1,395 matches
-
imaginea țării sale - niciodată nu a îndemnat sau încurajat pe vreun român să ia calea exilului. Nici pe mine și pe ai mei, dar am făcut-o... Ea era ceea ce se numește în Franța ,un om de stînga". Prietenii lui Ilarie Voronca, Claude Sernet, prietenii ei personali (printre care H. Mechonnic, comunist!), luaseră parte la Rezistența franceză. Putea ea oare să nu le urmeze calea - fie și în timp de pace, după victorie? -, putea să nu continue atitudinea asumată de avangardiștii
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
putea să nu continue atitudinea asumată de avangardiștii din România? Colomba Voronca a personificat la Paris, ani de-a rîndul, dăinuirea avangardei românești. A fost dat acestei femei, cu formație strict științifică (inginer chimist), să apere, în Franța memoria lui Ilarie Voronca, a lui Benjamin Fondane, a lui Claude Sernet, a lui Brâncuși, a lui Marcel Iancu - urmîndu-și, curajos, imuabil, destinul. Colomba Voronca a fost un om drept și luminat într-o viață trăită intens. Poate că, fără prezența ei dîrză
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
Voronca, a lui Benjamin Fondane, a lui Claude Sernet, a lui Brâncuși, a lui Marcel Iancu - urmîndu-și, curajos, imuabil, destinul. Colomba Voronca a fost un om drept și luminat într-o viață trăită intens. Poate că, fără prezența ei dîrză, Ilarie Voronca nu ar fi fost poetul pe care îl cunoaștem și îl prețuim. Mă întreb, cum, unde se vor fi găsind comorile artistice și literare pe care le-am văzut în casa din Goutte d'Or. Și îmi pun o
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
altfel, la 21 iunie a.c., în Parlament, deputatul liberal Crin Antonescu a adresat o întrebare pentru lămurirea acestei situații. Faptul că Adrian Niculescu mi-este fiu nu schimbă nimic din ce am spus. 1) Menționăm cu bucurie că opera lui Ilarie Voronca a fost reținută în Dicționarul esențial al scriitorilor români de M. Zaciu, M. Papahagi și A. Sasu, Ed. Albatros, 2000.
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
nouă promovare în eșalonul doi, cu antrenorul Petre Libardi la conducerea tehnică. Trei ani după aceea (1983-1986), Minerul a retrogradat în Divizia C iar în sezonul 2004-2005 a promovat înapoi în Divizia B. S-a desființat în anul 2010. Nemes Ilarie
CS Minerul Lupeni () [Corola-website/Science/309418_a_310747]
-
periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), "Curierul literar", "Epoca", "Epoca literară", "Familia", "Floare albastră", "Literatură și artă română", "Pagini literare", "Ramuri", "Viața", "Viața Românească" ș. a. A debutat cu poezie în "Revista școalei" din Craiova, în anul 1892, cu poezia "Izvorul". A primit premii ale Academiei Române
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
și muncitorul ceferist Pârvu (Amza Pellea). Aceștia din urmă fug, dar deținuții comuniști Pârvu și Lefter sunt prinși de polițiști. Locotenentul Cristescu (Valeriu Arnăutu) de la închisoarea Viraga telefonează în miezul nopții la Poliția Capitalei, anunțându-l pe comisarul de serviciu Ilarie Bucur (Vasile Nițulescu), care-l anunță la rândul său pe prefectul Poliției Capitalei Vișan Năvodeanu (Ion Besoiu). Contrar dispozițiilor primite, comisarul Bucur anunță și parchetul civil. Între timp, legionarii conduși de Paraipan se deplasează la arestul Poliției Capitalei unde asasinează
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Poliției Capitalei, precum și a profesorilor Mărgeanu și Jugu. Persoanele implicate în evenimentele din acea seară sunt prea speriate pentru a-i explica lui Moldovan ce s-a întâmplat. Locotenentul Cristescu neagă faptul că a sunat la Poliția Capitalei, iar comisarul Ilarie Bucur fuge la Constanța de unde speră să fugă din țară. Amenințat că i se va ucide fetița, Bucur îi comunica totuși lui Moldovan că execuția a fost realizată de un grup de legionari condus de Paraipan, iar prefectul Năvodeanu era
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
