522 matches
-
-l mai întâi pe acesta „alter Christus”, pentru ca apoi să îl schimbe în mod radical și pe penitent, transformându-l din păcătos într-un alt „alter Christus”, în care să existe viața sa dumnezeiască. Dobândind o asemenea stare interioară, penitentul iertat poate afirma asemenea Sf. Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Prin urmare, „imaginea lui Cristos, păstorul cel bun”, care vrea să îl întâlnească pe om de fiecare dată când acesta vine înaintea sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este mai importantă integritatea formală, sau subiectivă, a mărturisirii decât cea obiectivă. Această integritate este importantă, pentru că există situații în care penitentul se întâmplă să uite unele păcate în timpul mărturisirii, fără vină proprie, situații în care, totuși, păcatele respective devin iertate. Nu se poate însă vorbi de integritate formală atunci când penitentul omite în mod intenționat un păcat grav, deși ar avea posibilitatea fizică și morală să îl mărturisească. Prin dialog, cu prudență și discreție, confesorul are datoria și responsabilitatea de a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramentului reconcilierii, în cadrul căruia procesul dialogic își păstrează însemnătatea. CAPITOLUL IV EFECTE ALE DIALOGULUI ÎN CADRUL SACRAMENTULUI RECONCILIERII Dacă scopul esențial al celebrării sacramentului reconcilierii este împăcarea omului cu Dumnezeu înseamnă că acesta este și efectul său principal. Alături de aceasta, penitentul iertat trăiește, în mod implicit, o altă triplă împăcare: cu Biserica, cu sine însuși și cu întreaga creație, prin aceeași celebrare a sacramentului („ex opere operato”). Există însă și efecte secundare. Ele constau în pacea și liniștea conștiinței, „însoțite de o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dacă nu vestesc Evanghelia” (1Cor 9,16); f) o dimensiune liturgico-escatologică a trăirii misticii. Ea se manifestă printr-o mișcare de „ascensiune” spirituală pe care penitentul o trăiește, participând la viața sacramentală, ascensiune care îl conduce către „realitățile ascunse”. Penitentul iertat este transfigurat, încadrându-se într-o altă acțiune, mult mai amplă de data aceasta, aceea de a „recapitula toate în Cristos” (Ef 1,10). Misticul nu are alt deziderat decât de a se asemăna din ce în ce mai mult cu cel cu care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de îndemnurile confesorului, va putea trăi aceeași atitudine mistică față de lumea înconjurătoare, el însuși începând practic un alt mod de viață, cu adevărat mai bogat; b) trăirea iubirii lui Dumnezeu în realitatea aproapelui. După o astfel de experiență mistică, penitentul iertat crește în dragoste creștină, fiind capabil de mai mult efort și interes în practicarea acestei atitudini caritative față de cel de lângă el. El descoperă o nouă calitate a aproapelui, de „purtător de esență divină”, adică de Dumnezeu, față de care nutrește datoria
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
harul lui Dumnezeu, în întreaga existență a sa. Penitența pe care el o primește „devine un medicament spiritual care îl ajută să rămână în memoria iertării, în amintirea perenă a privirii iubitoare pe care Mântuitorul o are asupra sa”. Penitentul iertat trăiește astfel experiența redescoperirii milostivirii lui Dumnezeu, pe care are posibilitatea să o laude, să o contemple și să o integreze în viața sa. 2.3 Redescoperirea milostivirii lui Dumnezeu și restabilirea unei noi relații Trăind în mod concret experiența
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dorește să se mențină într-o viață de comuniune cu Cristos înseamnă că el poate începe acest lucru tocmai printr-o astfel de experiență sacramentală. Transformările semnificative, pe care le produce în ființa sa acest eveniment, îl fac pe penitentul iertat să afirme asemenea Sf. Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Prin aceasta, el confirmă că de fapt acel „celălalt”, adică acel „tu”, se găsește în intimitatea ființei sale, datorită faptului că autocomunicarea lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
