292 matches
-
revistă a fenomenelor politice produse în România duce la concluzia că neotroțchiștii, cum îi consideră Theodor Codreanu pe cei proveniți din noua dreaptă românească, au reușit să pună mâna pe Putere, fiind girați de Traian Băsescu, deși Paul Goma se iluzionează că acesta, adică infatuatul președinte al României, va percepe și pricepe adevărul. De unde și aversiunea cunoscutului disident față de Vladimir Tismăneanu, individul adus din SUA și devenit "dreptaciul de stânga", ori cum îl caracterizează Mircea Platon un "arivist tipic", educat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
om. Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor care, cu zel reconstitutiv-detectivistic, încearcă contextualizând să lumineze chestiuni controversate, încă nebuloase, corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului ne aruncă, sub vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o formulă consacrată gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o redăm în propriile-i cuvinte: "Kant abandonase antinomiile găsind soluția în rațiunea pură, iar Hegel s-a iluzionat că poate rezolva antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul să transceandă ambele ipostaze, vorbind de antiteze împăcate, pe care el le opune "antitezelor monstruoase". Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigurarea antitezelor" (p. 386). Cu această formulare venim, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce, de pildă, inexistența lui Dum nezeu sau lipsa de sens a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rost să ne lăsăm în continuare dominați de "melancolii idioate". S-o mai terminăm și cu "făurirea de idoli", fiindcă "exemplaritatea în artă nu uneori, ci de cele mai multe ori, este nocivă" și "obligă la lectură subalternă". Până acum, ne-am iluzionat pur și simplu, deoarece ""clasic", "capodoperă", "permanență" sunt termeni de jargon profesoral, simple ticuri verbale". La ce bun să inventăm un clasicism românesc, câtă vreme "miza pe clasici duce la dirijism și intoleranță", "exemplaritatea clasicilor deschide calea tuturor dogmatismelor", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pare c-o văd, oriunde, în jur: când după un stejar, când lângă fântână. Trupul îi e zidit în aer, și la fiecare pas întâlnesc urme ale prezenței ei. Nu reușesc să-i accept dispariția definitivă; în fiecare zi mă iluzionez c-aș mai putea s-o regăsesc lângă patul meu, pe când îmi întinde filtrele ei magice care aveau puterea să mă facă să întineresc. Și totuși, pesemne că n-a dispărut de tot; e ceea ce-mi repet la infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Doamnei Dimitriu toată dorința de sănătate. Dintr-o amară experiență știu, înțeleg suferința - și de fiecare dată mă întreb de ce, de ce trebuie să sufere - poate tocmai cei ce merită să fie scutiți. Pentru mama dumneavoastră ce pot spune? Așa cum ne iluzionăm uneori există și miracole - poate totuși să nu fie ceva iremediabil. Vă așteptăm cu speranțe în vești mai bune, Gabriela Georgescu Scuze - scriu în pat și orice emoție - pentru mine sau altcineva - o suport încă greu - nu mai pot scrie
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dar muzica clasică te Învață și să interpretezi teme și idei În feluri noi, pentru a le face să devină o parte din tine“. Slavă Domnului că societatea americană Încă mai produce tineri ca Eric Stern, dar să nu ne iluzionăm: el și colegii săi savanți sunt o minoritate din ce În ce mai redusă. În societatea americană de astăzi, a mai spus Stern, „cea mai prețuită meserie pe care o poți avea este cea de doctor, de avocat, sau de specialist În investiții bancare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de un echilibru și o armonie clasice. Elementul surpriză devine aici, fară a eșua în feerie, un vehicul al încântării pure. Liberă de orice intenție extraartistică, nuvela poate aminti povestea indiană (rezumată în Noaptea de sânziene ) a lui Naranda cel iluzionat de Vișnu, Zeul căruia îi pune o întrebare cam prea îndrăzneață, îl trimite pe ermit să îi aducă un pahar de apă. Naranda se duce, dar, uitând de ce a plecat, intră în vorbă cu o fată, se însoară, își construiește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
