342 matches
-
de Culianu în trecut) a dictaturii. Împreună, membrii Academiei fac dovada că dialogul este nu doar sublim, ci și util: ei reușesc să prevină câteva ucideri, precum și distrugerea tabloului, ce joacă rolul-cheie în această narațiune, fiind, după cum credea Ficino, o imago mundi, veritabil talisman. Într-o confruntare finală cu Thomas, complotistul Pico spune, înainte de a cădea în plumbul topit în care voise să cufunde tabloul, că acesta prezicea un viitor bland, însă îndepărtat, pe care dominicanii voiau să-l anuleze din
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
ca extrem de incitant este pătrunderea tot mai adâncă în mecanismele intime ale acestor procese de creație, având în același timp grija de a nu le vulgariza, oferindu-le totodată o dimensiune proaspătă în perspectiva înțelegerii actuale a fenomenelor sonore (vezi Imago mundi și expresia muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși autorul în rezumatul studiului Pentru o fenomenologie a muzicii. Idee și act de gândire în
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
a culturii românești de mâine, sau o Jena?” (Paginile în limba germană nedescifrate din manuscrisele lui Eminescu. O nobilă inițiativă a revistei „Transilvania”, „Transilvania”, 11/1981, citat după Constantin Noica și Sibiul. Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Braga. Ed. Imago, Sibiu, 2007). La Păltiniș Noica are prieteni de nădejde. Poate reface prietenii pierdute - în primul rând, cu prietenii de demult. De odinioară. O gazdă sau un prieten exponențial este Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran. Mircea Tomuș, cel care conduce
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
imperiul mustea de glorie în curcubeie nesupravegheate din țări fără hartă stă scara spre vină întind mîinile ca la primii pași Sfîșie iia semințelor să pot fi smulsă din împliniri fără mireasmă! Dacă vraja s-ar risipi în minunea Zodiacului "Imago mundi" a Catedralei din Lausanne să mă lași (împărăteasa Sisi a fost asasinată pe malul Lacului Leman dintr-o confuzie) înger în zori, înger în seară exilată în colțul paginii foșnind, îngînînd... Ca să-mi spui dacă sînt vie coboară frînghia
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
cu cât ne apropiem de Dumnezeu în iubire față de El, cu atât ne unim întreolaltă prin iubirea lui Dumnezeu<footnote Ava Dorotei, Învățătura 6, 9, P.G., LXXXVIII, col. 1698 B. footnote>. Iubirea, din punct de vedere creștin, are ceva din imago Dei inscripționată în viața noastră și în elementele constitutive ale universului. Omul, prin însăși firea lui, simte nevoia de a intra în legătură directă cu Dumnezeu Cel personal, prin continua transcendere spre Absolut, căci i s-a sădit în suflet
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
asemenea de morbul canibalismului. Stupid evoluează și cazul unui profesor care are un accident și-și pierde apetitul pentru viață, spre disperarea amantei și soției, cineasta Marie Vermillard țesînd o întreagă teorie despre similitudinile cu insectele ce ating faza integralității - Imago, de unde și titlul acestui film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
și viața pulsională), Considerații actuale despre război și moarte (1915 - conferință din cadrul societății B'nai B'rith), De ce război? (1932 - scrisoare publică de răspuns către Albert Einstein, în cadrul unui proiect pacifist al Societății Națiunilor), Despre obținerea focului (1932 - apărută în Imago). Sigmund Freud, Opere 4: Studii despre societate și religie, trad. Roxana Melnicu, George Purdea, Vasile Dem. Zamfirescu, col. "Biblioteca de psihanaliză", Editura Trei, 2000, 456 pag. Moștenitorii Holocaustului Poate părea bizar, dar pentru unii dintre psihanaliști este deja o certitudine
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
