1,501 matches
-
ce au susținut că în România n-a existat o astfel de literatură.) Reeducarea avea ca sursă de inspirație teoriile lui Makarenko, afirmate de acesta în Poemul pedagogic, cu aplicații la deținuții de drept comun, unde, cum explicitează sintetic Virgil Ierunca, "infractorul, conștient că e un element declasat care nu mai are altă salvare decît sprijinul partidului, își ia sarcina de a-i reeduca pe alții, care au fost în situația lui, pe drumul cel bun". În fapt, totul se reducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al său, torturîndu-l cu mîinile sale, transformîndu-se, la rîndu-i, din victimă în călău. Ultimele două etape ale reeducării ținteau pulverizarea morală și anularea personalității deținutului. De această dată experimentul de la Pitești intră în aria patologiei mintale după expresia lui Virgil Ierunca. Tortura continuă era cheia succesului în cele patru etape, toate la fel de zdrobitoare de trup și de suflet. În Tragedia Pitești, Costin Merișca își propune și realizează, cum precizează și în subtitlu, o cronică a "reeducării" din închisorile comuniste. Unicitatea fenomenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comandanții de închisori implicați n-au avut de suferit mare lucru; la scurt timp au fost eliberați. Adevărații vinovați n-au fost nici atunci, nici după Revoluție judecați și condamnați. Vinovații reali de cele întîmplate la Pitești, cum precizează Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești și aproape identic Costin Merișca în Tragedia Pitești, au fost autoritățile comuniste, cei din conducerea Securității, inițiatorii demascărilor și, în al doilea rînd, grupul celor vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în nici un caz, atenționează Costin Merișca, nu-i putem pune alături pe cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să-i judece pe aceștia? În 1999, doi cineaști francezi, Anca Hirte și Jean Legeaux, realizează documentarul Treptele căderii, apelînd la trei dintre supraviețuitorii reeducării de la Pitești: Paul Caravia, Nicolae Ioniță și Costin Merișca, documentar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, prin vocile cărora s-a menținut trează conștiința națională a românilor. Condamnarea comunismului înseamnă implicit condamnarea instrumentelor ce i-au făcut posibilă perpetuarea: Partidul Comunist Român și Securitatea. Incriminarea PCR exclude marea masă a membrilor de partid simpli plătitori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC / 52 VIRGIL IERUNCA, O CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Omagiu Rabinului / 11 Kitch de Murinia / 15 "Cazul Patapievici" și avitaminoza noastră culturală / 19 O adunare de bețivani patrioți / 23 Un om ocupat / 27 Tânăr și înfășurat în pixeli / 33 Circ mult cu pâine puțină / 39 Un surâs pentru Virgil Ierunca, la aniversare / 43 Puțină politică și multe sentimente personale / 47 Marele beneficiu al dosariadei / 51 Emblema iraționalului / 55 Riscurile militantismului / 59 Misterioasele marii nedreptăți intelectuale / 63 O madlenă toxică / 69 Alte fapte și tatuaje / 73 Păcala, Omul leneș și etica
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
blind prea fierbinte ca să ai curajul să-l iei în mâini, fie și ca să-l muți de colo-colo sau să-l arăți lumii. Pentru mine una, acest rabi există. Din fericire, încă există. El se numește Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, aș putea liniștită să spun numele doar unuia dintre ei, al ei, fiindcă ea este cea care-mi răspunde la telefon. Ori de câte ori nu mai pricep nimic, dar nimic, dintr-o situație sau întâmplare (petrecută de cele mai multe ori în paradoxala, niciodată
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să mai mușcăm din pâinea puțină care ne mai rămâne, după ce contribuim conștiincios și neîntrebați de nimeni la acele lefuri. Fotbalul, tema noastră de vară, e o distracție nevinovată, copilărească pe lângă periodica mare bălăcăreală. Iulie, 2006 Un surâs pentru Virgil Ierunca, la aniversare La Virgil Ierunca nimeni nu se mai poate gândi separat. Nici măcar când își aniversează ziua de naștere, pe care, în afara unor cu totul improbabile excepții, fiecare o aniversăm singuri. Numai pe Virgil Ierunca nu ni-l putem închipui
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