aceasta în mod explicit. Faptul că ideologul legionarilor era mort la momentul petrecerii acțiunii din film determină uciderea lui la final. Filmul prezintă și evenimente fictive cum ar fi asasinarea comisarilor de poliție Ghiță Petrescu (interpretat de Marin Moraru) și Ilarie Bucur (interpretat de Vasile Nițulescu). Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că existența unor conflicte dintre legionari și comuniști în anii 1940-1941 este o minciună, numărul comuniștilor fiind foarte redus pentru
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
țară". <br> <br> <br> În numerele apărute în anul 1901 (vineri, 2,9,16,23,30 decembrie) și în cele din anul următor, colaborează printre alții: Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, Ion Gorun, Ion Agârbiceanu, E. Gîrleanu, C. Moldoveanu, Constanța Hodoș, Ilarie Chendi, R. Cioflec, V. Savel, G. Tutoveanu, Ion Adam, G. Vîlsan, alăturându-se în anii următori și Ioan A. Bassarabescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, George Topîrceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Emil Isac, etc. Între 2 decembrie 1901 și 29
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Topîrceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Emil Isac, etc. Între 2 decembrie 1901 și 29 decembrie 1902, directori au fost George Coșbuc și Alexandru Vlăhuță. Între ianuarie 1905 și iunie 1905, direcția a aparținut unui comitet de redacție sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din iunie 1905 până în 17 octombrie 1906, animatorul ei a fost istoricul Nicolae Iorga. Din octombrie 1906 până în decembrie 1908, direcțiunea aparține unui comitet compus din Ștefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu. După plecarea de la revistă a
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
mâna acestor redactori tineri cu gândul că își vor da din această nouă poziție mai mult interes. Astfel, între 29 decembrie 1902 și 5 iunie 1905, direcția a fost lăsată într-adevăr unui comitet de redacție dar sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din vara anului 1905 și până în 17 octombrie 1906, conducerea va fi preluată de Nicolae Iorga. Ca director la „Sămănătorul”, Iorga strânge cam aceiași durată de timp cât deținuseră direcția Vlahuță și Coșbuc, așa că nu se poate spune nici
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
în localul Casinei Române a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuș-Vașcău, în care din ordinul Consiliului Național Român Central au fost aleși 5 delegați pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, printre care și beiușenii Ioan Ciordaș și Ilarie Crișan. După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii. , împreună cu Sfântul Ambrozie din Milano, Papa Gregor I și Augustin de Hipona sunt considerați pe perioada antică târzie ca patroni ai creștinismului de Biserica Catolică. Ieronim este plasat alături de Sfinții Atanasie din Alexandria, Ilarie, Ambrozie, Vasile cel Mare, Ioan Chrysostom - oameni cu o vastă dragoste față de Dumnezeu și de cultură. Eusebius Sophronius Hieronymus, este cel mai bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Viața românească” etc. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 - 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 - 1910). A debutat editorial cu "Traduceri din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În grădină", urmat, în 1909, de "Fantazii". Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
ca rezultat conturarea a două orientări diferite în problema formelor pe care este necesar să le îmbrace lupta de emancipare națională: orientarea radicală susținută în general de membrii tineri ai partidului grupați în jurul ziarului "Tribuna", în frunte cu Octavian Goga, Ilarie Chendi, Onisifor Ghibu, Sever Bocu ș.a. și cea moderată reprezentată de membrii mai vârstnici ai partidului. Vasile Goldiș face parte, mai întâi, din grupul intransigenților, apoi realizând că un conflict ar putea avea consecințe ireparabile asupra activității partidului, adoptă o
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