această acțiune divină nu este identic unei senzații de euforie patologică și nici nu se aseamănă unei isterii sau exagerări sentimentale. Ea este recunoscută drept o stare specială de existență, caracterizată de claritate și de seriozitate spirituală, în care penitentul iertat se regăsește . Prin experiența autocomunicării lui Dumnezeu, el nu se așază într-o relație simplă cu „un dumnezeu” oarecare, ci într-o comuniune particulară cu Dumnezeul Trinitar, în intimitatea căruia cele Trei Persoane Sfinte se află din veșnicie într-o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necesar un aspect catehetic”. Acest lucru face să existe și opinii care afirmă că spovada copiilor este una dintre cele mai bune spovezi, pentru că, deși copilul este conștient de vina sa, el totuși simte că aceasta poate fi ispășită și iertată. 1.1.2 Pregătirea indirectă Atât pentru Prima Sf. Împărtășanie și Spovadă, cât și pentru următoarele celebrări euharistice sau de reconciliere, copilul are parte și de o pregătire indirectă. Aceasta începe odată cu primele momente ale vieții sale și continuă de-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental. Apoi, cunoașterea lui Dumnezeu, prin autocomunicarea sa, devine un moment deosebit și un efect ce este oferit de celebrarea adecvată a reconcilierii. Alături de acestea, există consecințe psihoterapeutice pe care sacramentul le oferă penitentului iertat, care resimte pacea și armonia în ființa sa. Admitem că astfel de roade nu pot fi experimentate decât dacă există un interes și o atitudine corectă din partea penitentului. Pentru aceasta, el este ajutat de confesorul celebrant. În ultimul capitol, s-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a dreptului de autonomie. Cunoscând atitudinea marilor puteri vis-à-vis de statul otoman, Brătianu dezvolta acum o critică nu la adresa acestuia, ci a domniilor fanariote pentru nerespectarea amintitelor înțelegeri 336. Dacă față de Imperiul Otoman manifesta o atitudine "înțelegătoare", Rusia nu era "iertată" pentru faptul că, prin intervențiile sale repetate în Principate, provocase mai multe conflicte în zonă. Emisarul român întreba apoi, retoric, statele participante la Conferința de la Paris dacă vor lua drept exemplu modul de raportare al statului țarist față de vecinul de la
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
scriitori sau perioade literare. Nu neglijează biografiile autorilor de care se ocupă, de aceea fiecare articol devine și un veritabil studiu de caz. Astfel, Serghei Esenin. Omul și poetul (1998) propune o viziune aparte, nefiind scăpate din vedere și nici iertate micile artificii de imagine care au însoțit, încă din timpul vieții, receptarea poetului din Reazan. Investigația vine să întregească o altă lucrare dedicată aceluiași subiect, Carte către Serghei Esenin (1995). În Studii despre Gogol (2000) maniera de prezentare rămâne în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
ar fi făcut foarte bine. Dar să continuăm zigzagul prin viața dum neavoastră. Părinții dumneavoastră au murit de ini mă rea - cel puțin mama. La propriu. Comunismul le-a frânt inima. Tot la propriu. Cum ați făcut față șocului? Există, iertată să-mi fie întrebarea prostească, vreun blindaj care dă rezultate într-o atare conjunctură? V-a vizitat vreodată gândul răzbunării? A.R. Unul dintre dezavantajele longevității este acela că-i vezi pe cei dragi murind, pe rând, sub ochii tăi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să-mi fie iertată și să-mi fie redat harul de dinainte, am renunțat să mă îndrept imediat înspre Persoanele divine, prin harurile și ofrandele de dinainte, și șde asemenea, am renunțatț să celebrez liturghia în cinstea lor toată săptămâna, făcând pocăință printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Stând în spatele Domnului, la picioarele Sale, I le uda cu lacrimi și le usca cu părul capului ei și-I săruta picioarele și I le ungea cu untdelemn. 