1,385 matches
-
relații în care el intră. A fi înseamnă a intra în relație. În acest fel, valoarea unui om nu mai stă în pretinsele lui calități intrinseci, ci în numărul de relații pe care le întreține cu exteriorul. Cuvinte precum "inerent", "imanent", "intim" și "constitutiv" vor deveni metafore găunoase. Ele vor fi substituite de termeni ca "tranzitoriu", "intermediar" și "pasager". Iar deasupra tuturor, ca un nou și dominator zeu semantic, va trona cuvîntul link: ceva există numai în măsura în care de la el și înspre
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
interesul ori vanitatea, pe care mediile artistice le posedă cu asupra de măsură, se răsfrâng mai puțin asupra instituțiilor decât asupra persoanelor. Și ne vine mai la îndemână să suportăm un verdict așa-zicând transcendent decât o concurență așa-zicând imanentă. Faptul că un juriu m-a apreciat în mai mică măsură decât pe rivalul meu la premiu mă determină să împart culpa, adică lipsa de gust, „tactica" de grup etc., între prea mulți, membri ai juriului sau șefii de care
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
peste miezul de anormalitate ce hrănește fibra umană. Psihiatric vorbind, un om normal este un bolnav ale cărui mecanisme de echilibru încă nu s-au decompensat, caz în care adevărul și binele nu sunt decît aparența unui nucleu de maladie imanentă. Numai că imanentul e inerentul, adică acel ceva care, neputînd lipsi, se manifestă pînă la urmă. Iar frumusețea, mai ales ea, este cu precădere o valoare de suprafață, adică un văl care stă pe un potențial de sminteală. Mai devreme
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
anormalitate ce hrănește fibra umană. Psihiatric vorbind, un om normal este un bolnav ale cărui mecanisme de echilibru încă nu s-au decompensat, caz în care adevărul și binele nu sunt decît aparența unui nucleu de maladie imanentă. Numai că imanentul e inerentul, adică acel ceva care, neputînd lipsi, se manifestă pînă la urmă. Iar frumusețea, mai ales ea, este cu precădere o valoare de suprafață, adică un văl care stă pe un potențial de sminteală. Mai devreme sau mai tîrziu
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
evenimentul cade din rangul de rit și se preschimbă într-o întîmplare a cărei semnificație nu trece dincolo de capul participanților. Cu alte cuvinte, avem rit acolo unde apare un imbold de transcendere a condiției lumești. Prin urmare, nu există rituri imanente lor însele, al căror sens să fie strict înșurubat în secvența de gesturi propriu-zise, vigoarea unei ceremonii stînd tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii au nevoie de rituri fiindcă vor
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță aici din interiorul verbelor literare, „din miezul lor cel mai adînc", reverberație a veșniciei: „Știu încă o dată că Dumnezeu e viu și îmi răspunde. Voi trăi, voi supraviețui". Ion Zubașcu: Moarte de om. O poveste de
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
până la urmă, decât exponentul artistic cel mai înalt al unui spirit, în jurul căruia autorul a mai teoretizat și în alte lucrări ale sale: spiritulpanduresc al Olteniei. Pravila de la Craiova ar fi, deci, evanghelia nescrisă a acestui spirit, un cod etic imanent, ce individualizează Oltenia, între celelalte provincii românești. Trăsăturile caracteristice ale spiritului panduresc ar fi libertatea, în plan social și politic (dată de proprietatea pământului), gustul pentru revoltă (indus de opoziția față de regimul fanariot), rigorismul etic, cultul tradiției și frugalitatea. Potrivit lui
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate ravagii", trăsături „eterne", imanente „unei specii cu reacții egolatre și vindicative, permanente și extrem de periculoase". O relevanță deosebită o are „pactul nescris al reciprocității": „Mircea Eliade declara fără nici o jenă: «România nu mă interesează decît dacă sunt publicat». Prima întrebare pe care mi-o
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Gheorghe Grigurcu Lucia Negoiță cultivă o poezie feminină într-o accepție mai nouă a conceptului. Nu mai e vorba de corzi sentimentale, dulcege, de clișee ale cochetăriei, ci de asumarea unei condiții corporale, a unei fiziologii imanente. Ceea ce implică depășirea condiț iei unui minorat psihic. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retră gîndu-se într-un gineceu sentimental. Acum poeta poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, cu un simțămînt de
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
