1,015 matches
-
toamnă, hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu degete de mag. Copita unui cerb lovește-n obraz apa descântec prins de sete pe buze de viori, și
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau nuanțe. Și auzeam un murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii disperați Pe piele-mi iederi curg agățătoare. Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi Și m-afundam tăcut în visul meu Doream să pot să scap din acel hău Cu flori de nuferi tu să mă acoperi. Sfârșit și geneză Nu-ți plânge desfrunzirea pomule
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
fericire și răsăritul înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa, o herghelie de fluturi pe suflet se așterne, în iederă am oblojit neputința și-am zăvorât-o în catedrala iubirii eterne. imagine:internet Referință Bibliografică: Primăvara ființei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
cunoscut, energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe Castle Road. I-ar fi înțeles contextul, care, ca în majoritatea petrecerilor în plină desfășurare, era desprins din altă lume și destul de incoerent chiar și pentru ea. Era o clădire masivă și neregulată, construită în stil victorian, acoperită cu iederă; până nu de mult fusese un squat 1, iar acum era administrată de o asociație pentru locuințe. Sfera membrilor care locuiau acolo cuprindea atât drogați fără nici o speranță, cât și tineri profesioniști care preferau asemenea condiții precare pentru o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi putut să mă urmărească, întorcându-mă chiar de câteva ori ca să fiu sigură. Totul părea în regulă. Jumătate de oră mai târziu eram în Highgate, sunând la o sonerie veche, ruginită, de pe o poartă și mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-a întâmpinat cu o politețe de modă veche, îndrumându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jos, spre pământul care le știe pe toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud. Are în față atâta frumusețe - gazonul, copacii, cuptorul țărănesc, pergola pe care atârnă iedera ca o femeie îndrăgostită, pătlagina cu inflorescențe falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nici elefanții, în timp ce mergea ținând sub braț micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și mutat după ce treceau delegațiile de pe alte planete, altul construise un motor fără carburanți care funcționa pe bază de telepatie, dar după ce-l porneai, te durea capul, altul reușise să obțină un soi de porumb care creștea pe case, ca iedera, luai știuleții la etajul 10, cu mâna, din balcon, câte și mai câte! În ceea ce mă privește, primisem sarcina să construiesc un satelit artificial care să pară natural și care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
va îmbrăca fereastra în verde, eu culeg un ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței înfășurată într-un murmur continuu și nu isprăvea să prindă jarul dintr-un stup de gânduri și griji. Apoi m-a învățat descântecul pe trepte de culori, să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii, să mă
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
fără a fi prorpiu-zis obez, individul era: îngrozitor de voinic și, cumva, voluminos. Lumea îl cunoștea după o poreclă care-l definea perfect: „Jean-Capabilul”. Iată dedesubturile afacerii: „Clădirea, mai cunoscută prin cartier sub denumirea de „pizderie”, era parțial ascunsă de-o iedera sălbatică.” Începe darea în vilag a adevăratelor afaceri necurate: „Bâțâind din toate balamalele, cele 12 nenorocite se dezbrăcară la piele. Jean-Capabilul o lua pe prima față de-o aripa și-o trânti pe masa din mijlocul camerei. Scoase din buzunar
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
de U. Pe partea stângă, dăm de Fântâna Jianu construită în 1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
de U. Pe partea stângă, dăm de Fântâna Jianu construită în 1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
de U. Pe partea stângă, dăm de Fântâna Jianu construită în 1800 de Hagi Stan Jianu și renovată în 1930. În spatele acesteia, mirosul socului în floare ne îmbină prin aroma și frumusețea lui. Copacii stau treji, felinare verzi,îmbrăcați în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile.Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EXTAZ Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului pentru zeii tineri cu aspirații la cer ar fi nevoie de un milion de Olimp-uri de un milion de iedere agățătoare de-un milion de mâini cățărătoare poate și de o fărâmă de absolut la început toți zeii erau oameni cățărați pe vrejuri însemna mult să te cațeri pe-un vrej să-ți faci casă în cer colț cu strada
EXTAZ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362899_a_364228]
-
trâmbițele Ierihonului vrejurile se uscau repede venea iarna anotimpul poveștilor eroice cu Elena din Troia cu Ulise cu Desdemona sau Hercule da nimic nu-i mai frumos decât să visezi cu ochii deschiși o mie de ani cât trăiește o iederă.... Referință Bibliografică: Extaz / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
EXTAZ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362899_a_364228]
-
în umbră, fără lumină și fără apă. La 35 de ani, ochii ei poposiră pentru prima dată asupra unui bărbat ce o curta asiduu, îndrăgostit până peste cap de ea și sufletul ei însetat de dragoste, se agăță ca o iederă de șansa pe care viața i-o scotea în cale. David muncea departe, în alt oraș și venea la o lună acasă, uneori și mai rar, astfel că Maria se lăsă dusă de val și începu o poveste de dragoste
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]