491 matches
-
a găzduit mai târziu diferite instituții. Între anii 1815-1830 a fost reședința guvernatorului Marelui Ducat al Posnaniei, prințul Anton Radziwill. În perioada postbelică consiliul municipal al Poznan-ului a preluat clădirea în stil baroc, clădire foarte bine conservată, a vechiului colegiu iezuit.
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiîntâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă de biserică a barocului timpuriu, "Santa Suzana" a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
luptelor epocii reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica rămâne pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită reușește rapid să câștige un prestigiu deosebit, în 1583 aici fiind educați peste 150 de tineri. La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu, fiu al lui Mihai Viteazul. Din anul 1577 datează o inscripție pitorească dăltuită în una din
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
de viață. Istoricii consideră că a învățat noțiunile de bază de la un preot, după care a fost trimis să studieze la o școală a unei mănăstiri ortodexe din Kiev. El și-a continuat studiile în limba poloneză la un colegiu iezuit, la Jarosław, sau, cel mai probabil, la Lvov, la școala fondată de hatmanul Żółkiewski. Bogdan și-a terminat studiile în 1617. În acel moment, el avea cunoștințe bogate de istorie și cunoștea limbile poloneză și latină. Mai târziu, el a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
ciurul. Un alt procedeu era călcatul spicelor din snop cu caii sau boii până la apariția batozelor de mână care erau acționate de patru oameni și a batozelor care erau acționate cu caii Istoric: - Istoric: numele satului vine de la un călugăr iezuit sau fraciscan Saint Martin (informație preot Vasile Frențiu). Este adevărat că ungurii și-au înregistrat originile pentru că sub ei s-au făcut și s-au botezat multe nume și localități cu amprenta maghiară. De ce în Sânmartin nu a existat nicio
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Universității Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în analiza și evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase și imaginile cel puțin bizare ce ilustrau cele
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
Gabriel Byrne interpretează un funcționar de la Vatican, care investighează cazul ei, și Jonathan Pryce joacă un funcționar corupt din Biserica Catolică. Filmul începe în satul brazilian Belo Quinto, în care preotul Andrew Kiernan (Gabriel Byrne), om de știință și preot iezuit, investighează presupuse miracole, examinând o statuie a Fecioarei din Guadalupe care plânge cu lacrimi de sânge la funeraliile preotului Paulo Alameida (Jack Donner). În timp ce Andrew strânge probe, un băiat fură rozariul din mâna preotului mort și îl vinde mai târziu
Stigmata (film) () [Corola-website/Science/325980_a_327309]
-
sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. În anul 1767 mineralogul iezuit Joanne Fridvaldszky a descris pe scurt vechea ocnă Francisc. „Lacul fără fund”, cu o suprafață de 0,2 ha, a fost declarat rezervație naturală. Acest lac are o adâncime de 34,5 m, un diametru de 50 m, o formă
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
zonă în secolul al șaisprezecelea iar orașul Asunción a fost fondat la 15 august 1537, de către exploratorul spaniol Juan de Salazar de Espinosa. În cele din urmă, Orașul a devenit centrul unei provincii coloniale spaniole, precum și principala bază a misiunilor iezuite pentru fondarea de așezări în America de Sud în secolul al optsprezecelea. Misiunile iezuite au fost fondate și au înflorit în estul Paraguayului pentru aproximativ 150 de ani, până la expulzarea iezuiților de către soldații coroanei spaniole în 1767. Paraguay își câștigă independența fată
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
15 august 1537, de către exploratorul spaniol Juan de Salazar de Espinosa. În cele din urmă, Orașul a devenit centrul unei provincii coloniale spaniole, precum și principala bază a misiunilor iezuite pentru fondarea de așezări în America de Sud în secolul al optsprezecelea. Misiunile iezuite au fost fondate și au înflorit în estul Paraguayului pentru aproximativ 150 de ani, până la expulzarea iezuiților de către soldații coroanei spaniole în 1767. Paraguay își câștigă independența fată de Spania la 15 mai 1811. Istoria Paraguayului a fost caracterizată de
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
În industria extractivă (petrol, cărbune, caolin, ghips), energetică (două mari hidrocentrale pe Parana), de prelucrare a lemnului și a produselor agricole (zahăr, ulei vegetal, uleiuri aromatice din citrice, conserve și extracte din carne, tutun, etc.). Se practică pescuitul fluvial. Misiunile iezuite " La Santisima Trinidad de Paraná" și "Jesus de Tavarangue" au fost înscrise în anul 1993 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
a fost episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania între anii 1752-1764. Tatăl său, Teodor Aron, a fost preot paroh în Bistra. După studii elementare absolvite cu rezultate deosebite la Roșia Montană, a urmat cursurile medii la colegiul iezuit din Cluj și cursurile de filosofie la Trnava, fiind trimis apoi de episcopul Inocențiu Micu-Klein la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a studiat între 1734-1742. A fost hirotonit preot la Roma, în data de 30 iulie 1742, la
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
director a fost numit Paul Dummrich, elev al lui Philipp Melanchthon. Sediul școlii a fost mai întâi mănăstirea augustină, secularizată definitiv în anul 1559. De aceea a fost numită și schola sau "paedagogium in coenobio Augustiniano". Până la înființarea unei școli iezuite, în 1611, erau admiși, pe lângă copii din familii evanghelice, și elevi cu părinți catolici. În anul 1664, când orașul Erfurt și-a pierdut autonomia, intrând sub dominația Arhiepiscopatului de Mainz, consiliul orașului și-a păstrat responsabilitățile de administrare a școlii