Remus Cernea am renunțat la candidatura pentru președenția republicii liberale România, am renunțat fără nici o explicație, lăsând pe seama istoricilor viitorului să elucideze misterul. Odată mai mult opinia publică a fost bulversată, ce zic, șocată, inimaginabila mea imprevizibiliate imperativă a operat, imanent, cu urme de neșters. Versiuni circulă mai multe, se enumeră astfel cinci motive principale determinante ale retragerii din arenă, dintre care ultimul, anume lipsa oricărei șanse de reușită, ar fi prevalat. Cel dintâi se referea la uriașul val de simpatie
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
accentuează: "Autorul implicat al unui text trebuie deosebit de autorul (sublinierile aut. - n.n.) său real ". Ruptura este categorică și pare a marca plecarea autorului din literatură, rămînînd ca instanță preexistentă, avînd "competență executorie" ("Cel ce face sau compune o narațiune"), nefiind "imanent narațiunii și nici deductibil din ea". Cu alte cuvinte, relația internă dintre autor și operă dispare în momentul în care ultima și-a dobîndit autonomia, existența de sine, iar suprafețele de contact (de... adevăr!) dintre autorul real și autorul implicat
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
accentului de pe bucurie pe cel care provoacă bucuria, emoția nefiind decît un indicator a ceva din afară, în cazul de față al lui Dumnezeu. A treia mutare stă în considerarea lui Dumnezeu drept transcendentul care, furișîndu-se în inconștientul omului, devine imanent, pentru a răzbate apoi în planul conștiinței sub forma bucuriilor inexplicabile (ca cele de care Lewis avusese parte în copilărie). În fine, a patra mutare este descrierea unei revelații pe care autorul a avut-o în timpul unei călătorii. „Călătoream spre
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
bandelor de huligani, primejdia bolilor venerice, inegalitatea dintre sexe, promiscuitatea locuințelor comune, nerecunoștința copiilor, prostia și mai ales răutatea omenească. Scriitoarea le exacerbează efectele, împingându-le până la limita absurdului, acolo unde nevoia de răzbunare declanșează - real sau închipuit - o pedeapsă imanentă, frica obsesivă se materializează în dezastre apocaliptice, morții tranșează situații critice, duhurile răstoarnă raporturile de forțe. Ea a inventat un univers paralel, „Livezile posibilităților neobișnuite", în care straniile basme pentru adulți prezintă personaje aruncate pe nepregătite în medii sau circumstanțe
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
umană, adăugăm noi. O salvează și-i transcende geniul din „setea de nemurire”; expresia îi aparține filosofului Vasily Rozanov, care, în eseul său despre Legenda Marelui Inchizitor dostoievskian, susține cu subtilitate că e vorba de o sete de nemurire intrinsecă, imanentă; gânditorul îi spune „pământească” în sensul că ea se manifestă în limitele vieții umane aici și acum, nu într-o ipotetică viață de apoi, această „sete de nemurire”, la care Dostoievski se referă adesea, fiind „cel mai uimitor și absolut
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem asta, dar a fost foarte simplu să aflu toate informațiile despre pictorul favorit al adolescenței mele, dramaticul autor de compoziții de un colorit magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de a rescrie istoria. Aș aminti o operă epică de azi din categoria vizualului care face așa ceva, filmul din 2009 al lui Quentin Tarantino Inglourious Bastards: sub semnul inspirator al unei justiții imanente, autorul acestui film iese din datele știute ale istoriei și în opera sa cinematografică schimbă cursul evenimentelor, astfel încât Hitler, văzut ca o întrupare a răului, este răpus de forțele binelui, este ucis/ făcut zob / ciuruit într-o sală de cinema
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
o parează... mîncînd și bînd, ceea ce ar însemna că nu doar Năpasta sau nuvelele ar ilustra latura gravă a scriitorului, ci și restul operei sale care ar poseda un background insesizabil la prima vedere, opus celui vizibil, al bunei dispoziții imanente. Vasile Gogea chiar numește cîteva spețe ale fricii, așa cum se înfățișează în textele lui Caragiale: atavică, domestică, socială, morală, creștină, rasială, cosmică, afirmînd conclusiv că „frica pare să fie, în universul literar al lui Caragiale, singurul sentiment uman rezistent la
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
