550 matches
-
dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin nu din sursele Întunecate (punctul de vedere al psihanalizei), ci dintr-o coerență metafizică exprimată prin „semne”, ,,simboluri”, „mituri”, ce nu trebuie ocolite de hermeneut. Asemenea simbolurilor, și miturile năvălesc În narațiune cu sau fără voia prozatorului. Faptul este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Hegel), are o accepțiune precisă, determinată de situarea ei fie în context juridic, fie în context științific. Ca atare, gânditorul propune recuperarea sensului etimologic al cuvântului: acela de parte ce i se cuvine fiecăruia într-o lume ierarhizată potrivit ordinii imemoriale a mitului. Care e, în această ordine, partea omului? Pentru a o face vizibilă, Patočka recurge la interpretarea celebrului cor care începe cu versul 332 al tragediei (fragment care, cum se știe, a mai reținut atenția și lui Heidegger și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eternă-i numai moartea..." (Scrisoarea I) Este un "drum al pulberii", o scară a disoluției la Eminescu care urmează acest plan inexorabil: stânca piramida zidul ruina praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată în albastra-ntunecime / Munte jumătate-n lume jumătate-n infinit" (Memento mori). În jur predomină un timp imemorial (mitic). Acestei trepte a disoluției și timpului său îi corespunde, ca ființă, magul ("zăhastrul", "călugărul bătrân"). Asemenea lui Uta-napiștim, el trăiește la margine de lume, "uitat de moarte" și a avut acces la divinitate. Magul poate fi consultat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
doar de regi și voievozi. În preajma lui crește mușchiul simbol al naturii agresive: Acolo prin ruini, prin stânci grămădite Era peștera neagră a zăhastrului mag Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite" (Povestea magului...) Imaginea vizează imemorialul și este des întâlnită în literatură. Iată o edificatoare chilie cioplită în munții Indiei antice 3: "Tu vei vedea în codru pe-un logi luminat: De-un milion de veacuri el șade nemișcat, Cu fruntea încrețită, cu ochii țintă-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
S-a remarcat însă rapiditatea cu care românul adoptă elemente străine și viteza cu care renunță la ele, când nu îi mai sunt folositoare. Spiritul de sinteză complexă al neamului nostru nu se explică numai prin persistența lui din vremuri imemoriale în spațiul de mijloc între Occident și Orient, ci și din îmbinarea în el a caracterului latin și a creștinismului ortodox. De altfel, caracterul nostru latin nu este străin de vechimea ființei noastre de traci, care nu s-au mutat
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deasupra satului Potoc, care sat rămâne al Moldovei. (Până la Ștefan cel Mare Țara Sepenicului a fost sortită sacrificării în schimbul unei prietenii cu Polonia). ...Țara Sepenicului este o veche țară românească, curățită de pădure de mâini harnice de români. Din timpuri imemoriale hotarul către Polonia este fixat și a rămas tot timpul neschimbat. În granițele ei istorice Țara Sepenicului a fost stăpânită și apărată timp de multe secole de români. Din Țara Sepenicului au pornit rând pe rând elemente de seamă. De
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
defulare anarhică ce are ca unic scop audiența și în care s-au diluat puterile executivă, legislativă și juridică, amalgamate cu "stupefiante spirituale și vizuale" și, în fine, savanții, care construiesc noi mitologii, similare structural cu cele păstrate din timpuri imemoriale, și care nu beneficiază de audiență în prima fază, având o activitate "gnostică".194 Trebuie însă operată o riguroasă demarcație între mistificare și mit, pune Durand un semn de exclamare care subliniază cauza celor mai multe confuzii teoretice și metodologice, dar și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul reprezentat de un cavaler alb este necesar și suficient pentru a declanșa cumpărarea detergentului numit Ajax, înseamnă că jocul simbolic, departe de a fi gratuit, știe să trezească în mintea noastră arhetipuri colective fundamentale care țin de o relație imemorială a omenirii cu spălatul rufelor... Munca creatorului de publicitate constă, ca în cazul medicului care decodează un vis, să vorbească eficient, astfel încât un verb în aparență neînsemnat să conducă la cumpărarea produsului, după ce a escamotat barajul constituit de gândirea conștientă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul său, Rege, fiul mai mic s-a proclamat Președinte. (Nu se mai știe care a fost fratele mai mare, existând informații că moștenitorii lui Kokobort'u ar fi fost gemeni.) Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din nord) este o țară mândră, unde locuitorii sunt pătrunși de importanța minunatului lor trecut. Din păcate, însă, tocmai datele despre acel trecut sunt cele care mențin tensiunea mereu gata de explozie între cele două etnii ce populează din vremuri imemoriale locul: podliii și vețiii (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podliii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Natura a inspirat diferit geniile în funcție de schimbările climatice, care calendaristic poartă numele de anotimpuri. Anotimpurile induc creatorilor de artă sentimente deosebite, de aici și varietatea artistică a operelor acestora. Din toate acestea s-au născut arta și literatura. Din timpuri imemoriale oamenii au căutat să-și contureze o viziune proprie asupra lumii. Astfel, putem afirma că originea artei e sacră, exprimarea sentimentului religios păstrându-se până în secolul XVII. Un exemplu convingător în acest sens îl putem observa în piramide, unde putem
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
roman Orbitor (I-II, 1996-2002, proiectat în trei volume). Deschiderile pe orizontală oferite în Visul de statutul gemelarității și ambigeniei se închid acum în favoarea sondărilor informației genetice individuale (capitolul dedicat neamului Badislavilor vine parcă din proza sud-americană), cu antenele sacralității imemoriale (înrudiri cu Nașteri mistice de Mircea Eliade, cu studiile lui Jung și Kérény despre copilul divin ș.a.). Nu există structură narativă în Orbitor fără un subtext referențial, fie că este vorba de psihanaliză, mitologie sau exegeză biblică, fie de dialogul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului cu aceeași reținere severă cu care Părinții deșertului priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate determinările biologice și culturale ale vechii noastre identități. Nașterea de sus (Ioan 3, 3) presupune botezul „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5), dar ia forma unei permanente refaceri. Am putea spune că acest eveniment are un aspect imemorial, întrucât memoria individuală nu poate înregistra momentul nașterii trupești și, cu atât mai puțin, clipa survenirii, „dintr-odată” (exaiphnes), a harului renașterii duhovnicești. Pe de altă parte, acest eveniment baptismal nu se uită, întrucât efectele regenerării sunt atotprezente. Indelebil, evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii constă în această consumație a Cuvântului întrupat. În Euharistie, Cuvântul este prezent în chip substanțial și de aceea cuminecarea se însoțește cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență iconică, precedând și urmând evenimentului comuniunii euharistice. Atât în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora, prin mândrie. Eterna poveste a omului: când stăpânește prin știință, cade în ipostaza luciferică. Sacrul corespunde unui ansamblu de comportamente individuale și colective care urcă până în timpurile imemoriale ale umanității. Descrierea lor poate fi realizată la trei niveluri: 1.cel al experienței psihice individuale, 2.cel al structurilor simbolice comune tuturor formelor de reprezentare sacră și, în fine, 3.cel al funcțiilor culturale ale sacrului în diverse societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de cît fidel, Sau dacă versurile mele nu sînt destul de bun model, Măcar am deschis calea: Vor putea și alții să lucreze asupra lor, Iubiți ai înaintașilor, terminați lucrarea! Miza poeziei o reprezintă permanenta reînnoire a modelelor ancestrale, rescrierea textelor imemoriale. Noutatea unei epoci este implicit alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a socializării inițiatice în cursul căreia cuvântul viu și trăit devine numire regăsită (parole retrouvée) -, se află, după acest prolific sociolog necanonic, în inima revrăjirii lumii. Între altele, aceasta înseamnă: îndepărtarea de universalismul imemorial al Binelui și Răului de care s-au servit toate totalitarismele pentru a accepta umbre considerate altădată doar ca ipostaze ale Răului; eliberarea de o pedagogie etică de procuror inflexibil; a adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
definiție filosofico-sociologică a deontologiei, alta decât cea fondată pe prescripții normative raționale și universale, sub deviza lui a îndepărta tot ceea ce umanul "deține ca natural", și care se caracterizează, în mod fundamental, prin funcția sa agregativă, prin revenirea la "înțelepciunea imemorială", la acceptarea instinctelor (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea) unei umanități universale, în profitul valorizării obiceiurilor specifice diverselor grupuri de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]