338 matches
-
zeițelor și ale zeului furtunii (cu epifaniile sale: taurul, bucranul); credințe și ritualuri în legătură cu "misterul" vegetației; asimilarea femeie-glie-plantă, implicând omologia naștere-renaștere (inițiere); foarte probabil, speranța unei postexistențe; o cosmologie comportând simbolismul unui "Centru al Lumii" și spațiul locuit ca o imago mundi. E de 43 Marija Gimbutas, "Old Europe c. 7000-3500 B. C.", p. 5. 44 De altfel, vitele, porcul și o varietate de grâu (einkorn whcat) au strămoși indigeni în Europa: M. Gimhutas, ibid. 45 Prin comparație, grupurile de locuințe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică și abundent răspândită. (O vom regăsi în mitul lui Baal, § 50.) Conform tradiției sumeriene, după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spiritul său, ilu (literal, "zeu")54. Apoi, cu ajutorul riturilor și al rugăciunilor el speră să obțină binecuvântarea zeilor. Dar, mai ales, el știe că face parte dintr-un univers unificat de omologii; el trăiește într-un oraș care constituie o imago mundi, ale cărui temple și ziqquraâe reprezintă "centre ale lumii" și, prin urmare, asigură comunicarea cu cerul și cu zeii. Babilonul era un Bab-ilani, o "Poartă a zeilor", căci pe acolo zeii coborau pe pământ. Numeroase cetăți și sanctuare se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victoria zeului contra Dragonului proclamă promovarea sa la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu Moț: moartea și reîntoarcerea la viață Când palatul este terminat, Baal se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să sublinieze, viața este grea, deși a fost binecuvântată de Dumnezeu, și oamenii nu mai locuiesc în Paradis. Dar aceasta este rezultatul unei serii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
face ca azi 6 miliarde să trăiască în condiții incomparabile. Expectativa de viață e de trei ori mai mare. Religia iudaico-creștină a depășit superstițiile, credința oarbă în caracterul ciclic al timpului și a introdus noțiunea lineară de progres. Imitația Creatorului, Imago Dei, obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenind el însuși creator, să stăpânească el natura, nu invers, ca la păgâni. Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit și întreprinderi
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural se retrag, ca spre rădăcina lor, facultățile naturale ale ființei. Nu piedicile exterioare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este remarcată de Mircea Eliade în Imagini și simboluri: "A avea imaginație însemnă a te bucura de o bogăție interioară, de un flux neîntrerupt și spontan de imagini. Dar spontaneitatea nu însemnă doar invenție arbitrară. Etimologic, "imaginație" este solidar cu imago, "reprezentare, imitare" și cu imitor, "a imita, a reproduce". De data aceasta etimologia trimite atât la realități psihologice, cât și la adevărul spiritual. Imaginile imită modele exemplare (...) A avea imaginație însemnă a vedea lumea în totalitatea ei; căci puterea și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perspectivă trebuie să ne întoarcem la sensul lui primordial care s-a pierdut, acela legat de imagine și nu doar de imaginație. În limba latină termenul păstrează legătura cu cel care trebuie considerat cuvântul de bază pentru familia de cuvinte, imago: "imaginarius, a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
întoarcem la sensul lui primordial care s-a pierdut, acela legat de imagine și nu doar de imaginație. În limba latină termenul păstrează legătura cu cel care trebuie considerat cuvântul de bază pentru familia de cuvinte, imago: "imaginarius, a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce desemna imago în limba
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce desemna imago în limba latină? Conform dicționarului apărut sub îndrumarea lui Felix Gaffiot 8, am putea identifica următoarele sensuri ale termenului: primul sens este acela de reprezentare, imitație, portret, sensuri care apropie termenul de înțelesul său contemporan. Al doilea sens se referă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
