1,748 matches
-
goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem coșmaresc, un idiot domestic care suferea de-o afecțiune ireversibilă a creierului în urma unui accident rutier și care era scos afară, în fiecare dimineață, să privească scena propriei sale morți cerebrale. Traficul înaintă încet spre nodul rutier de pe Western Avenue. Am pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
femeia arăta normal înspre bine. Nu-mi prea venea s-o lovesc în gură cu boxul pe care-l purtam în buzunar, nici să-i infig un stilet în rinichi n-aveam chef. - Hai, cheamă-l pe Șefu’, am repetat idiot. - Șefulee! Danee! strigă nebuna. Hai că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
problema e următoarea: voi ăștia sunteți pur și simplu mult, dar vai, foarte mult prea imbecili și pisălogi. - Frate... - Nu mă întrerupe, maestre, că-ți fut o labă... Fii atent, fii atent, ia aminte: după cum își poate da seama orice idiot din încăpere, adică voi toți, ședințele astea sunt ceva pentru băbuțe, nu pentru bărbați. Bla-bla-bla-ul vostru, taifasul ăsta de apus de soare mă scoate din sărite și din acest motiv nu am trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos“, e genial, zisese. - Îl știu, am spus eu. Versurile sunt ale lui Emil Brumaru. Yves mă privise ca pe un idiot. - Poftim? zisese râzând. Ale cui? - Ale lui Brumaru. Nu mai știu din ce volum... - Nu mai știi? - Nu. Julien Ospitalierul? Nu știu. - Te cred, spusese respirând pe nas. Pentru că nu-s ale lui. - Ba da... - Nu ale lui Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de data aceasta. - Priviți-l! Priviți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din nas. La anul, dacă e nevoie, schimb calimera. Mă gândesc la o chestie trăsnet despre credință, să vezi cum o să sară-n sus popii și am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pașaport, am. Sunt și 0098453RO, expir în 2009. Sau până în 2009. Sunt și voievodul 0976. Și „O voce distinctă care mai are încă multe de spus. În fond, un moralist”. Am fost 1.254. Și 9C. Și 12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez, când e să iasă în lume, moțul. Ar trebui să fac curățenie. L-am nimerit pe Zagan cu o piatră trasă cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Tetuanúi nu i-au scăpat aceste cuvinte, dar nu s-a putut abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și alții. Ăștia care s-au cărat sunt supraviețuitorii primei runde. Deștepții care vor avea ocazia să-și spună povestea. Camera din spatele camerei din spatele camerei, cum ar spune domnul Whittier. Ei vor deține adevărul absolut, însă doar despre noaptea aceea. Idioții ăia, săracii, au dat vrabia din mână. Cu toții am văzut anunțul, dar în feluri diferite. Pe diferite panouri din oraș, anunțul spunea: TABĂRĂ DE SCRIITORI ABANDONAȚI-VĂ VIAȚA OBIȘNUITĂ TIMP DE TREI LUNI Faceți-vă nevăzuți. Lăsați în urmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le amintim mai bine. Pe scenă... spune domnul Whittier, cu fața îngropată în covorul prăfos. Spune: Sunt gata să recit... Hernie inghinală... repetăm cu toții în gând. Ce s-a întâmplat până acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de discuție, prin munca autodidactă pe care o făcea, se transformase, peste noapte, într-un director de creație fără acte în regulă dar generator de bombe cu rază lungă de acțiune. Andrei Robu luase chipul unui impostor, el devenise un idiot fără pereche și președintele companiei cel mai mare păcălici al lumii. Ce putea să spună în fața unei răsturnări de situații tipice pentru filmele acelui regizor al cărui nume nu și-l mai amintea? Robu urma să plece. Nu foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Pulitzer acum câțiva ani. S-ar zice că au venit să scrie despre una dintre cele mai arzătoare situații politice din lume. și ce fac ei? Aleargă după fetițele pe care nu pot