1,199 matches
-
Știi ce am făcut. Dar știi și de ce? zise el ridicându-se brusc, cu un aer sfidător. Privirea lui Dante alergă spre desenul imens, În sfârșit revelat În părțile care Îi lipseau. Lumina torțelor, În valuri, părea să dea viață imensității mărilor. — Da, acum da. Parcurse cu ochii linia gradată ce străbătea spațiul dintre trupul bărbatului și al femeii, unind Într-un semicerc masa de stânci și de râuri cu pământul de dincolo de mare. — O nouă parte a lumii. După Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia Încetase. Ne aflam În plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arunca În aer Pământul și vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna să te mint, sugerând că există o limită dincolo de care nu se poate trece. Sau dincolo de care nu trebuie să se treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o dată pentru totdeauna de povara de a fi fiul cui sunt. — Poți s-o faci când vrei. Doar eu îi port numele. — Și eu sunt sânge din sângele lui... Suleiman făcu un gest amplu, ca și cum ar fi vrut să cuprindă imensitatea întinderii ce se deschidea înaintea lor. Vin vremuri grele - murmură. Și chiar în cazul, puțin probabil, că toată povestea asta se va termina cu bine, este clar că niciodată nu vom mai fi în siguranță lângă puț. Ce-o să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Deși refuza să accepte, era evident că în acele momente îi era rușine că este cine este, că trăiește așa cum trăiește și că aparține unei rase care nu avea nici cea mai vagă idee de cum naiba funcționau acele aparate miraculoase. Imensitatea ignoranței sale îl apăsa de parcă ar fi dus în spate cea mai grea dintre cămilele sale, pentru că, în acest caz în particular, ignoranța nu era în contradicție cu inteligența. Gacel Sayah nu era dintre cei ce disprețuiesc ceea ce nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uite în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și el ar fi făcut la fel în asemenea împrejurări. Poate că acel prăpădit puț otrăvit și cei trei palmieri pricăjiți nu însemnau nimic în imensitatea pustiului Tenere, dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bune trecători între stânci și dune, riscând în orice moment să greșească drumul și văzându-și limitată speranța de a se salva doar cu ajutorul micii busole. „Mereu spre nord-est“... spusese călăul său, dar Maurizio Belli știa din experiență că în imensitatea Saharei, „nord-est“ putea fi un loc la fel de pierdut și de gol ca oricare alt punct cardinal. Acolo, la trei sau patru zile de drum anevoios, se presupune că ar fi trebuit să fie o mică oază, dar bineînțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de neconfundat. Dar mulțimile aneantizează particularul prin repetabilitate și ceea ce inițial fusese destinat a fi unic a devenit masă informă și anonimă. Oamenii aceia vechi, uitați În așezările lor mărunte, trăind În monotonia propriilor nume ca niște insule pierdute În imensitatea oceanului lumii, imaginați-vă sate Întregi de Popești, de Ionești, de Preoțești, cum ai spune grîu, porumb, orz, și cine mai vede bobul, bobul acela puțin mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii atât de diferite. După un timp, din imensitate au apărut alte stele. Odată cu veselia fără motiv a venit și foamea, am băut apă și am mâncat puțină, pâine gândindu-mă la iubire. Am descoperit că existau asemănări între iubire și război. Iubirea era un fel de război. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin hubloul avionului imensitatea albă cu care avionul încerca să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul unui ochi de nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu trebuie să ne mai împotrivim. Cădem în continuare, mult mai încet, privind triști cum se îndepărtează tavanul verde și transparent al acestei lumi veșnic necunoscute, în timp ce mâna rea a apei ne strânge de gât. Aici totul e calm, spre deosebire de imensitatea și furia a ceea ce se întâmplă la suprafață. Coborâm într-o coloană uriașă și groasă de apă, asemeni unui lift subacvatic. Este ciudat cât de mult seamănă traseul nostru descendent cu un obiect la care n-aș fi crezut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și impozant al resturilor unei civilizații dispărute, Dhaulagiri, cel înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au stăpîn. Fiecare carte pe care o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum nu ne mai au decît pe noi, Daniel. Crezi că vei putea să păstrezi secretul ăsta? Privirea mea s-a pierdut În imensitatea acelui loc, În lumina lui fermecată. Am Încuviințat, iar tata mi-a zîmbit. — Și știi care-i partea cea mai bună? m-a Întrebat. Am tăgăduit În tăcere. — Există obiceiul ca, atunci cînd cineva vizitează pentru prima oară locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Cultural > Artistic > NINGE CU FLORI DE POMI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Privea cerul albastru cu atâta nesaț, încât cu greu își oprea mâinile din gestul îmbrățișării imensității aceleia care o fascina în fiecare dimineață când deschidea ochii, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru o nouă zi... Întotdeuna a vrut să zboare, visa în copilărie că sărea de câteva ori și se ridica de la pământ , la început ușor de
