293 matches
-
doilea, tot. Nu există neam care să fi atins universalitatea numai prin forța spiritului. Procesul prin care el se impune în lume este un complex de mijloace, în care bestialitatea își dă mâna cu profeția. Nu e bine să ne iluzionăm prea mult asupra istoriei. Spiritul nu crește din nimic. Dacă Olanda n-ar fi fost imperiu - oricât de trecător - cine știe dacă pictura olandeză ar fi luat avântul pe care-l cunoaștem! Condițiile materiale favorabile creează răgazul, din care izvorăște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația identicului iluzionându-te că poți Întâlni diversitatea. Tot fără să-mi pot lua ochii de la cheia de boltă, m-am dat Înapoi, pas cu pas - pentru că În câteva minute, de când intrasem, Învățasem drumul pe dinafară, iar marile țestoase de metal ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vrea ca Abulafia să fie impenetrabil pentru toți ceilalți, așa cum Lorenza e impenetrabilă pentru el, Își face iluzii că păstrează, cunoaște și cucerește secretul Lorenzei, la fel cum Îl posedă pe al lui Abulafia... Îmi născoceam o explicație și mă iluzionam că e adevărată. Ca și În cazul Planului, luam dorințele mele drept realitate. Dar fiindcă eram beat, m-am așezat din nou În fața tastaturii și am bătut SOPHIA. Mașina mă Întrebă din nou, politicos: „Ai parola?” Mașină idioată, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Însemnări de demult, din nostalgie sau pentru că se gândea să le recicleze În vreun fel. Altele sunt din anii din urmă, de când pusese mâna pe Abulafia. Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze În singurătate asupra propriilor lui greșeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece creația, chiar dacă duce la eroare, are loc Întotdeauna din iubire pentru cineva care nu suntem noi Înșine. Însă Belbo, fără să-și dea seama, era pe cale să treacă de partea cealaltă a sferei. Crea, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăla care fuma trabuc a murit? — Nu știu nimic despre el. Poate că a murit. Sau poate că nu. Josăphine și cu mine am rămas multă vreme așa, cercetând împreună urzelile vieților noastre. Vorbind astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu e totul jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înțeleagă semnificațiile conceptelor feministe, necum să acționeze profeminist. De câștigat pe termen scurt, câștigă cei care se simt bine că cineva este, în același sistem de referință, „etern” mai jos ca ei, eventual slujește scopurilor lor, precum și cele care se iluzionează că vor fi mereu admirate pentru felul în care „arată” sau pentru că au fost acceptate ca excepții în clubul „upper-sex”. Pe termen lung, orice categorie de dependenți pierde. Revista Contrapunct, nr. 3, Mai, 2001 „Feminismul face bine la sex-appeal” Interviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ceea ce credeam că mi se potrivește și nu mai am nici o îndoială că rațiunea și datele avute la dispoziție în acel moment de mare cotitură au fost învinse - ca și azi, de fapt - de imensa mea putere de a mă iluziona că oamenii pot fi altfel, că vor fi și altfel după dispariția factorilor stresanți. Iar despre aceștia ... Îmi cunoșteam securiștii, îi întâlneam zilnic aproape, „ca din întâmplare”: la vernisaje, la teatru ori în diverse împrejurări în care era lume multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși al povestirii nu este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de a ne captiva. În planul artei, autorul se comportă ca solomonarii, ca vrăjitoarele și ca zânele sale : temele înseși, cele
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
era chemarea mea, chiar dacă nu am devenit preot imediat după ce am terminat facultatea, în ‘96. Am devenit preot când am venit la Paris, în 2002. Părintele Rafael Noica spune că există dezamăgire acolo unde a existat amăgire. Omul s-a iluzionat, și vine momentul când lucrurile se descoperă, un moment de criză. „Crisis“ în grecește înseamnă judecată. În momentul crizei ne dezamăgim de o falsă realitate. Dezamăgire în sensul că omul ajunge să cunoască neputințele omenești acolo unde nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de hârtie și și-au injectat cerneală în vene (...) Asemenea unui credincios fanatic, poetul ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce este lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează. (...) Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului." Alex.