alibi del sogno nella scrittura giovanile di Elsa Morante", Soveria Mannelli, Iride, 2007 (EN) Lily Tuck, Woman of Rome: "A Life of Elsa Morante", New York, Harper Collins, 2008 Francesca Giuntoli Liverani, Elsa Morante: "l'ultimo romanzo possibile", Napoli, Liguori, 2008 Ilaria Splendorini, "Menzogna e sortilegio di Elsa Morante: una scrittura delle origini", Firenze, Le Lettere, 2010 Lucia Dell'Aia, La sfera del puer. "Îl tempo dei ragazzini di Elsa Morante", Bari, Edizioni B.A. Graphis, 2010 Goffredo Fofi e Adriano Sofri
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
multe consecințe politice. "Siguranța Statului" a deschis un dosar despre istoric, informându-l pe prim-ministrul român Sturdza despre agitația naționalistă. Percepția că Iorga era xenofob i-a adus critici din partea unor cercuri moderat-tradiționaliste, în special în săptămânalul "Viața Literară". Ilarie Chendi și tânărul Eugen Lovinescu au ridiculizat afirmația conform căreia Iorga se credea superior; Chendi a criticat în special refuzarea scriitorilor pe criterii etnice și nu pe baza meritelor (Iorga însuși având rădăcini grecești). Iorga s-a despărțit în cele
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Grigore T. Popa, (Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași îi poartă numele), Dr. C. I. Parhon, (președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române 1948-1952 (funcție echivalentă cu cea de șef al statului)), poetul Ilarie Voronca, scriitorii Gala Galaction, Tudor Arghezi etc. (corespondența se găsește in Arhiva lui Dan Iagnov). Fratele lui Zalman Iagnov, Simion Iagnov, era de asemenea o mare personalitate medicală, doctor, profesor și membru corespondent al Academiei Române. Dan Iagnov și-a petrecut
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
iar numărul 51 a fost distribuită în sub 50 de exemplare la nunta lui Moldov. De-a lungul timpului, revista a cuprins texte și desene de autori precum Șasa Până, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Mân Ray dar și Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Mân Ray, Theo van Doesburg, Louis
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
desene de autori precum Șasa Până, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Mân Ray dar și Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Mân Ray, Theo van Doesburg, Louis Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Vitrac, Vicente Huidobro, René Daumal, Maiakovski, Gherasim Luca etc. La sfârșitul perioadei de apariție a revistei "" s-a schimbat
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
și G. Coșbuc. În editorialul intitulat "Uniți", ca și în articolul lui Vlahuță, "Primele vorbe", G. Coșbuc formula programul revistei: Revista avea să adune în jurul său pe Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Șt. O. Iosif, D. Anghel, I. Slavici, Octavian Goga, Ilarie Chendi, I. Agârbiceanu, Elena Farago, V. Pârvan și alții. Coșbuc și Vlahuță s-au retras după un an (decembrie 1902), revista fiind redactată, în continuare, de I. Chendi și Șt. O. Iosif, până la preluarea conducerii de către N. Iorga (1905-1906), care
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
cum s-a mai spus, "modernismului extrem") înseamnă manifestarea câtorva curente: "dadaismul, futurismul, suprarealismul, expresionismul" etc. Româneasca avangardă ca modernism extrem, cu „primul detașament“ alcătuit - în perimetrul poeziei și al „pictopoeziei“ - din Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Constantin Nisipeanu ș. a., dispunând de revistele: "Simbolul", 1912 (revistă de „recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion Vinea, Tristan Tzara și Marcel Iancu), "Chemarea", 1915 (redactată în București de Ion Vinea și Tristan Tzara
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion Vinea, Tristan Tzara și Marcel Iancu), "Chemarea", 1915 (redactată în București de Ion Vinea și Tristan Tzara), "Contimporanul", 1923 - 1930 (redactată în București de Ion Vinea, având colaboratori deja celebri: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Urmuz, T. Arghezi, Ion Barbu, Al. Philippide, Camil Petrescu ș. a.), "75 H. P.", 1924 (redactată în București de V. Brauner, Marcel Iancu și M. H. Maxy, cu colaborarea lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll, F. Brunea
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]