formale, o direcție metafizică. Visul literar creează întotdeauna o confruntare între două lumi, o tensiune între aparență și esență și o plăcere a deghizării, a disimulării și a izolării. Eul care visează știe că visează, dar este actor și se iluzionează întotdeauna că metamorfozele la care participă se vor rezolva cândva, în spectacol, în favoarea lui însuși. O primă constantă a visului este metamorfoza, caracterul de mișcare. În tradiția realistă, visul pare rezolvat straniu în finalul din nuvelă, manevra tipică fiind aceea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
înțeleagă semnificațiile conceptelor feministe, necum să acționeze profeminist. De câștigat pe termen scurt, câștigă cei care se simt bine că cineva este, în același sistem de referință, „etern” mai jos ca ei, eventual slujește scopurilor lor, precum și cele care se iluzionează că vor fi mereu admirate pentru felul în care „arată” sau pentru că au fost acceptate ca excepții în clubul „upper-sex”. Pe termen lung, orice categorie de dependenți pierde. Revista Contrapunct, nr. 3, Mai, 2001 „Feminismul face bine la sex-appeal” Interviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cât și pentru omul primitiv. Și azi, ca și atunci, ne dorim stabilitatea, constanța, ducem frica expunerii la pierderi și la lipsuri și mai ales credem, ca și atunci, că prin folosința aurului putem sfida zeii și natura și ne iluzionăm că putem deveni veșnici. Și azi oamenii sunt îngropați alături de podoabele lor din aur, așa cum se întâmpla cu mii de ani în urmă. Aurul înseamnă permanență și exaltare. A avea aur este și azi, în mintea multora dintre noi, un
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ceea ce credeam că mi se potrivește și nu mai am nici o îndoială că rațiunea și datele avute la dispoziție în acel moment de mare cotitură au fost învinse - ca și azi, de fapt - de imensa mea putere de a mă iluziona că oamenii pot fi altfel, că vor fi și altfel după dispariția factorilor stresanți. Iar despre aceștia ... Îmi cunoșteam securiștii, îi întâlneam zilnic aproape, „ca din întâmplare”: la vernisaje, la teatru ori în diverse împrejurări în care era lume multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de hârtie și și-au injectat cerneală în vene (...) Asemenea unui credincios fanatic, poetul ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce este lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează. (...) Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului." Alex.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o mână către dezastru 32. Aceasta înseamnă că hybris-uși consecința lui, ațe, sunt mijloacele prin care se realizează în unele cazuri (eroi, regi, aventurieri etc.), moira, partea de viață dată la naștere acelor muritori prea ambițioși sau pur și simplu iluzionați de idealul "excelenței". La urma urmei, omul nu dispune decât de propriile sale limitări; cele care îi sunt menite prin condiția sa umană și, mai ales, prin moira sa. Înțelepciunea începe o dată cu conștiința finitudinii și precarității oricărei vieți umane. E
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care a remarcat-o și critica literară, jocul verbal axându-se pe luciditatea creatorului care nu poate uita și nu se poate iluziona că ceea ce face este altceva decât literatură, adică lume secundă, construită din cuvinte, și, în consecință, un spațiu al libertății absolute în care orice este posibil. De aceea ne-am propus să prezentăm trăsăturile definitorii ale generației albatrosiste, accentul căzând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