puțină care ne mai rămâne, după ce contribuim conștiincios și neîntrebați de nimeni la acele lefuri. Fotbalul, tema noastră de vară, e o distracție nevinovată, copilărească pe lângă periodica mare bălăcăreală. Iulie, 2006 Un surâs pentru Virgil Ierunca, la aniversare La Virgil Ierunca nimeni nu se mai poate gândi separat. Nici măcar când își aniversează ziua de naștere, pe care, în afara unor cu totul improbabile excepții, fiecare o aniversăm singuri. Numai pe Virgil Ierunca nu ni-l putem închipui decât ca parte indisociabilă din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
2006 Un surâs pentru Virgil Ierunca, la aniversare La Virgil Ierunca nimeni nu se mai poate gândi separat. Nici măcar când își aniversează ziua de naștere, pe care, în afara unor cu totul improbabile excepții, fiecare o aniversăm singuri. Numai pe Virgil Ierunca nu ni-l putem închipui decât ca parte indisociabilă din cuplul pe care îl alcătuiește cu soția lui, Monica Lovinescu. Se știe doar în cercuri restrînse despre el că foarte curând după 1946, când a părăsit România, devenise redactor cultural
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
destin, asemenea iubiri sunt atât de rare încât minunea lor merită contemplată ca atare și nimic altceva. Din ultima lor vizită în România, în primăvara anului 1997, lumea literară și prietenii își amintesc, la o lansare de carte, un Virgil Ierunca pierdut, absent, mut, refractar oricărei comunicări și întorcând spatele camerelor de luat vederi și aparatelor de fotografiat, care-l surprindeau pentru prima dată singur. Cu o zi înainte, când sosiseră în țară pentru o vizită de trei săptămâni, Monica Lovinescu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sosiseră în țară pentru o vizită de trei săptămâni, Monica Lovinescu zăbovise mai mult decât trebuia în preajma porții cu aparate electronice de detecție din aeroport și acestea în dereglaseră pacemakerul. Se afla acum sub supravegherea cardiologilor români, iar pe Virgil Ierunca nu-l mai interesa din mulțimea adunată să-l întâlnească, măcar pe el, din recepția care urma, din ziariștii, reportofoanele, camerele lor de luat vederi, absolut nimeni și nimic. Nimic nici din Bucureștiul care i se păruse întotdeauna și i
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ar fi aflat sub supravegherea sigură a medicului ei curant. Darul cel mai neprețuit pe care viața mi l-a făcut în ultimii șaisprezece ani, când mi-a făcut multe daruri, a fost prietenia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, și bucuria de a le fi în preajmă în repetate rânduri. Mâncam deseori împreună la restaurantul chinezesc din preajma locuinței lor din rue François Pinton, iar când erau amândoi în formă mai bună, ne îndepărtam și mâncam italienește la câteva străzi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
râzând admirativ și mândră în același timp de umorul cu totul special al lui Virgil.Un umor lipsit de emfază, participativ, de licean, rămas tânăr, rămas intact până acum, la optzeci și șase de ani. La mulți ani, iubite Virgil Ierunca! August 2006 Puțină politică și multe sentimente personale Cele mai ascultate voci independente din presa românească, scrisă și audio-vizuală de azi și, dacă ne luăm după sondajele de opinie, cele mai populare, au în comun, pe lângă alte trăsături apte să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Și nu doar fiindcă și-a început cu tam-tam o campanie de demascări, publicând o listă de jurnaliști de verificat de către CNSAS, adică suspecți de a fi colaborat cu Securitatea în care figurează, vigilence oblige, și Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Omului de la Ziua, pe numele lui Victor Roncea, cu gluma lui atât de enormă, încât se vede clar că țințește orice altceva decât "asanarea morală" clamată, anume vreun post de trimis special, corespondent de ceva în Parlamentul european, i-l
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
oricând și-n zilele noastre, tocmai grație acestei excluderi din bibliografia temei, care-l face practic necunoscut. Tot Monicăi Lovinescu (Jurnal, 1993) îi datorez informația că mai există un român care l-a citit și admirat, în afară de ea, de Virgil Ierunca și de mine (în ce mă privește, la indicația lor expresă): Toader Paleologu, care a și dorit să-l cunoască, în 1993, cu doi ani înainte ca marele marginalizat să moară neobservat, la aproape nouăzeci, în 1995 (era născut în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
