului de centru” (ca să preiau titlul rubricii lui Radu Cosașu, potrivit pentru întreaga publicație), a fost multă vreme blocată în acel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și simplu banală prejudecată a filozofilor „fără organ” pentru istorie. Altele trebuie să fie argumentele unuia care susține relansarea modelului paideic al Eladei în plină (post)modernitate. Din fericire, Bloom însuși le oferă, deci îi putem trece cu vederea diversele idiosincrazii și erori categoriale 6. Să ne apropiem acum de trilogia propriu-zisă. În prima parte, Bloom îi descrie în mare amănunt pe studenți, dintr-o perspectivă multiplă: culturală, pedagogică, sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
autentică a "Consistentei", i.e., Adevărului - da "cheia secretului pe care il căutăm [...] secretul naturii"89, cea a intuiției estetice. Recunoaște, astfel, artei capacitatea de reconcilia, de o manieră originală și într-o opera unică, aspecte contradictorii, ceea ce el numește "marea idiosincrazie a sistemului divin de adaptare [...] completă reciprocitate a adaptării 90. Argumentul sau reia, în fapt, o idee fundamentală, enunțata de F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental (1800), în care acesta vorbește de capacitatea imaginației poetice "de a suprima o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
am constatat că mulți voiau să-și șteargă din palmares opere nereprezentative sau puternic marcate ideologic. Alții nu doreau să se menționeze la „Referințe critice” decât recenziile favorabile. Un istoric literar obiectiv nu ar trebui să țină seama de asemenea idiosincrazii, având obligația să prezinte realitatea literară așa cum a fost aceasta, cu luminile și umbrele ei. 3.3. Precizia Constă În utilizarea unei terminologii de specialitate. Astfel, lingvistul va folosi noțiuni precum afixe, desinență, diateză, flexiune, morfem, În timp ce istoricul va utiliza
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
interesului pentru problema În chestiune (pp. 190-191). CITAT RETRAS!!! Sistemul acesta, de origine americană, este Încă o expresie a celebrei democrații americane. La noi, modul tradițional de redactare a notelor permite, așadar, să facem ierarhizări, omisiuni, să ne exprimăm simpatiile, idiosincraziile, lucru pe care nu-l permite sistemul autor-dată, În care toți autorii citați au același statut, fiind absolut egali În referințe! După opinia lui Eco, sistemul autor-dată funcționează bine numai În anumite condiții: În lucrare trebuie să fie vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și scriitori, ideea de apolitic are însă alt înțeles: ea se confundă cu refuzul înscrierii într-un partid politic, cu adeziunea publică la un program oarecare, cu păstrarea distanței permanente față de viața politică organizată. Pe scurt: apolitic înseamnă neîncredere, distanțare, idiosincrazie, refuz chiar al ideii de partid politic. Problemă deosebit de interesantă, de esență pur sociologică. Nu știm dacă... sociologii d-lui Adrian Severin au luat-o în dezbatere. Ea trebuie, în orice caz, studiată științific. Să recunoaștem, mai întâi, un fapt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în mod firesc, într-un fel, în primul rând de scrisul lor, de impunerea și răspândirea operei lor. în timp ce cultura română nu poate renunța câtuși de puțin la opera unora de dragul altora. Căci intervin în aceste cercuri, din nefericire, toate idiosincraziile, simpatiile și antipatiile personale, interesele de grup, listele preferențiale etc., etc. Românul, în general, nu știe să coopereze, păstrându-și în același timp personalitatea. Trebuie evitată totodată, și cu cea mai mare grijă, politizarea culturii, a tuturor acțiunilor culturale. în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ei dețin mandatul irevocabil și definitiv al selecției valorilor românești exportabile, al ierarhizărilor și promovărilor externe. De unde, un dublu partizanat: al criteriilor oficiale în primul rând, dublat de al vieții cultural-literare. Acești funcționari duc cu ei în străinătate întreaga mentalitate, idiosincrazie și sisteme de relații formate în țară. Criticul, care l-a receptat cândva negativ, ca să dăm un singur exemplu, va fi exclus prin definiție. Criteriile dominante sunt subiective și arbitrare, personalizate și abuzive. Cei ce nu sunt simpatici, pe linie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
izolată de suportul lor material. În aceste condiții, în măsura în care media au proprietăți configuratoare specifice, ele pot fi considerate și canale, și limbaje. Televiziunea de pildă, ca mediu de transmisie, poate prezenta orice film, dar ca o modalitate expresivă care deține idiosincrazii proprii, poate favoriza apariția unor forme narative specifice ca telenovela sau reality show sau poate sublinia diferența semnificativă dintre experiența vizionării unui film pe ecranul mic din locuința personală sau pe ecranul mare din sala întunecoasă a cinematografului care restricționează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
mai multe privințe. Este un roman politic, „în marginea ficțiunii”, având drept nucleu evenimentele din 1989, o copioasă parodie a tranziției românești și totodată un roman discret autobiografic despre iubire, despre condiția intelectualului, într-un dialog intertextual care trădează adesea idiosincraziile criticului literar. Capitolele poartă titluri dezvoltate, anticipând fiecare „avatar” al personajului, într-o parodie de gradul doi: Calimeros este un Don Quijote de astăzi, angrenat într-o dublă tramă: el a vorbit despre Marele Regizor - în care poate fi recunoscut Dictatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
desăvîrșească eliberarea sexuală în Statele Unite, crescuți de o bunică în spiritul elitismului republican și al străpungerilor libertare ale anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat într-o "apocalipsă uscată" tot luîndu-și drept adevăr idiosincrazia depresivă, și nutrește vise demiurgice despre mutația biologică; între timp, se agață cu disperare de o viziune pozitivistă, înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
săi, a nevoii de lichidități a sistemului Bretton-Woods, a șocului petrolului ș.a.m.d.. "Teoretizarea americană a devenit astfel o ideologie, elaborată pentru a rezista împărțirii puterii monetare americane" (Calleo și Strange 1984: 114). Strange critică teoria regimurilor, considerînd-o o idiosincrazie puternică, care încă dă prea multă atenție relațiilor interguvernamentale și care este astfel înclinată în favoarea celor bogați și puternici și a agendei lor (Strange 1982b: 17). Este ideologia imperialismului non-teritorial (Strange 1982a: 482). Ținînd seama de toate acestea, mesajul este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]