finalmente, la semnalele unor distinși vecini care îmi aruncau pe capotă diverse produse agro-alimentare aflate în diferite faze de putrefacție, de cealaltă parte, exact lângă un vesel maidan unde copiii din zonă jucau, de dimineață până seara, fotbal. M-am iluzionat că urmele de rangă, capota mov (finalmente m-am enervat și am vopsit-o neagră, cu spray-ul), ca și urmele de minge de fotbal care asezonau pitoresc vopseaua originală, vor mai atenua din invidia viscerală transformată în ură contondentă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci pentru destinul său public. Domnul Ungureanu se simte "dulăul de pază" al președintelui și sare, ucigaș, la beregata oricui îndrăznește să-i supere stăpânul. Bunăoară, în cazul nevinovat al domnului Păduraru, găsim următorul text pe blogul celui care se iluzionează că mai poate fi crezut că este "un jurnalist dependent de propriile opinii": http://traian ungu reanu-tru.blogspot.com/2011/02/politica-la-firul- ierbii-sau-batalia.html#comments. Citindu-l, am rămas melancolic. Câtă minciună și rea- credință, câtă aroganță și obrăznicie în numele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru Otilia o demonstrează. Aceeași ambiguitate se observă și În cazul lui Stănică Rațiu.E el este, simultan, un demagog al ideii de paternitate, dar și sentimental. Astfel, când vorbește, chiar dă impresia că iși dorește un copil și se iluzionează că este capabil de fapte bune. Cu toate acestea, băiețelul pe care il avusese ii murise din cauza neglijenței lui și a Olimpiei, soția lui nelegitimă și fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
era chemarea mea, chiar dacă nu am devenit preot imediat după ce am terminat facultatea, în ‘96. Am devenit preot când am venit la Paris, în 2002. Părintele Rafael Noica spune că există dezamăgire acolo unde a existat amăgire. Omul s-a iluzionat, și vine momentul când lucrurile se descoperă, un moment de criză. „Crisis“ în grecește înseamnă judecată. În momentul crizei ne dezamăgim de o falsă realitate. Dezamăgire în sensul că omul ajunge să cunoască neputințele omenești acolo unde nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
la starea de pace, de liniște, de încredere în sine de care nefumătorul se bucură tot timpul. Așa cum explicam mai devreme, fumătorii cred că fumează de plăcere, ca să se relaxeze sau ca să aibă un soi de stimulare. în realitate, se iluzionează. Fumează de fapt ca să-și calmeze chinul lipsei de nicotină. La începutul vieții noastre de fumători, folosim țigara când suntem în societate, ca pe un sprijin. Putem să ne servim de ea ori s-o abandonăm. Și totuși, ciclul subtil
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
să uite că, atunci când i se permite să fumeze, ar vrea să nu fie fumător. Nu numai că pe cele mai multe țigări nu le savurăm, dar nici măcar nu ne dăm seama că le fumăm. Doar după o perioadă de abstinență ne iluzionăm că ne place țigara (prima pe care o fumăm dimineața, cea de după o masă etcetera). Țigara devine prețioasă doar când încercăm să fumăm mai puțin ori să ne abținem, sau când societatea ne constrânge să nu fumăm (când mergem la
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
devin țigările într- adevăr prețioase, lată cumplita dilemă a fumătorilor. Nu pot câștiga niciodată, căci sunt obsedați de un mit, de o iluzie. Există un singur mod de a câștiga: să nu mai fumezi și totodată să nu te mai iluzionezi. FUMĂTORUL „EU FUMEZ DOAR LA OCAZII SPECIALE". Da, la început toți facem așa, dar e uluitor cât de rapid crește numărul de ocazii și cum, înainte să ne dăm seama, fumăm în toate ocaziile! FUMĂTORUL „M-AM LĂSAT, DAR DIN
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
când se aranjase deja căderea zidului, zidul a căzut, umbra a rămas. Estul a câștigat teren prin cedare, pe atunci aveam 15 ani și visam la o vizită de lucru și cumpărături în DDR (Germania Democrată), în RFG nu mă iluzionam că o să se poată ajunge! Acum eram în Vest, dar scopul meu devenise din nou Estul, care acum e terenul principal de joacă al scenei de artă contemporană în Berlin. Cred că Daniel a înțeles mai repede ca noi, cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși al povestirii nu este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de a ne captiva. În planul artei, autorul se comportă ca solomonarii, ca vrăjitoarele și ca zânele sale : temele înseși, cele
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]