1,461 matches
-
anterioritate, dreptului primului ocupant. Se înfruntă două școli, una reprezentată de Sulzer care publică la Viena, în 1781-1782, Geschichte des transalpinischen Daciens, cealaltă animată de Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai și Budai-Deleanu, figuri importante ale Școlii Ardelene iluministe. Acești iluminiști scriu mult despre originea românilor: De originibus Daco-Romanorum de Micu; Cronica romanilor și a mai multor neamuri de Șincai apare sub formă de fragmente între 1807 și 1809; Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior este tipărită la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu fata feldmareșalului Rusiei, prințul Trubețkoi. Membru al Academiei din Berlin, poliglot, vorbind rusa, araba și persana, latinist și elenist, Cantemir scrie Descrierea Moldovei... El este un om al Luminilor avid să facă cunoscute moravurile și obiceiurile compatrioților săi, un iluminist care oscilează între tabloul unei Moldove în splendoarea vîrstei de aur și imaginile aceleiași Moldove, întîrziate, superstițioase și violente. Cantemir prezintă cu minuțiozitate o societate a unor comunități amestecate: moldovenii pe care îi consideră "puri", grecii, albanezii, sîrbii, bulgarii, nemții
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
chestiunii orientale În zorii secolului al XIX-lea apar imagini noi în spațiul Moldovei și Țării Românești; sistemul de reprezentare se schimbă. Pe de o parte, acestea sînt situate la un capăt al lumii, ca hotare exotice ale unei Europe iluministe; pe de altă parte, ele par a fi o potențialitate progresistă și patriotică. Curînd, ideea unei istorii semnificative și a unui destin de împlinit începe să circule în scopul mobilizării generației de la 1848. Sub impulsul influenței lui '89, dezbaterile istoriografice
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cultural. Ar fi simplu să trasăm o linie de demarcație între atracția spre Vest și seducția Estului. De fapt, curentele de gîndire care se inspiră din spiritualitatea orientală își găsesc punctul de sprijin în ofensivele occidentale împotriva moștenirii carteziene și iluministe. Influențele se întrepătrund și au ca notă dominantă frecvența manifestării reflexelor de autoapărare. Este vremea respingerii iluziilor și a minciunilor umanismului progresist. În anii '30 se împart taberele dușmane, fie că este vorba de un crez cultural ori de angajamente
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
elitei românești, proliferarea prostească a așa-ziselor universități era, de fapt, aceeași față hidoasă a bagatelizării, a uniformizării de inspirație bolșevică. Procesul era după chipul și asemănarea celor doi ignari dictatori postbelici. Nu prea departe de aceștia (cu, totuși, achizițiile iluministe postdecembriste), cel ce avea să le preia, în substanță, idealurile, n-avea de ce să modifice în interminabilele lui mandate prezidențiale prețiosul statut moștenit. Mană cerească pentru intențiile sale uniformizator populiste. În lumina aceleiași vulgate partinice. Încît recenta ungere de către prestigioasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
epoca modernă sub impactul experimentelor, ajunge să desemneze o contribuție redusă ca proporții, metodică și orientată spre explorare și cunoaștere. În paralel cu valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i s-au atribuit valențe persuasive pentru că ar folosi mijloace subtile prin care ar încerca
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
reunirea Adevărului, Binelui, Frumosului într-o "știință militantă care pornește de la viață pentru a ajunge din nou la ea"298. Filosoful francez se află mai degrabă în zona unor angajamente filosofice contradictorii: de o parte, cu sensuri teologice, de alta, "iluministe", spre deosebire de C. Rădulescu-Motru, care își întemeiază programul educațional pe o ontologie a umanului. Exprimarea persoanei explicația antropologică nu este identică la cei doi filosofi. Persoana omenească este pentru amândoi "energie de creație", dar în personalismul energetic este vorba despre creația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conducerii concrete a Învățământului românesc. Teza autoreglajului, perspectiva completitudinii funcționale, spiritul pragmatic și utilitarist sunt principii care au fost aduse de reforma haretiană și resorbite mult timp de sistemul românesc de Învățământ. Opera sa vădit Înnoitoare va căpăta o notă iluministă și va avea ca fundament o concepție reformist-democrată despre om și lumea În care acesta se dezvoltă. Învățământul universitar a fost reglat de două legi specifice (Legea asupra Învățământului secundar și superior, din 1898, și Legea asupra Învățământului superior, din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aici încolo pe tărâmul școlii. Lângă mitropolitul luminat Iacov Stamati, A.H. sprijină, către sfârșitul veacului al XVIII-lea, reformele ce tind să reașeze învățământul - bisericesc și laic - din Moldova pe temelii moderne. Deloc străin de enciclopedism și de vederile iluministe ce domină epoca, ierarhul pune preț, ca pedagog, pe separarea disciplinelor, pe sistematizare și pe logica predării, principii ce revin, în următorul secol, la corifei ai școlii românești, ca Gh. Asachi sau Gh. Lazăr. Efortul susținut al cărturarului lasă, în
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