să le aibă acasă la ei. Iar idiotul ăla de colo, da, da, ăla care se tot linge cu fata aia batak, e aici ca să administreze creditele acordate de Banca Mondială, dar nu arată că ar fi În stare să administreze mai mult decât un Daiquiri cu căpșuni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atâtea În comun, libertatea comportamentului, părul În bătaia vântului... Păcat că nu l-a descoperit niciodată. Ar fi fost o pereche potrivită. M-a acostat Bill Schneider, aseară, la Hotel Java. Mick s-a rezemat de spătar. — Cât sunt de idiot, credeam c-ai venit să vorbim despre Rilke. Cum dracu’ de ai de-a face cu tipul ăla? Bill Schneider! Doar ce-i aud numele și-mi vine să vărs. Uite ce mi-a dat. I-a pus În mână
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mulțumită că nu putea să știe ce se petrecea În oraș În ziua aceea. Bill a Întins o mână spre torpedou și a scos un revolver. Parcă am fi Într-un film, și-a spus Margaret, un film cu totul idiot, În care ea avea nenorocul să joace un rol secundar. Nu-i trecuse nicio dată prin cap că cineva ar putea păstra vreo armă În torpedou. — Ce faci? l-a Întrebat. Ai permis? — Desigur, a răspuns Bill. Nu te Îngrijora
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i destul că pierdem Întruna În fața scârbelor ălora de indonezieni, acum ne bate până și Danemarca, poți să-ți imaginezi una ca asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
grozav de deștept și de timid, că de-aia nu te-am Înțelege noi. Abia dacă scoți o vorbă, iar când o faci vorbești În pilde. Așa că mă-ntreb, asta-i pentru că ești tu așa de isteț, iar eu un idiot? Rahat, firește că nu. Asta-i doar pentru că-n căpșorul tău frumușel se-ngrămădesc tot felul de gunoaie. Poate că v am răsfățat prea mult pe toți trei. Da, da, eu sunt de vină. Eu și maică-ta. Jucării frumoase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu știu cum e În Europa sau În America, nici măcar În Malaysia, dar nu vreau să plec. Am auzit ce mi-ați spus și cred că așa e, dar tot nu-mi vine să plec. știu că nu e logic. Sunt un idiot. Cred că tata avea dreptate, nu poți să stăpânești viitorul. Trebuie să te mulțumești cu ceea ce vine. Margaret n-a găsit nici un argument Împotrivă. Nu avea nici un rost să-l scoată din Indonezia, dar n-avea de ales. Campusul era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dea cu scăfârlia de pământ, ce mai, n-o să credeți, măi, ei, bine pe...nu, nu era vorba de nici o vedenie, mă, nu venise, ca mine, să caște gura acolo, nu, era prosternat de-a dreptul, c-o față de senil idiot, în transă, bătea mătănii, dacă-l înțepenea sciatica nu se îndura să facă douăzeci de genuflexiuni să-și dezmorțească articulația. Nu, și-ar fi luat concediu medical, ar fi apelat la împachetări cu parafină, băi galvanice și cine știe câte hapuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu obișnuitele reacții pro și contra - unele cronici mai favorabile, altele mai puțin și câteva de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
condamnarea la moarte, deportarea în Siberia (să ne amintim romanul Amintiri din casa morțiloră, în sfârșit căsătoriile sale, crizele de epilepsie, moartea fiicei sale, fac pe deplin vizibilă în suferințe și umilință, rațiunea însăși a existenței (Crimă și pedeapsă, Demonii, Idiotul, Adolescentulă. Cât despre Kafka, toate romanele sale (Procesul, Castelul, Jurnal intimă exprimă disperarea omului în fața absurdului existenței. Aceștia sunt autorii mei preferați și-i consider doi dintre titanii literaturii universale, pentru că ei reușesc mereu să mă facă să cunosc și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate privi Înapoi și să vezi totuși ceva. Și-a scos de la gât baticul ei alb cu floricele de câmp de toate culorile și bine parfumat și l-a legat la ochi. Spune-mi ce vezi când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]