3. Cum fariseul o învinuia pe Magdalena, Cristos îi ia apărarea, spunând: („Iertate îi sunt păcatele ei cele multe, că a iubit mult”, iar femeii îi spune: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace”). 283. DESPRE FELUL ÎN CARE CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A DAT DE MÂNCARE LA CINCI MII DE OAMENI, SCRIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A câta oară am fost primiți în spotul de lumină al cunoașterii pure, smuls fiind din greșelile karmei? Am fost copleșit de cadouri: divine de la Mama, simbolice și minunate, pline de dragoste de la frații mei sahaja yoghini. Am plecat fericit, iertat și purificat, înălțat și iubit. Moș Crăciun s-a dovedit și de astă dată bun cu copiii, cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a șoptit răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la MAE, cât și în cea de la ONT "NU S-AU IDENTIFICAT DOCUMENTE CARE CONȚIN INFORMAȚII TRANSMISE CĂTRE SECURITATE", din cele precizate în OUG 24/2008, art. 2 lit. B, respectiv așa-numita "poliție politică"? Îmi amintesc în acest context iertat fie-mi paralelismul de o hotărâre eronată a atenienilor din anul 399 î.Hr. de a-l condamna pe înțeleptul Socrate la moarte sau exil pentru vina "de a nu accepta zeii recunoscuți în Cetate..." Socrate a preferat exilului moartea, bând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme pentru capul lor și nici pentru averea ce le va fi, lor, înturnată. Moldova ca mamă bună își adună fiii risipitori zburătăciți pe meleaguri străine. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tu ai făcut tot ce omenește... imposibilul l-ai făcut! Ai mers până la sacrificiu ultim... dincolo de care nu se mai poate! Și... și dincolo de el, ce este? Daniil tace. Și Ștefan nu mai întreabă. Știe. Și... și de-ai greșit, iertate să-ți fie ție greșelile făcute cu voie au fără de voie; că și de-ai greșit, cu inimă curată ai greșit, cu gândul la țară, să faci mai bine, ai greșit... "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri"... rostește Daniil și împreunează palmele, ridică ochii spre cer și cu glas tremurat, se roagă fierbinte. "Cu harul ce mi-a fost dat... Câte au fost iertate pe pământ, iertate să fie și în Ceruri. Te dezleg pe tine, Ștefan al Moldovei, te dezleg de păcat! Iertat să fii! Dumnezeu să te ierte!" Ștefan, tulburat, ascultă cu privirile plecate, în tăcere, apoi, spune încetișor: Mă speli de păcate, părinte? Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii spre cer și cu glas tremurat, se roagă fierbinte. "Cu harul ce mi-a fost dat... Câte au fost iertate pe pământ, iertate să fie și în Ceruri. Te dezleg pe tine, Ștefan al Moldovei, te dezleg de păcat! Iertat să fii! Dumnezeu să te ierte!" Ștefan, tulburat, ascultă cu privirile plecate, în tăcere, apoi, spune încetișor: Mă speli de păcate, părinte? Te spăl. Ai tu puterea aiasta? O am. Cine ți-a dat-o? Rugăciunea. Ștefan ridică privirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ani, domnule Mitterrand ! Istoria nu ne spune dacă vreun șef de stat, ̀ în anul 2 al erei noastre, s-a dus să-l complimenteze pe Irod. Să uităm, să iertăm, să nu fim răzbunători, să nu fim „resentimentari”. De iertat putem ierta, trebuie să iertăm : e o virtute creștină benefică și transfiguratoare. Dar întrebarea e : cine pe cine să ierte ? Cine are această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
faptul că s-a pogorât pe pământ „Învelit În carne”, așadar „camuflat” sub o Înfățișare comună, reprezintă o piedică În fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi Înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau Însă lucrurile În ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că „despre Duhul iudeii aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt. Toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]