247 matches
-
teamă curajul de a duce o viață în afara legii. Arta lui Hergé este întemeiată pe o subtilă intertextualitate : narațiunile sale extrag din cultura populară, fie ea scrisă sau vizuală, obiectele familiare cititorului, plasându-le în contextul aventurii. „Angajarea” ideologică și imagologică a textelor lui Hergé își atinge punctul cel mai înalt în parcursul chinez și cel central-european al lui Tintin. Și aici, ca și cu alte ocazii, mitologia romanelor cavalerești este suprapusă peste fondul de imagini și de cuvinte al tradiției
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se suprapune peste un nivel de sensi bilitate identitar. Și dacă în Tango, episodul din seria lui Corto Maltese, Pratt revizita Argentina anilor nebuni și a latifundiilor, Argentina care pulsează în jurul acelui oraș-miracol care este Buenos Aires, El gaucho este versantul imagologic legat de începutul acestui nou spațiu. El gaucho este un text despre paradoxul și misterul unei istorii care se situează în ultimii ani ai intervalului colonial, cu puțin înainte de izbucnirea războiului de independență. El gaucho descrie, cu erudiție și melancolie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
obiect esențial din imaginarul occidental, acea Ruritanie mitică și dominată de primejdii din care se naște teribilul Rupert von Hentzau. Ecranizată în mai multe rânduri, cartea lui Anthony Hope pune în circulație efigia unei națiuni în care se concentrează prejudecățile imagologice ale Occidentului cu privire la Europa Centrală. Aici, departe de Anglia, ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și balcanice (gustul pentru răzbunare, violență și intrigă). De
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
directè cu evenimentele, dar se înșealè cumplit! Având convingerea cè participè direct la viațè, confundè evenimentele cu realitatea, în fond, evenimentele pe care el crede cè le controleazè nu reprezintè realitatea ci, sunt tot niște imagini, imagini pe care, jocurile imagologice de putere, le produc necontenit și, adeseori, incontrolabil! Șerban nu face decât sè le interpreteze! fac semn cu capul înspre pânză de pe ecran, Dumneavoastrè ați sesizat imediat diferența, ați spus cè nu e realè, știți cum aratè în realitate pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
arzètoare dorințè! Realitatea în care se mișcè el nu i-a dat pânè acum astfel de dovezi! În fond, bèiatul èsta are exact profilul psihologic pe cunoașterea cèruia se bazeazè tehnicienii informației atunci cand lanseazè în spațiul virtual strategii de marketing imagologic, Dragul meu, la urma urmei și religia e o industrie profitabilè! De acord cu tine, admițând eu, orice religie se bazeazè mai devreme sau mai tarziu pe tehnici sofisticate de manipulare și se adapteazè la mijloacele de difuzare ale epocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
IV, București, 1971, 1975; Heinrich Mann, Țara huzurului, București, 1971; Alfred Andersch, Winterspelt, București, 1980; Arthur Schnitzler, Întoarcerea lui Casanova, introd. trad., București, 1982, Nuvele, introd. trad., București, 1984; Klaus Heitmann, Imaginea românilor în spațiul lingvistic german. 1775-1918. Un studiu imagologic, introd. trad., București, 1995; Martha Bibescu, Jurnal berlinez ’38, îngr. trad., București, 2001; Werner Lutz, Pe urmele marelui fluviu, București, 2002 (în colaborare cu Franz Hodjak). Repere bibliografice: Geo Șerban, O „viață” a lui Kogălniceanu, TR, 1960, 22; Cornelia Maria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
Mann și România, RL, 1995, 33; Z. Ornea, În spațiul germanic, RL, 1996, 1; Mariana Lăzărescu, Das Rumänienbild im deutschen Sprachraum, „Allgemeine deutsche Zeitung für Rumänien”, 1996, 23 martie; I. Stanomir, „Germanii noștri”, LCF, 1999, 3; Z. Ornea, Un studiu imagologic, RL, 1999, 3. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
de raporturile Ortodoxiei cu celelalte culte. Demersul de decelare a trăsăturilor esențiale ale "creștinismului românesc" se poate realiza, în concepția lui Simion Mehedinți, fie printr-un recurs analitic la matricea identitară, folclorul național, fie prin, ceea ce am numi astăzi, perspectiva imagologică, aceea a oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ideologic occidental, liberal conservatorismul junimist este chemat să acționeze, după 1866, întrun spațiu românesc în economia căruia terminologia și conceptele sunt utilizate într-o manieră înșelătoare. Definiți de adversarii din epocă drept „conservatori“ și „reacționari“, junimiștii sunt parte a războiului imagologic carei opune, în decadele de după 1848, pe liberalii radicali celorlalte familii politice. În cele din urmă, o aproximare corectă a semnificației juni mismului nu poate fi realizată în absența clarificării relației dintre liberalismul conservator/moderat, pe de o parte, și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Vera se va sinucide, medicul de țară Claude (naratorul mis en abyme) se va reîntoarce În sînul familei și va muri, nu Înainte de a-i fi Împărtășit totul naratorului-autor. Familia Ferenczi ascunde o Întreagă istorie, o east-side history, posibil document imagologic, bine păstrat În formol liric, pentru noi, românii. Lumea de basm a lui Holder te prinde definitiv În mrejele-i bine dezvoltate de Unguroaica. Romanul a fost de altfel unul dintre cele mai bine primite de critica de Întîmpinare franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
