893 matches
-
concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
ul este o băutură alcoolică spirtoasă, aromată cu fructe de ienupăr. În afară de ienupăr poate avea arome de anason, scorțișoară, coajă de portocală sau lămâie, rădăcini și semințe de angelica, coriandru sau prune sălbatice. Concentrația de alcool variază între 40-45%. Este utilizat, în special, ca ingredient de bază în diverse cocteiluri cum
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
ul este o băutură alcoolică spirtoasă, aromată cu fructe de ienupăr. În afară de ienupăr poate avea arome de anason, scorțișoară, coajă de portocală sau lămâie, rădăcini și semințe de angelica, coriandru sau prune sălbatice. Concentrația de alcool variază între 40-45%. Este utilizat, în special, ca ingredient de bază în diverse cocteiluri cum ar fi
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
dry gin și o aromă mai puternică. Ginul distilat a evoluat din jenever, Plymouth gin, mai puțin sec decât London dry gin și Old Tom gin, cel mai dulce și mai aromat. Ginul compus este obținut din alcool etilic și ienupăr, fără redistilare. "Sloe gin" este un sortiment de gin îndulcit, obținut prin infuzia fructelor de porumbar sau a prunelor. Ginul iși are originea în Olanda, în secolul al XVII-lea. Realizarea lui este adesea atribuită doctorului Franciscus Sylvius. Era vândut
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
Este, putem să ne bazăm pe asemănarea între modelul tabloului lui Pisanello și portretul Luciei d’Este aflat pe o miniatură care îi reprezintă pe fiecare din membrii "casei d’Este". Partizanii Ginevrei d’Este amintesc de o rămurică de ienupăr pictată pe răscroiala gulerului rochiei, și care ar trimite la prenumele său, Ginevra (în : „ienupăr”). O a treia ipoteză trimite la Margherita Gonzaga, soție a lui Leonello d’Este, din 1434 până în 1440. Ienupărul poate și ei să-i fie
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
d’Este aflat pe o miniatură care îi reprezintă pe fiecare din membrii "casei d’Este". Partizanii Ginevrei d’Este amintesc de o rămurică de ienupăr pictată pe răscroiala gulerului rochiei, și care ar trimite la prenumele său, Ginevra (în : „ienupăr”). O a treia ipoteză trimite la Margherita Gonzaga, soție a lui Leonello d’Este, din 1434 până în 1440. Ienupărul poate și ei să-i fie asociat. Ea și-a făcut intrarea în Ferrara, pe o alee acoperită cu ienuperi plantați
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
Este amintesc de o rămurică de ienupăr pictată pe răscroiala gulerului rochiei, și care ar trimite la prenumele său, Ginevra (în : „ienupăr”). O a treia ipoteză trimite la Margherita Gonzaga, soție a lui Leonello d’Este, din 1434 până în 1440. Ienupărul poate și ei să-i fie asociat. Ea și-a făcut intrarea în Ferrara, pe o alee acoperită cu ienuperi plantați. Pe de altă parte, culorile hainelor sunt cele ale "casei de Gonzaga": alb, roșu, verde. Probabil, tabloul i-a
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
în : „ienupăr”). O a treia ipoteză trimite la Margherita Gonzaga, soție a lui Leonello d’Este, din 1434 până în 1440. Ienupărul poate și ei să-i fie asociat. Ea și-a făcut intrarea în Ferrara, pe o alee acoperită cu ienuperi plantați. Pe de altă parte, culorile hainelor sunt cele ale "casei de Gonzaga": alb, roșu, verde. Probabil, tabloul i-a fost comandat lui Pisanello la moartea modelului, fie că este vorba de "Lucia d’Este", decedată în 1437, de "Ginevra
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
maximă de 85 m, și o suprafață de 0,90 ha. Adâncimea maximă este de 5,5 m, plasată la 35 m de malul estic. Malurile sunt înierbate și coboară lin spre lac, spre est aflându-se câteva boschete de ienupăr. Alimentarea lacului se face din apa zăpezilor, un con de dejectie și a ploilor, precum și din câteva ochiuri înmlăștinate din malul sudic. Bazinul hidrografic Vinderel are cel mai mare caracter torențial din versanți cu alunecări la fiecare ploaie și apa
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
întinde pe o suprafață de 1,5 ha "Rezervația de Tisă", una din cele trei rezervații de acest fel de pe teritoriul României. Rezervația cuprinde exemplare de "", cu vârste de peste 80 de ani care se amestecă cu exemplare de pin, molid, ienupăr, fag și carpen, locuitori ai zonei susținând de asemenea faptul că unul dintre arbori a atins o vârstă de peste 500 de ani.