voi trăi, rostite de vocea irepetabilului miracol uman care a fost Monica Lovinescu: intolerabil și colosal. Intolerabile erau în ochii ei minciuna, tirania, trădarea, moartea în închisoare a mamei ei și, din douăzeci și trei septembrie 2006, absența lui Virgil Ierunca. Colosal era în ochii ei orice gest în apărarea celor persecutați și orice alăturare de cuvinte inspirată în plămada căreia intra criteriul moral. Colosal era Bukovski, colosal fusese cândva "zekul paradigmatic", Soljenițîn. Colosal era devotamentul dincolo de mormânt al Nadejdei Mandelștam
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
determine să-i spună la despărțire lui Bujor Nedelcovici, un "Doamne ajută", neverosimil în rostirea agnosticei care a fost, cu regret, întreaga viață. Ca Ion Barbu, care i-a lăsat în prag un tricou cu un poem al lui Virgil Ierunca în chiar dimineața când acesta pleca spre a nu se mai întoarce vreodată acasă. Și ca Elena Bulai care-mi spune, nu în ziar sau pe forum, ci mie "îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o." Au iubit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a țintuit-o la pat, a rămas cu totul, cu sufletul ei mare, cu trupul ei mic, în ghearele acelui adversar. Singură cu propriul ei coșmar. Intolerabil. La care, din septembrie 2006 s-a mai adăugat unul, dispariția lui Virgil Ierunca. Cât de repede i se smulgea din gheare, imediat ce îi dădeai o cauză pentru care să lupte, era măsura eroismului ei, al sfințeniei ei laice, cum spunea Camus. Când am anunțat-o în urmă cu câteva luni, nu ca să-i
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mai bună decît propria noastră iubire de noi. Fiindcă era o iubire exigentă, necomplezentă cu lașitățile, vanitățile, trufiile și lăcomiile noaste. Acum un an și câteva luni (septembrie 2006), în ziua când la spitalul Tenon, din Paris, se stingea Virgil Ierunca, murea la București, la aceeași vârstă cu el, un foarte popular actor. Ore în șir, am văzut hazoase și calde evocări ale actorului pe televiziunile publice. Despre Virgil Ierunca, câteva scurte și ambarasate știri. Nu s-au găsit cinci-șase intelectuali
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în ziua când la spitalul Tenon, din Paris, se stingea Virgil Ierunca, murea la București, la aceeași vârstă cu el, un foarte popular actor. Ore în șir, am văzut hazoase și calde evocări ale actorului pe televiziunile publice. Despre Virgil Ierunca, câteva scurte și ambarasate știri. Nu s-au găsit cinci-șase intelectuali să stea la taifas ore și ore despre poetul, polemistul, gazetarul și întemeietorul de reviste românești, omul care fusese Virgil Ierunca. Ieri când fără să simțim, moartea ei ne
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
evocări ale actorului pe televiziunile publice. Despre Virgil Ierunca, câteva scurte și ambarasate știri. Nu s-au găsit cinci-șase intelectuali să stea la taifas ore și ore despre poetul, polemistul, gazetarul și întemeietorul de reviste românești, omul care fusese Virgil Ierunca. Ieri când fără să simțim, moartea ei ne îndolia ca popor, nu doar ca indivizi, pe mine și pe dvs. cititorii acestui omagiu, pe televiziunea națională, nefericita emisiune de la orele serii, care avea drept temă "eroi au fost eroi sunt
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
n-o plângem deci pe Monica Lovinescu, ci pe noi, imaturi, orfani, bezmetici și orbi care slăvind-o din vârful buzelor pe ea, ne slăvim pe noi. Nouă plecarea ei, la un an și șase luni după plecarea lui Virgil Ierunca, ne lasă inimile cernite. Pe ea, cea plecată la începutul Săptămânii Patimilor, Dumnezeu s-o odihnească! Observatorul cultural, nr. 420/21, 24 aprilie 2008 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a avut nevoie, pentru ca sa-si explice crizele, de o reîntoarcere la origini, parcurgându-și curentele agitate ale metafizicii”. Capitolul consacrat nihilismului și cel despre „esență utopiei” au prilejuit considerații „care explică multe din anomaliile istorice pe care le străbatem” (Virgil Ierunca). Aventură de la libertad (1966) dezvolta ideea libertății că aventură și „soarta” libertății în perioada contemporană. S-a remarcat că, „deși exprimată aici în limba spaniolă, gândirea lui Uscătescu se vădește a fi o gândire românească, si ca atare occidentală, binevenită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]