543 matches
-
ceea ce îl și apropie de familia lui Faust. Dar Manole își va ispăși prin sacrificiu păcatul rătăcirii sale de supraom, descoperind astfel „piatra unghiului” - „simțul umanului, solidaritatea cu omul”. Deși piesa, ca orice „moralitate medievală”, se petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Visul vieții mântuite prin puritate, pe modelul paradigmei simbolice, mitic-arhetipale a lui Noe, figura arcei, „în întreaga-i neștirbire”, vas al Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate, la noi, succesiv, de Ion Heliade-Rădulescu, Al. Macedonski, Ion Barbu, iar mai târziu de Nichita Stănescu. La S. dramatismul tensiunilor și al luptelor lăuntrice - dincolo de care, prin jertfă și odată cu „ritmurile austere și sărace” („Ca să plutească patruzeci de
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Am trecut prin ele Alergând Sau în pas de melc Și greu mi-ar fi să revin Așa din senin Tot ce mi-aduc aminte că în multe din ele Bătea un vânt al inerției Un aer stătut din vremuri imemoriale Am aruncat priviri nedumerite Peste lume și ziduri scorojite Ici-colo, am uitat o ochiadă Caut și azi prin amintiri Fețe, zâmbete, strigăte, lacrimi Și fâlfâiri de batiste Atâtea halte și atâtea gări Brăzdează viața Ca ceața Apoi totul se topește
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
de cercetare a tradiției în satul Crăsani - și istoria violentă ce trece peste această localitate între 1949 și 1989, textul romanesc are drept cheie o fotografie veche ce le reunește pe cele șapte personaje prin intermediul cărora este reconstituit universul fantastic, imemorial al satului. Totul vorbește despre moarte, corupție, păcat, de aici vine și semnul bifat pe fruntea celor din fotografie, marcând dispariția lor. Apa neagră simbolizează apocalipsa, căderea, distrugerea și autodistrugerea, ce duc această lume către un proces al resorbției în
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
Franța pentru a nu-și risca viața după moartea generalului 7. În india brahmanică, obiceiul arderii unei văduve indiene după moartea soțului și ca semn de completă afiliere sau Încorporare a destinului său În cel al decedatului este Într-adevăr imemorială. Această Încorporare a unui karman global a condus, de altfel, la statutul profund subordonat al femeii În India arhaică, cu efecte până În cea mai strictă contemporaneitate 1. Satș, numele de mai târziu al ritualului, desemnează „soția fidelă”, al cărei model
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca și educația, și nu o simplă preocupare pasageră cu scopuri limitate la interese economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este văzut ca o oază de patriarhalitate și armonie, cu o viață rostuită după legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte. Pe lângă membrii familiei, personajele principale ale romanului autobiografic Timp
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului cu aceeași reținere severă cu care Părinții deșertului priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate determinările biologice și culturale ale vechii noastre identități. Nașterea de sus (Ioan 3, 3) presupune botezul „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5), dar ia forma unei permanente refaceri. Am putea spune că acest eveniment are un aspect imemorial, întrucât memoria individuală nu poate înregistra momentul nașterii trupești și, cu atât mai puțin, clipa survenirii, „dintr-odată” (exaiphnes), a harului renașterii duhovnicești. Pe de altă parte, acest eveniment baptismal nu se uită, întrucât efectele regenerării sunt atotprezente. Indelebil, evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii constă în această consumație a Cuvântului întrupat. În Euharistie, Cuvântul este prezent în chip substanțial și de aceea cuminecarea se însoțește cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență iconică, precedând și urmând evenimentului comuniunii euharistice. Atât în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica respingerea sinceră de către filozof a educației instituționalizate. Cristian Bădiliță, unul dintre emulii de după 1990 ai „modelului Păltiniș”, vede în școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai populare, dar chiar și în multe dintre reprezentările ei științifice. Imaginea de departe cea mai străveche a balenei se găsește însă în faimoasa pagodă din grotele de la Elefanta, din India. Brahmanii pretind că în nenumăratele statui ale acelei pagode imemoriale, au fost prefigurate, cu secole întregi înainte de a fi luat ființă, toate negoțurile și meseriile, toate ocupațiile imaginabile ale oamenilor. N-ar fi de mirare, așadar, dacă am găsi acolo și nobila noastră meserie, cea a vînătorii de balene, prefigurată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele ce s-au abătut, din vremuri imemoriale, asupra oamenilor plecați pe mare, secerîndu-i, fără discernămînt, pe zeci și sute de mii dintre ei; deși o singură clipă de gîndire te învață că, oricît s-ar lăuda pruncul-om cu știința și priceperea lui. și oricît ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și noapte printre insulele Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși renunță la acest ceremonial, nu renunță cîtuși de puțin la un tribut substanțial, în schimbul dreptului de trecere prin strîmtori. Din vremuri imemoriale, pirogile piraților malaiezi, pitulate la umbra țărmurilor joase ale golfurilor și insulițelor Sumatrei, s-au abătut asupra corăbiilor în trecere prin strîmtoare, cerîndu-le un tribut, cu vîrfurile lănciilor lor ascuțite. Deși în ultima vreme îndrăzneala acestor corsari s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vreo trei picioare dinspre vîrful ei ascuțit, face la celălalt capăt două găuri în chip de mîneci și se vîră el însuși înăuntru. Iată-l pe „tocătorul“ nostru îmbrăcat în veșmîntul clasic al cinului său, veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ori de cîte ori mă aflu printre aceste enorme schelete, cranii, colți, fălci, coaste și vertebre leviatanești, care prezintă, toate, asemănări parțiale cu cele ale speciilor existente, dar în același timp și cu cele ale leviatanilor preistorici dispăruți în vremuri imemoriale - mă simt purtat ca de un torent, înapoi spre acea uimitoare perioadă, de dinaintea timpului însuși - căci se poate spune că timpul s-a născut odată cu omul. Nebuloasa cenușie a lui Saturn se rotește deasupra mea și parcă-aș întrezări veșniciile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
priveliști pline de har! Iată-mă în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun cuvînt, aidoma stelelor ce strălucesc deasupra izvoarelor necunoscute ale Nigerului! Și aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și domnilor, e ceva ce nu trebuie să ratați! Se poate, vă rog, puțin răpăit de tobe? De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aș prefera niște ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește, ce Înotau În mare. Noi aici, la Club 69, n-am dat crezare unor asemenea povești. Dar un pescar de ton pe care Îl cunoaștem ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
privii lung, mă oglindii în ochii ei ca în apele Lacului Ghenizaret, pe malul căruia au călcat tălpile Mântuitorului, unde s-au rostit primele minuni ale lumii, cea dintâi dintre ele ai fost tu, cu ochii tăi adânci, din depărtări imemoriale, de care mă agățam cu disperare. Și-a prins mâinile după gâtul meu, îi simții respirația aproape deznădăjduită, - „Te iubesc” șoptii. - „Știu” răspunse, apoi îmi acoperi obrajii sărutându-mă. În sfârșit, îndrăznii, cu teama pe care o ai de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă scundă, pe care erau puse o butelcă de vin și o tabacheră de argint. Țigările nu conțineau tutun, dar cânepa indiană creștea pe câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]