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
care urmează pârâul Berii, dar este accesibil în ultima sa parte doar pentru autoturisme cu tracțiune integrală, din cauza pantei foarte accentuate și a anrocamentului. Există o rezervație naturală cu relief ruiniform și cu o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
din Zona de Conservare Națională a Canionului Red Rock. Baza acestor munți face parte din zona de jos a deșertului Mojave, dominată de "larrea tridentata" și de "ambrosia dumosa", urmată o suprafață acoperită de "coleogyne ramosissima". Aria coniferelor pitice cu ienupăr, pin și mahon de munte, precede o zonă alpină din jurul Muntelui Charleston și a crestelor sale. Alte vârfuri importante sunt: piscul Bonanza, piscul McFarland, Muntele Mummy, piscul Griffith, Muntele Bridge, Muntele Wilson și Muntele Potosi. Cea mai mare parte a
Spring Mountains () [Corola-website/Science/313935_a_315264]
-
mesteacăn ("Betula pendula"), salcie căpreasca ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de: sângele voinicului ("Nigritella rubra"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști: fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Craraegus monogyna"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), sâmbovina ("Celtis australis"), ienupăr ("Juniperis communis" - L.), ghimpe ("Ruscus aculeatus") sau liliac ("Syringa vulgaris"). Flori și ierburi: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum"), drob ("Chamaectysus albuș" și "Chamaecitysus ratisbonensis"), crăpușnic ("Cirisum furiens"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Spiranthes
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
are tulpina dreaptă, ascendentă. Unele exemplare sunt ramificate și ajung până la 5-6 m înălțime, altele sunt însă mult mai mici. Suprafața rezervației este alcătuită din arboret tânăr. La marginea rezervației de tisă, pe izlazul Bolohani se găsește un exemplar de ienupăr care a fost schilodit de ciobani prin tăiere. Izolat, în pădure se mai află câteva exemplare de stejar sec. În prezent, în comuna Tudora funcționează trei școli cu 6 localuri amenajate corespunzător cerințelor actuale ale învățământului modern, cu 3 laboratoare
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
specii ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), zada ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), arin de munte ("Alnus viridis"), salcie albă ("Salix eleagnos"), ienupăr ("Juniperus communis"), jneapăn ("Pinus mugo"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"); Ierburii și flori: crin de pădure ("Lilium martagon"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea"), bulbuc de munte ("Trollius
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează o plantă rară din specia "Leucorchis albida", o orhidee sinonum al speciei "Pseudorchis albida" În arealul rezervației este semnalată prezența tritonului de munte (""Triturus alpestris"), un amfibian protejat prin "Directiva
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), soc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor sunt întâlnite două rarități floristice: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și curechiul de munte
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
râioasă ("Bufo bufo") sau tritonul de munte ("Triturus alpestris"). Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus sibirica") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
tritonul de munte ("Triturus alpestris"). Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus sibirica") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), răchită ("Salix bicolor
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
Floră lemnoasa este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), zâmbru ("Pinus cembra"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), , smârdar ("Rhododendron myrtifolium")șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), soc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina", afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin-vânăt ("Vaccinium uliginosum"). La baza desemnării sitului se află două specii floristice (protejate prin aceeași "Directivă" 92/43
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
vârstă de aproximativ 92 de ani. Deși coborât aici cu două etaje de vegetație, sub fag și gorun, molidul rezistă în climatul de silvostepă din Iași. Experții în domeniu au sugerat completarea peisajului cu alte specii lemnoase montane, precum fagul, ienupărul sau cetina de negi. Aleea salcâmilor cuprinde 35 de arbori ("Robinia psuedoaccacia v. Inermis") cu un diametru mediu de 51 cm, înălțimea de 14 m și vârsta de circa 165 de ani. Costache Negruzzi menționează într-una din operele sale
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american ("Vaccinium macrocarpon"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La baza desemnării sitului se află două elemente floristice
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]