că vrei să domini persoanele elegante din Paris, cele care tatonează, Încearcă și nu ating nici ele Însele Întotdeauna grația. În acel moment, cum se băuse deja vârtos În onoarea zeiței fashionable a ceaiului, spiritele se Încinseră și căpătară tonuri iluministe. Atunci se ridică unul dintre cei mai eleganți 1 redactori ai magazinului La Mode și le aruncă o privire triumfătoare colaboratorilor săi: — Acest om există, zise el. Un râs general Întâmpină această introducere, Însă imediat se lăsă o tăcere plină
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
una esențială pentru configurarea ulterioară a conceptului de mit. Încărcat cu valorile pe care gânditorii greci i le-au atașat, el va călători neschimbat prin secole pentru a fi recuperat la Început de reflecția, religioasă, filosofică și literară a Europei iluministe și, apoi, de investigațiile unor noi discipline științifice - lingvistica, mitologia comparată, istoria religiilor, folcloristica și antropologia culturală: A recurge astăzi sau mâine la ceea ce toată lumea a convenit să numească mit echivalează cu recunoașterea, În mod mai mult sau mai puțin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
înclinat spre fabulație și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice (liste de prețuri sau „catastișele” cioclilor), narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul. El descoperă dialectica fatalistă, vag orientală, bazată pe ciclicitatea faptelor istorice - idee iluministă, îmbinată cu moralismul din Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului epocii. „Nemții” (austriecii) ca și turcii pradă
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B. Massillon, incluse în Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații (I-II, 1850). Selectează, de asemenea, două culegeri, Din confesiile Sfântului Augustin (I, 1851) și Din meditațiile Sfântului Augustin (I-III, 1851). Se
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
cu caractere chirilice. C.m. urmărea să reflecte cât mai larg și pe înțelesul oamenilor cu puțină știință de carte viața și problemele cu care se confrunta societatea, să contribuie la educarea spirituală a cititorilor și la răspândirea cunoștințelor practice. Orientării iluministe îi era subordonată activitatea de popularizare a literaturii artistice și a folclorului. Aici publică versuri originale și înregistrări de cântece populare Ion Buzdugan, Mihail Minciună, Gheorghe Năsturaș, Teodor Păduraru, Pan Halippa, Tudose Roman, Toader Mălai, Iulian Friptu ș.a. Se încadrau
CUVANT MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
C.r. a devenit, dintr-un ziar administrativ, cu conținut informativ (hotărâri oficiale, știri politice și militare), o publicație culturală cu o audiență considerabilă în Muntenia, Moldova și Ardeal. În paginile gazetei s-au reflectat principalele obiective ale programului cultural iluminist de emancipare a românilor, la care se angajase Heliade, alături de ceilalți fruntași ai mișcării naționale. C.r. a militat pentru reforme sociale care să înlăture abuzurile feudale, pentru dezvoltarea și modernizarea învățământului în limba română și răspândirea cunoștințelor științifice elementare
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
în planul activităților practice a manifestat o neobișnuită abilitate, sub raport spiritual C. se vădește a fi un adept moderat al filosofiei Luminilor, susținând și promovând idei care vizau schimbări favorabile bunului mers al comunității. Preia și recomandă din ideologia iluministă concepte esențiale, atrăgând atenția asupra importanței rațiunii și a rolului științelor în toate domeniile existenței imediate, declarându-se partizan al dreptului natural și al încurajării concrete a creației artistice originale. Într-o Scrisoare către mitropolitul Veniamin (1837), dezvoltă puncte de
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust să-mi creadă) sau, cu accente de relevabilă vibrație a imaginilor, comentează caracterul efemer al vieții (Pe năsălie). Iluminist în fond, dar alăturând trăsăturilor clasice semne ale romantismului care se definea în poezia occidentală, C. rămâne prezența cea mai interesantă pentru începuturile poeziei moderne românești. Originalitatea lui Conachi constă în specializarea erotică, în cultul exclusiv al eului, iar savoarea
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
1828, participă la întocmirea Regulamentului Organic. Retras la mănăstirea Slatina în 1842, își continuă aici opera începută. Singurele texte proprii ale lui C. sunt numeroasele prefețe la cărțile traduse sau tipărite prin grija sa. Pot fi urmărite aici generoase idei iluministe, între care intensa preocupare pentru răspândirea culturii. Importantă pentru dezvoltarea limbii literare este prefața-pastorală la cartea Dumnezeieștile liturghii (1834), unde, după un scurt istoric al limbii române, deplânge abuzul de cuvinte străine din vechile traduceri, care amenință însăși existența limbii
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
Comșa, Manuscrisele românești din Biblioteca Centrală de la Blaj, Blaj, 1944, 94-98; Ist. lit., I, 512-516; Anghelescu, Preromant. rom., 36; Lungu, Școala Ardeleană, 93-96, 137, passim; Dicț. lit. 1900, 233-234; Păcurariu, Ist. Bis., II, 524-527, 599; Mircea Popa, Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997, 22-29; Ion Buzași, Un precursor al Școlii Ardelene, RL, 2001, 9; Ion Buzași, Precursori ai Școlii Ardelene, RL, 2002, 50. R.Ș.