publicat relativ multă poezie la două mâini. Merită să menționez aici o dată în plus cele mai interesante cărți apărute în ultimul timp care au avut pe copertă numele a doi poeți: Mircea Ivănescu și Rodica Braga - Commentarius perpetuus 2 (Editura Imago), Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu - Confort 2 îmbunătățit (Editura Redacției Publicațiilor pentru Străinătate) și Robert Șerban cu Dan Mircea Cipariu - Timișoara în trei prieteni (Editura Brumar). Și pentru că am menționat deja Editura Brumar, îmi exprim din nou admirația pentru
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
iar răspunsul vine în versuri, unde bunica explică nu numai numele fiecărui flori, dar și locul și rostul ei în tabloul din covor citit de la dreapta la stânga. Avem în acest covor ca în Orbitor III al lui Mircea Cărtărescu o imago mundi, este însă lumea de esență paradisiacă, epurată de reziduri și unde moartea și viața își au rolurile consacrate. Filmul lui Andrei ne instalează în acest univers paradisac, dar nu idilic, pentru că înfrumusețarea lui nu ține de cosmetica edulcorată a
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
școală de vis (în care orice copil să vrea să învețe). Cei doi trec prin fel de fel de provocări și într-un final câștigă alte șapte medalii. Nick și Dia sunt ajutați de către două personaje Gândi (reprezentând Gândirea) și Imago (reprezentând Imaginația). "Educația nu trebuie să fie posomorătâ" Despre această carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca românilor, Val Vâlcu - autorul volumului „Numai tată să nu fii” - a spus câteva cuvinte. „Este o carte de psihologie pentru copii
O carte extrem de interesantă. "Medaliile succesului 2. Școala de vis" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60276_a_61601]
-
se poate face cu umor și acțiune.”, a zis Val Vâlcu. Imaginația și Gândirea îi face pe copii să devină mai buni Față de primul volum, Nick și Dia au mai crescut și sunt însoțiți de alte două personaje - Gândi și Imago. Georgeta Pânișoară spun că scopul este ca cei mici să înțeleagă faptul că Imaginația și Gândirea îi poate ajuta să devină mai buni. Această carte este una motivațională în direcția școlii cu atât mai mult cu cât cei mai mulți elevi sunt
O carte extrem de interesantă. "Medaliile succesului 2. Școala de vis" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60276_a_61601]
-
porc livrată de crescătorii de animale. ( E. C.) În turneu Frumos lansat în urmă cu doar câteva zile, Teatrul de Garaj și Curte Auăleu va întreprinde un prim turneu artistic oficial, în perioara 21-23 mai, la Cluj-Napoca, la invitația Teatrului Liber Imago, care sărbătorește 7 ani de existență scenică. Artiștii timișoreni vor prezenta mimodrama „Umbrele pentru lacrimi“, o înscenare de Ovidiu Mihăiță, spectacol inaugural al Teatrului Auăleu. ( S. P.) Sacramentul Mirului Conform tradiției locale, în prima duminică după Solemnitate Sfintelor Rusalii, când
Agenda2005-21-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283729_a_285058]
-
care unii le-ar găsi supărătoare) și, mai ales, care pot aprecia caracterul "tonic" al acestor rînduri în care referința culturală în exces joacă un alt rol decît într-un tratat academic obișnuit. Mircea Braga, Cultura - o utopie asumată?, Editura Imago, Sibiu, 2000, 152p., f.p.
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
mai vândute cărți în Rusia (devansat fiind doar de romanele popularului Boris Akunin), precum și Premiul Părintele Alexander Men (Germania - Rusia, 2008), Premiul Bauer-Ca’Foscari (Italia, 2010) și Premiul Simone de Beauvoir (Franța, 2011). Cel mai recent roman al Ludmilei Ulițkaia Imago, a apărut în 2010. Este autoarea a treisprezece cărți de ficțiune, a trei volume de povești și a șase piese de teatru. Cărțile sale s-au tradus până în prezent în peste treizeci și cinci de țări și i-au adus un număr
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
în ficțiune, apoi ficțiunea nu șovăie a trece în realitate. O delicioasă închidere a cercului! Teoretician de marcă, Mircea Braga face figura unui iluzionist, sub bagheta căruia iluzia și realitatea devin interșanjabile. Mircea Braga: Despre ordinul suveran al receptării, Ed. Imago, 2013, 144 pag.