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
Liceului Municipal, anunțând totodată înființarea, în baza conceptului humboldtian de educație, a unui liceu neoumanist cu șase clase. Liceul regal a fost inaugurat mai întâi într-o casă de pe strada Eichengasse și s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală. În 1894, având în vedere numărul crescut de elevi, municipalitatea a dispus construirea unui nou sediu al școlii pe strada Schiller
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
cu o fortificație de apărare, fortificație distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
acest timp Atanasie Anghel a avut parte de o mulțime de greutăți. Ajutoare din Țara Românească nu mai putea primi, iar cele de la Viena veneau foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul "intendentului calvin" de odimioară fusese luat de „teologul iezuit”, care avea ca misiune să păstreze unirea cu Roma. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri speciale: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoțea pe episcop în vizitele canonice, avea drept de cenzură asupra cărțile tipărite la Alba
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Ardealului). Ulterior venirea imperialilor îl silește să se retragă în Maramureș, unde va rătăci o vreme ca horepiscop. În 1711 însă, Atanasie Anghel, împreună cu sinodul, repune în discuție, în iulie, punctele din diploma de unire cu Roma. La stăruințele teologului iezuit Gabriel Hevenessi, după câteva luni, acesta izbutește să obțină, în acest sens, sprijin imperial. Abia atunci, într-un nou sinod, la care au fost de față și iezuiți, mitropolitul Atanasie Anghel face o nouă mărturisire, o întărire în favoarea unirii cu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a fost convocat sinodul electoral, care trebuia să propună trei candidați dintre care curtea imperială urma să aleagă unul. Prima întrunire de acest fel a avut loc la trei luni după moartea lui Atanasie Anghel, adunarea propunându-l pe teologul iezuit Francisc Szunyogh, care însă a refuzat alegerea. Sinodul electoral din 1713 l-a propus pe iezuitul Francisc Venceslau din Boemia, fost secretar al episcopului Atanasie, care însă nu a putut fi confirmat din cauza opoziției imparatului, care il considera laic, si
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu părea omul ideal pentru continuarea activității iezuite în Transilvania. Ca atare, a fost numit epsicop în 1732, fiind făcut totodată baron și membru al Dietei Transilvaniei. În aceasta
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu părea omul ideal pentru continuarea activității iezuite în Transilvania. Ca atare, a fost numit epsicop în 1732, fiind făcut totodată baron și membru al Dietei Transilvaniei. În aceasta calitate, Klein incearcă să determine aplicarea prevederilor documentului de unire din 1701 în ceea ce priveste drepturile românilor uniți. Pentru
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
în exercițiul mandatului. În 1983, a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului. s-a născut în Lincoln, Nebraska. În copilăria sa, familia s-a mutat frecvent prin Illinois, Florida, New York, Wisconsin și Massachusetts. A absolvit Liceul iezuit din Prairie du Chien, Wisconsin în 1943. După aceea a intrat în programul de pregătire a ofițerilor de marină de la Colegiul Bates și a servit în Marina Statelor Unite pe submarin între 1943 și 1946. După război, Ryan a absolvit Universitatea
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
Arivechi este o municipalitate, Arivechi din statul Sonoră, Mexic. Localitatea omonima, Arivechi, este reședința să. Așezarea "Arivechi" a fost fondată sub numele de "Sân Javier de Arivechi," în 1627 de către misionarul iezuit Pedro Méndez. Pământul pe care se găsește municipalitatea aparținuse tribului , care l-a cedat sistemului misiunilor iezuite prin intemediul instituției iezuite "Rectorado de San Francisco de Borja," alături de locuitori nativi cunoscuți sub numele de "Pónida y Bacanora." Arivechi a devenit
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
Mexic. Localitatea omonima, Arivechi, este reședința să. Așezarea "Arivechi" a fost fondată sub numele de "Sân Javier de Arivechi," în 1627 de către misionarul iezuit Pedro Méndez. Pământul pe care se găsește municipalitatea aparținuse tribului , care l-a cedat sistemului misiunilor iezuite prin intemediul instituției iezuite "Rectorado de San Francisco de Borja," alături de locuitori nativi cunoscuți sub numele de "Pónida y Bacanora." Arivechi a devenit municipalitate în 1932. Localitatea Arivechi se găsește în partea central estică a statului Sonoră la coordonatele 28
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
este reședința să. Așezarea "Arivechi" a fost fondată sub numele de "Sân Javier de Arivechi," în 1627 de către misionarul iezuit Pedro Méndez. Pământul pe care se găsește municipalitatea aparținuse tribului , care l-a cedat sistemului misiunilor iezuite prin intemediul instituției iezuite "Rectorado de San Francisco de Borja," alături de locuitori nativi cunoscuți sub numele de "Pónida y Bacanora." Arivechi a devenit municipalitate în 1932. Localitatea Arivechi se găsește în partea central estică a statului Sonoră la coordonatele 28°55' "N și 109
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
Cu ocazia primului curs susținut, el a fost ovaționat de opt ori de studenții și invitații prezenți. Începe o colaborare rodnică cu Jules Michelet, profesor și el la "Collège de France" în acea perioadă. Cei doi țin lecții despre Ordinul iezuit și publică împreună broșura "Les Jésuites" („Iezuiții”, 1843). Aceasta, precum și discursul rostit de Edgar Quinet la 10 mai 1843, "De la liberté de discussion en matière religieuse" („Despre libertatea de discuție în materie religioasă”), declanșează o aprigă polemică în presă cu
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]