treilea la imaginea sau umbra unui mort sau fantomă, al patrulea sens este de ecou, al cincilea se referă la portret sau imaginea unui om și al șaselea la imaginea unui obiect. Prin urmare modalitatea în care era înțeles termenul imago se păstrează și în limba română, mai puțin însă acela de portret funerar. Ținând seama de sensul original al termenului imaginar ar trebui să reorientăm și să redefinim imaginarul din mai multe perspective. Datorită sensului pe care îl are termenul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Atanasie, Studii de logică, Editura Academiei, București, 1960. Klibansky, Raymond, Panofsky, Erwin, Saxl, Fritz, Saturn sau melancolia, Editura Polirom, București, 2002. Knowles, Dom David, Benedictine Monahism, Wipf & Stock, Oregon, 1923. Koopmans, Jelle, Le théâtre des eclus au Moyen Age, Editions Imago, Paris, 1997. Koyré, Alexandre, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997. Kuhn, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 1990. Lalalande, Andre, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Presses Universitaires de France, Paris, 1926. Lazarev, Viktor, Originile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca urmare a ceea ce a dorit să promoveze. (Jean Delumeau, Păcatul și frica, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 1997, 1998 și Mărturisire și păcatul, Editura Polirom, Iași, 1998). 66 Jelle Koopmans, Le théâtre des eclus au Moyen Age, Editions Imago, Paris, 1997, p. 12; "L'origine liturgique de tout théâtre médival ne peut problabement plus être retinue, mais il paraît certain que toute parole primitive qu'expresion littéraire tire son origine du rituel du sacré". 67 Ibidem p. 41. 68
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu. Logica sa este strâns legată de apariția epistemologiilor moderne ale "noului spirit științific", anticipat de Hegel și reluat de Bachelard
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea ecuației dintre narațiune și discurs, într-un raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile de a concura percepția și gândirea. Jean-Jacques Wunenburger se întreabă dacă "viața imaginilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10. Mircea Eliade vorbește de o multitudine de imagini care sunt plurivalente prin structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii sale speculare de către ființă implică un caz exemplar: manifestarea matricii simbolice în care "eul se precipită într-o formă primordială, înainte de a se obiectiva în dialectica celuilalt"12. Imaginea speculară rămâne suportul lumii vizibile. Funcția stadiului oglinzii constituie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ni se pare semnificativ, dintr-un punct de vedere mai profund. Într-o lume urmărită de fantasma unui Adevăr absolut, a unei armonii universale, în care omul să iși regăsească locul, o lume care și-a pierdut, însă, propria imagine - Imago mundi nova, imago nulla 5 - dar pe care mai speră, totuși, să o recupereze, printr-o sinteză nouă a cunoașterii - visul vincian -, Ion Barbu crede, cu convingere, ca poezia poate aduce o contribuție esențială. Pentru "adevărul" ce promitea să se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
semnificativ, dintr-un punct de vedere mai profund. Într-o lume urmărită de fantasma unui Adevăr absolut, a unei armonii universale, în care omul să iși regăsească locul, o lume care și-a pierdut, însă, propria imagine - Imago mundi nova, imago nulla 5 - dar pe care mai speră, totuși, să o recupereze, printr-o sinteză nouă a cunoașterii - visul vincian -, Ion Barbu crede, cu convingere, ca poezia poate aduce o contribuție esențială. Pentru "adevărul" ce promitea să se ivească, poetul român
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural se retrag, ca spre rădăcina lor, facultățile naturale ale ființei. Nu piedicile exterioare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din adâncurile înrădăcinate ale firii" care arată "cerul ascuns în matca izvoarelor"?18 Arătare în care natura vizibilă și natura invizibilă (cele două naturi ale imaginii) se conjugă în aceeași primultimitate a chipului și a asemănării. A deveni "imagine πρυδοπον - imago chip έικον"19 înseamnă a fi după chipul și asemănarea prototipului, a fi în vedere precum într-un început care te pune în lumină, te repune în lume cu o față nouă. Pe culmea unde "începe noul eon al Imaginii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dimensiuni spațiale, corporalitate reprodusă. Ideea pe care se fundamentează filozofia greacă este că eidos-ul - reprezentarea, forma, ideea - există în materie. De-a lungul istoriei culturii, conceptul de "icon" a fost cercetat din diferite perspective (religios, tehnic, artistic). În limba latină, imago, inis avea numeroase sensuri: 1) chip, imagine plastică, portret; 2) chipuri ale strămoșilor; 3) copie fidelă; 4) umbră, spectru, fantomă, vis, apariție; 5) magine poetică; 6) aspect, spectacol; 7) imagine, aparență, umbră; 8) comparație, paralelă, alegorie etc. Conceptul de "dublu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]