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
unitatea între români. Legăturile cu mai toate personalitățile epocii, mărturisite și de un fond epistolar impresionant (11 000 de scrisori), asigurau circulația de idei, solidarizarea eficientă a eforturilor, dincolo de granițele politice ale momentului. În tradiția Școlii Ardelene, ideologia de esență iluministă se însoțește cu un spirit pedagogic superior, ce îi guvernează toate acțiunile. Menirea foilor sale va fi aceea de „a lăți idei” în cât mai multe domenii, pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri”. Premergând ideilor „Daciei literare
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
13 școli acela știe purta norii, și a se însoți cu demonii și duhuri necurate, care i-ar aduce Cartea Șolomănia numită, și care carte, care ceteaște poate să aibă tot ce doreaște pe această lume” (99). Scris în spirit iluminist, „spre stricarea acestii credinți deșarte”, articolul este important pentru că el conține, se pare pentru prima dată, informații privind atât inițierea solomonarilor („învață 13 școli”, la fel ca în tradițiile sârbești, croate și maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
franceza, Victor din Aveyron a deprins să pronunțe doar două cuvinte. E drept, două cuvinte importante : lait și Oh Dieu ! Istoria părea să-i dea dreptate cabalistului evreu Zerakhya din Barcelona, citat mai sus. Nu e de mirare că suveranii iluminiști și-au arătat interesul pentru acești copii ai „stării naturale”. Peter din Hameln, de pildă, a fost dus la curtea regelui Angliei George I, unde a și murit, în 1785. Considerat un exemplar al „omului natural”, Peter a fost studiat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
misterului, marxismul și-a petrecut timpul creînd legături. Reprezentarea misterelor teoretice și vulcanizarea arhivelor plonjează într-un anume fel în mistica Luminilor. Dar a o confunda pe aceasta din urmă cu misticismul inițiatic al epocii Luminilor înseamnă a lua un iluminist drept un iluminat. Chiar dacă universul stalinist era ezoteric și chiar inițiatic, cu cercurile lui conducătoare, informațiile zgîrcite și cuvintele de ordine, scolastica marxistă, care se stinge sub ochii noștri, era rodul interpretării, comentariilor, și nu al gnozei sau Cabalei. * Partidele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
țara noastră, ca ș( (n Franța, "socialismul utopic continuă, pe alt plan, cu alte scopuri ș( alte determinări, iluminismul (...) Nu o dată, ca (n cazul mereu la (ndem(nă al lui Ion Heliade-Rădulescu, aceiaș( g(nditori se (ncadrează deopotrivă (n curentul iluminist ș( (n cel socialist-utopic" (Cojocaru, Ornea, 1966: 38). (n fapt, aproape toți revoluționarii de la 1848 au cultivat idei aparțin(nd curentului socialist utopic, fiind marcați de atmosfera specifică prezentă (n deceniul al IV-lea (n Franța. Spre deosebire de ceea ce se (nt
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ceea ce punea tot mai mult sub semnul întrebării existența comunităților. Astfel, în perioada Iluminismului conceptul de comunitate a trecut într-un con de umbră, datorită atenției exclusive care era acordată societății. Voința și contractul erau termenii cheie care guvernau gândirea iluministă și tot ce nu se încadra în acești termeni era considerat neimportant. De aceea, puține noțiuni înrudite cu cea de comunitate, au atras interesul filosofilor (familia de exemplu). Societatea rațională cea care constituia idealul gândirii iluministe era concepută ca fiind
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]