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
faptului că poetul își creează opera după cum zeul făurește lumea, opera fiind o lume mai cuprinzătoare, de vreme ce zeul apare ca personaj în lucrarea poetului. Cartea reprezintă un model al lumii: compunerea Iliadei oferă un etalon al zămislirii scutului conceput drept imago mundi. Cum se vede, obiectul cărții este cartea însăși. De altfel, considerând că una din marile teme ale literaturii europene vizează cartea ca mecanism care prospectează viața, dar și-o și anexează, criticul român interpretează drept metafore ale cărții imaginile
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
1985 înmuia în final rigiditatea tezei din Arcă, dar păstra convingerea că romanul îmi este nesuferit (nu când îl citesc, ci dacă l-aș scrie), în măsura în care (mă citez) „este ambiguu în esență, loc al convențiilor, dar vrând să treacă drept imago mundi, artificiu pur care vrea să creeze iluzia realității”. Am rămas până astăzi la părerea că romanul e un morman de clișee care măsluiesc realitatea, diferența dintre un roman bun și unul prost datorându-se faptului că există romancieri care
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
prin viață. „Acolo, în acel rai” în „Ultima piruetă” toposul casei devine referință. Dorința de deschidere, de găsire a idealului, de descoperire a ritmului interior, de speranță, se leagă de acest simbol. Pentru Laura, casa este în primul rând o „imago mundi”, un loc idilic, un adevărat rai: „în spatele casei se întindea livada de meri, câțiva cireși și nuci. Când venea primăvara și timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vara, de câte ori priveam livada, mi se părea că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dimensiuni și se află în centrul universului. Fiecare individ consideră că lumea lui se află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul, timpul nu este nici omogen
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
-o ținea întemnițată. Și-ntr-adevăr, curând coaja crăpă în lături, lăsând să se zărească forme și-ncrețituri nedeslușite: semilune galbene, ochi vișinii, zdrențe de malachită. O ființă umedă și zbârcită se tîrî afară, bâțâind din membre încă indistincte, lăsând în urmă un imago uscat, se-ncolăci înfrigurata ca un fetus multicolor, zăcu așa multă vreme de parcă și-ar fi adunat puterile și deodată se-ndreptă, în asurzitorul imn de slavă al strunelor întregii cochilii, devenind o ființă de o nesfârșită majestate. Era Arhanghelul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și goală, zdrențuită de vânturi, încă agățată de crenguța ei, pe când eu aveam să-mi pompez, umflîndu-mi grotesc burta moale, cu chitina neuscată încă, lichidul vital în nervurile aripilor. Acea clipă era însă de neimaginat pe atunci pentru mine, iar imago-ul în care eram încă-nchis (manuscrisul meu, viața mea) mă strângea ca o cămașă de forță, dar mă și ocrotea ca o armură de nepătruns. Da, nu pusesem pe masă, între mine și Herman, un manuscris, ci un mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
regatului Franței din acel veac, o lumină neliniștitoare. O transparență care nu a mai fost în pictură și n-avea să mai fie..." M-am îndreptat spre ușă cu inima strânsă, căci lăsam pe masă, în camera pământie, manuscrisul meu, imago-ul insectei umede care eram. Era pentru prima dată că mă despărțeam de el, după... câtă vreme? Trei, patru ani? N-avea să rămână la el decât o săptămână, atât cât să-l poată străbate, să se cufunde în ilizibil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nestins, o veșnică reîntoarcere, corsi e ricorsi, incrementa atque decrementa, alternanță de spațiu și timp, creier și sex, conștiință și existență, plin și gol, vertical și orizontal, Big Bang și Big Crunch. Sîntem trupuri târâtoare, neputincioase, incapabile să ieșim din imago-ul nostru, împăstați în lumea noastră cu un clei pe care chiar noi îl secretăm. "Să nu iubești lumea", avertizează toți misticii. Nu secreta saliva care te îmbălează și te ține lipit de frunza ta, din copacul tău, între miile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După orele de curs, care nu-mi spuneau mare lucru, hoinăream până seara în Centru, în piața cu statui, prin magazinele de la coada lui Mihai Viteazul, pline cu gablonzuri și parfumuri, prin fața Inter-ului și Teatrului Național, pe la Sala Palatului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]