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care vrei să scapi. Probabil nici nu mai contează foarte mult unde ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de observație, dublate de centura munților. Privirile i se izbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cariera ta? Poate fi un premiu (și) o deziluzie? Premiile nu înseamnă nimic pentru istoriile literare, ele sunt doar un sprijin moral pentru cei ca mine, care nu cred în steaua lor. Datorită premiilor sau nominalizărilor la premii m-am iluzionat că n-am scris și n-am trăit degeaba, ele confirmă alegerea făcută la masa de scris. Ele m-au făcut ceea ce sunt. Eu n-am nici la 64 de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce crede că primii noștri ziariști scriau așa, în abstract, asemenea unor luceferi cuprinși de serafice idealuri, uitând că dacă nimeni nu-i citește nici ei nu există (cum par a uita azi unii scriitori la gazetele elitiste, care se iluzionează că au un public doar pentru că își citesc unii altora producțiile). Dimpotrivă, e uimitor cât de bine percepeau această relație inseparabilă cu publicul, conducătorii primelor periodice și cum încercau prin metode pe care azi le numim „marketing“, să îl atragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de oameni, însăși viața devine o sursă de lumină. Învățătură Învățătura cea mai trainică este aceea pe care o dobândești învățându-i pe alții. Picătură Durata vieții omului este doar o picătură din oceanul necuprins al veșniciei. Realism Nu mă iluzionez că scriiturile mele vor fi pe placul tuturor cititorilor. Trebuință Ca trebuință spirituală onorantă, învățătura nu are vârstă nici limite. Titani . Marii scriitori, titani ai literaturii universale, ale căror opere au devenit cărți de învățătură pentru toate generațiile, au intrat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în adâncul trupurilor și ițindu-se în ochii multor pacienți pe care i-am avut în fața mea, l-am auzit stagnând între zidurile sălii de operație, ori de câte ori am mișcat mâinile pentru a hotărî cursul unei vieți. Știu exact cu ce mă iluzionez. În petele pavimentului, care acum se mișcă încet ca funinginea, ca umbrele muritoare, îmi creez iluzia că scaunul acela gol se umple chiar și pentru o clipă cu o femeie, nu cu trupul ei, nu, ci cu mila ei. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
planeze deasupra corpului ei ghemuit, să intre în ea, zgâlțâind-o cu monotona lor intermitență, făcând-o să tremure. Era unicul mod de a-i spune că n-o părăsisem. Am continuat s-o sun așa până seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii mei, intrați în celule. Chiar dacă pe unii i-am trecut în trecut, sau m-am iluzionat că am făcut-o, fiecare există în propria mea arheologie-sinegrafie. Când m-am întors în București, i-am găsit pe toți. Am fost o mare norocoasă. Ei însă aveau ceva ce mie îmi lipsea: ziua aceea de 22 decembrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții, Neli, spre exemplu, că ea e cu cele sfinte, să bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se rupea și se felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
împinsă înainte. Hai, dragă, zău că nici nu seamănă! Ei, m-o fi desenat și el din memorie! Iarna în care mă laud că scriam mai bine era de fapt și sezonul când îmi creșteam inconștient dozele de țigări&alcool, iluzionându-mă că voi reuși mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își ținu promisiunea și, după câteva ore de odihnă, bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat de veștile ce o împovăraseră în ultimele zile. îi povesti Inei câtă durere îi pricinuise lipsa ei de maturitate, cum putuse să se iluzioneze în privința lui Marcel, și cât pot fi de înșelătoare aparențele. O fată care n-a știut până la douăzeci de ani decât drumul de acasă până la școală și de la școală până acasă, e pândită adesea de atâtea capcane!... Dacă ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pri vească Înainte. Unde Înainte priveau oameni ca maistrul Căreală, pentru gloria partidului și Înflorirea României. Acolo, sub scară, a Înțeles - așa credea el, adolescentul - că sensul literaturii, al cuvintelor frumos aliniate și Încolonate ca să urce spre lumină, cum se iluzionau cei pe care Îi citise, are ferestrele Închise, fiindcă, dacă le-ar deschide, Întunericul ar invada lumea și mințile oame nilor, așa cum a cotropit mintea lui Căreală, despre care alții ar fi spus Încântați că e un bun personaj de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau lucruri executate de aceeași mână de maestru se aseamănă dar nu se cufundă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]