axiologice morale și de natura psihologică a acestora. Așa cum am mai arătat și cu alte ocazii, nebunia este negativul axiologic al normalului; un mod de „a-fi-alt-fel”. De aici diferențele, refuzul reciproc și conflictul dintre normalitate și nebunie. În cazul analizei imagologice a nebuniei morale, se discută două aspecte: cum se vede Nebunul pe sine și cum este văzut de către ceilalți. Nebunul este un personaj complex. El se vede pe sine și se comportă fără a avea conștiința alteralității sale imagologice. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
analizei imagologice a nebuniei morale, se discută două aspecte: cum se vede Nebunul pe sine și cum este văzut de către ceilalți. Nebunul este un personaj complex. El se vede pe sine și se comportă fără a avea conștiința alteralității sale imagologice. Cu puține excepții, nebunul nu se consideră diferit de ceilalți ci, dimpotrivă, el Îi consideră pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obiectul pe care îl reprezintă. Ca secunditate, indicele implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de sînge (emblemă a unei crime atroce comise în preajma unei biserici) configurează imaginea lui Crist consacrată de tradiția imagologică. În plan lingvistic intră în categoria semnelor indiciale pronumele demonstrative, pronumele personale, adverbele aici/acolo, numele proprii; * semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici printr-o relație fizică, nici printr-o relație de similaritate; raportul cu obiectul este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apare și se manifestă în situații de stres, insatisfacție afectivă, anxietate, culpabilitate, expectanțe exagerate ale părinților, prezența unor tulburări de limbaj etc. Perceperea și judecarea persoanei după prezența semnelor, ticurilor, simptomelor și stărilor corporale ne conduc spre o veritabilă semiologie imagologică a corpului cu multiple aspecte. Din păcate, anumite trăsături structurale ale corpului sunt interpretate ca semne sau ca stigmate în evaluarea unei persoane. Se pleacă uneori de la judecarea corpului în termeni de frumos sau urât, sănătos sau bolnav, bine proporționat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
-lea în legătură cu sursele lor grecești și elaborează un curs de istoria dreptului vechi românesc. O extensiune aduc studiile Ideea de drept și lege în folclorul român, Căsătoria în literatura noastră populară și Poporul turcesc și folclorul român, acestea anticipând preocupările imagologice de mai târziu. Contribuții de acest gen sunt publicate în reviste de specialitate sau de cultură, precum „Analele literare”, „Arhiva”, „Curierul judiciar”, „Revista istorică”, „Revista generală de drept”, „Convorbiri critice” (unde în 1910 împarte direcția cu Mihail Dragomirescu), „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
previzibile (ca un clișeu) sunt "evenimentele" din romanul lovinescian citind paginile despre sejurul lui Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în ipostaza
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
observații de până acum, introduc și al treilea punct de vedere: există imagini abstracte - fanteziste, simbolice sau doar purtătoare ale unei mentalități, deci stereotipe și sărace în semnificații −, care apar și independent de o materializare plastică sau literară. Exemplul prejudecăților imagologice exprimate prin imagini mentale este edificator în acest sens (imaginea cu care o comunitate își reprezintă convențional un alt tip etnic; imaginea despre "celălalt"). Pe de altă parte, imaginea plastică reprezintă și ea ideea; poate fi conceptualizantă sau/și simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Când mitul și simbolul întâlnesc istoria socială, ajungem la formele particulare ale imaginarului (precum cel medieval), la manifestări de tipul diferențelor specifice în cadrul genului proxim. În cazul acesta, principiul care organizează sistemul imaginarului poate fi influențat de raporturile cu relevanță imagologică, de condițiile specifice de viață sau de cele teritoriale și politice. Spre exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în același
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1993-1996). Lucrează ca translator într-un birou de avocatură (1991-1992), asistent la New York University School of Law Library (1992-1996) și apoi ca profesor asistent la New York University. Continuă să colaboreze la Vocea Americii, „Lumea liberă”, „Origini”. Abordarea de tip tematist, imagologic, structuralist și psihocritic, care definește demersul practicat de R., e prea puțin pusă în valoare în preambulul volumului de debut Lecturi moderne (1978), unde autoarea își revendică miza discursului eseistic dintr-un impuls de tip sociologic sau superior etic. Aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
între maximul formulei inovatoare, moderniste, și minimul formulei tradiționaliste, neobizantine, care-l determină pe critic să-l decreteze drept precursor al lui Blaga. Ovdiu S. Crohmălniceanu semnalează filonul expresionist atât în proza, cât și în poezia acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]