zonă caragialesc- perenă a identității culturale românești. Ea nu e totuși străină de un anumit absurd metafizic prin care Caragiale și Ionesco se înrudesc, dincolo sau dincoace de influențe, sub semnul unui paradoxal clasicism.” Ce constat aici e multă încredere imanentă, „moderată” de un absurd transcendent... Ar fi și o formă de mioritism, fabricată de I. L. Caragiale, stigmatizatul, de către N. Davidescu, „ocupant fanariot”. Miorița și Caragiale, și de ce nu?, atât Caragiale tatăl, cât și Caragiale fiul, Miorița și oricine... Ca între
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
semnificație, o libertate subînțeleasă, ci adesea înseamnă a rata personajul în contextul în care el a fost minuțios redat. Regizorul nu se află în roman ca la el acasă să schimbe ordinea obiectelor sau trăsăturile personajelor cum poftește. O ordine imanentă planează asupra acestei lumi. Spre exemplu, în romanul lui Eliade doamna Moscu mestecă apăsat bucatele într-o totală absență, creându-le un sentiment de jenă comesenilor, în filmul lui Maftei aceeași doamnă, interpretată de Maia Morgenstern, suferind parcă tot restul
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
din ilegalitate, printre primii simpatizanți ai comunismului. N-a fost vorba despre o pasă de moment, ci despre o opțiune lucidă (atât de lucidă pe cât îi permitea vârsta), problematizată prin lecturi și asumată în numele unui ideal despre ale cărui complicații imanente nu se știa, pe atunci, mare lucru. Răspunderile cu consecințe istorice, lupta cu diversele temeri în nopțile dedicate răspândirii de manifeste pe străzile mărginașe ale Capitalei, entuziasmul cooptării liceenilor în Uniunea Tineretului Comunist, toate aceste amănunte, în esență necunoscute (pentru că
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
mi se pare o aiureală și că pentru mine agățatul ornamentelor de Crăciun e o obligație, nu o plăcere. Hazel 11 începe să tușească și să plîngă - e bolnavă. Simt un acces de milă și, într-un fel, spiritul Crăciunului, imanent în ornamente, chiar dacă foarte vag, îmi dezlănțuie furia. Ajut la căratul cărbunilor, pentru a face focul, și așa mai departe. T[ata] își pîrlește și își găurește pantalonii lui noi de flanelă la focul electric. Cînd îmi povestește asta, nu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
implicit ierarhii pe verticală, adică valori desprinse din matca unor întîmplări legendare, ceea ce ar însemna o periculoasă revenire la vederi mitice. Neajunsul opticii mitice e că sugerează existența unui al doilea plan față de cel al realității, dimensiune pe care rețeaua imanentă a mașinilor nu o poate asimila, adică tocmai acea dimensiune în numele căreia conservatorul Molnar își duce cruciada împotriva mecanizării moderne. Chiar dacă nu e original sub unghiul ideilor, volumul place prin tonul recules de sfîrșit de lume. Îi străbați ideile cu senzația
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
ne-a spus oare însuși Tudoar Vianu că Ťnumai prezența unui subton dureros conferă unei opere de artă viațăť și că o Ťoperă rezolvată numai în elemente plăcute nu coboară mai adînc în sufletul nostruť, fiind Ťo sfidare adresată tragicului imanent al soartei omeneștiť? Iar dacă așa a fost, Vasile Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum un
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
bine conturat. Ștefan Călărășanu a realizat două lucrări, perfect individualizate, a căror miză expresivă este foarte diferită în pofida unității stilistice care marchează profund opera sculptorului. Relația dintre pasiv și activ, dintre feminin și masculin, dintre volum și suprafață, dintre substanța imanentă și transcendența universului livresc este miza întregului scenariu pe care Călărășanu l-a imaginat la Baia Mare. Clopotul, o formă stabilă în repertoriul său de forme, și alfabetul opac, reperul grafic desemantizat, o altă constantă a imaginarului pe care sculptorul l-
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
decât sclavii condițiiilor la care fuseseră supuși, pășind astfel din domeniul necesității înspre cel al libertății. Mai tarziu, în Evul Mediu, sub influența teologiei catolice, libertatea a fost împinsă tot mai mult în plan metafizic, în timp ce necesitatea infiltră corelativ spațiul imanentei. Pentru credincios,viața terestră, injusta, grea și lipsită în general de satisfacții, urma să fie compensata de viață de apoi. Libertatea nu putea fi obținută cu adevarat decât în "cetatea lui Dumnezeu", pentru a utiliza expresia lui Augustin; cetatea terestră
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]