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
mai mult decât oamenii! Vezi, David? Știi , că eu le simt bătăile inimii? Îmi ating sufletul și îmi dau din puterea și viața lor... Ilona nu se mai sătura privind în stânga și în dreapta și uneori spre cer, dar mai rar...imensitatea aceea albastră , tronând peste verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
Întâlnim aici nu numai sentimentul stenic-reconfortant, generat de contopirea omului cu universul, dar și satisfacția omului de a-l asimila, de a se simți în consens cu el. Nici pe departe, citindu-l pe G.R., nu te simți copleșit de imensități infinite. Dimpotrivă. Condiția umană plutește calm și înțelept. Mi-aș permite, în acest context să observ la George Roca un - cum aș putea să-l denumesc? - sentiment mioritic. Un aer senin învăluie și ascunse, depărtate, arome de tristețe... (Da, „arome
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
ca trup obosit de uitare să nu se descompună în fragmente iluzorii, dezorientate, să nu fugă anapoda, șiroind dorințe sterpe pe coama anilor pierduți din ochiul timpului cenușiu. M-am văzut strălucind în ochii blânzi ai Soarelui, ce-mi privea imensitatea zorilor. Mă contempla ca pe o carte de căpătâi, necitită, ca pe ultimul poem din Cântarea Cântărilor, atingând spații după spații, rescriindu-ne fericirea pe cerul vieții, cu fluturi ninși. Referință Bibliografică: Fluturi ninși / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FLUTURI NINȘI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362966_a_364295]
-
cu pomi fructiferi și ornamentali, plină cu flori multicolore, cu legume mai cu seamă, cu iarbă deasă de un verde crud, am sentimentul bucuriei de viață și de optimism. Când privesc cerul din grădină mi se pare mai albastru și imensitatea boltei lui îmi face inima să se bucure iar sufletul mi se umple de o fericire ne obișnuită pentru momentele petrecute lângă plăntuțele mele pe care le asemuiesc cu nișkte copii de la o grădiniță oarecare. Îi vezi cum cresc frumos
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
faptului, că situația creată o excita și o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mișca, unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia fesele tari. Buzele sale flămânde se plimbau pe gâtul fetei, furnicând-o până în vârful degetelor de la picioare. Tinerei i se simțea tremurul nervos
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Angela este majoră și ea mi s-a oferit deliberat, se gândea Condurache, continuându-și explorarea. Dar acest lucru nu schimbă cu nimic gravitatea situației create între mine și elevă, încheie el monologul cu sine. Întinși unul lângă celălalt în imensitatea patului matrimonial, nici unuia nu-i venea să creadă că această relație s-a consumat din plăcerea ambilor parteneri. Angela, îmbujorată la față și răsuflând greu, nu numai datorită efortului depus cât mai ales greutății corpului lui Condurache deasupra sa, greutate
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
acestuia → dorința negativă de satisfacere a unei bulimii de semi-drog,crează. Tarele se desfac în inverse moralități Simbolizând virtuți intoxicate de delicatesele unor imoralități. Viciile de la o vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
băcăuene renasc într-un moment de tihnă la o cafenea telaviviană. Privește în sine, retrăind Iașul, apoi, cu ochii spre exterior, vede că „Marea e de un albastru-verzui. O mare caldă, bună, puternică, imensă. Urmează un oraș, la margine de imensitate. Vecin cu infinitul apei și aflat în continuarea lui”. În „Ochiul verde al artistului” ne reîntâlnim cu rafinatul degustător de artă Roni Căciularu, cel pe care l-am cunoscut citindu-i admirabilele texte despre muzeele New-York-ului. Pasionat de muzică și
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
cu înflăcărare. Este o greșeală? De ce să iubim numai ce-i al nostru? Am fi categorisiți ca egoiști. Cred că unii gândesc de-ar avea toate bogățiile lumii și tot ar mai dori ceva. Am cunoscut pe drumul vieții o imensitate de tipuri de oameni. Unii se iubeau doar pe ei până la narcisism. Pentru ce i-ar iubi pe toți la fel? Doar pe cei care i-ar fi adus vre-un folos. Apoi, iubim proverbele. Sunt pline de înțelepciune. Iarba
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
seară,pe faleză. M-am așezat spre așteptare pe iarbă în spatele unui tufiș, în apropierea ieșirii din pavilion O briză sărată cu iz de alge marine îmi dă o stare de visare , dar și de neliniște.. Iubeam mult marea,pentru imensitatea necunoscutului ei și spectrul de culori pe care il afisa.Gandeam că se aseamănă cu stările sufletului uman.. La fel ca și omul era și ea tristă, calmă , furiosa, veselă,,,și fiecare stare o afișa printr-o culoare,,Azi eram
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]