309 matches
-
Boncu (2002, 38) consideră imitația o formă de influență socială, subliniind importanța experimentelor lui Albert Bandura (1962, 1965) în revigorarea interesului științific pentru studiul acestui fenomen: În gândirea comună imitația este un termen relativ vag, desemnând atât procese de învățare imitativă (memorarea, să spunem, a răspunsului unui model), cât și procese de reproducere comportamentală a acestui răspuns. Numeroase teorii științifice ale imitației au perpetuat confuzia din simțul comun, tratând drept identice învățarea răspunsului modelului și imitarea lor propriu-zisă. Albert Bandura are
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Distincția subliniază faptul că oamenii nu transpun în comportamente tot ceea ce învață. Prin urmare, o discrepanță accentuată între achiziție și performanță poate să apară atunci când comportamentul achiziționat de subiect nu are valoare funcțională ori nu este valorizat social. Invocarea proceselor imitative în sociologia modei reflectă traseul științific al acestui concept. Dacă, la începutul secolului XX, fenomenul propagării modei era explicat prin intermediul imitației-instinct, după 1960 asimilarea unor comportamente vestimentare a fost explicată prin teoria învățării sociale. Astfel, sociologul american Gregory P. Stone
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Simmel, 1911/1998, 51-57). Un alt palier de lectură al eseului vizează tema predilectă a sociologiei, la confluența dintre secolele al XIX-lea și XX. După cum afirmă Georg Simmel (1911/1998, 34), fenomenele modernității au creat premize favorabile manifestării impulsurilor imitative, în societatea timpului său, moda resimțindu-se în cele mai diverse sectoare de activitate: politic, religios, științific, artistic, vestimentar etc. Chiar și socialismul și individualismul au fost chestiuni de modă, precizează autorul. Într-o astfel de ambianță, "moda a devenit
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ideilor lui Thorstein B. Veblen în sociologie, aceasta producând o direcție distinctă, identificată prin temele societății de consum. O altă notă definitorie, care desparte cele două concepții, ar fi că la Georg Simmel mecanismul de propagare a modei este unul imitativ, în timp ce ideea principală pe care Thorstein B. Veblen o dezvoltă este consumul ostentativ, prin intermediul căruia clasa de sus își conservă identitatea și poziția socială. În ceea ce privește dezvoltările ulterioare ale teoriei imitației, reținem că acestea au încercat să surprindă dinamica modei între
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
produs o direcție distinctă, identificată prin temele societății de consum, pe când concepția simmeliană a fost valorificată în interacționismul simblic. O altă notă definitorie care desparte cele două concepții ar fi că la Georg Simmel mecanismul de propagare a modei este imitativ, în timp ce ideea principală pe care Thorstein B. Veblen o dezvoltă este consumul ostentativ, prin intermediul căruia clasa de sus își conservă identitatea și poziția socială. În sociologia modei, din păcate, contribuțiile lui Norbert Elias (1939) și Alfred L. Kroeber (1919) au
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
asemenea relație cu cei doi clasici ai antichității se dovedește a fi dublă. Exista pe de o parte o grijă deosebită în dobândirea unei cunoașteri cât mai precise a textelor anticilor, fapt ce implica o atitudine mai degrabă repetitivă și imitativă. Un discipol bizantin își putea dovedi stăpânirea filosofiei din afară, adică a textelor lui Aristotel și Platon, prin producerea unor discursuri rostite sau scrise care să reprezinte o imitație cât mai fidelă a modelului clasic. Nu conta câtuși de puțin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
umedă sau ocru roșu. „Stilul artistic al artei decorative australiene, deși simplu, are multă originalitate și câteva particularități. În general acest stil se caracterizează printr-un schematism convențional În care predomină motivele geometrice, deosebindu-se astfel de stilul 189 realist, imitativ... Ornamentele și decorațiile obiectelor, deși păstrează forma pur geometrică, capătă un sens simbolic, convențional, ele Înfățișând chipurile strămoșilor totemici și diferite episoade ale miturilor... De cele mai multe ori nu există nici o asemănare a motivului decorativ cu obiectul Înfățișat și... unul și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii ia forma unui banchet popular. Ceea ce trăiește individual personajul lui Caragiale este proiectat asupra colectivității ce se comportă nediferențiat, ca un un singur ins reflectat
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
modalitățile de înțelegere a tipologiei lui, dar fără a putea explica prin identificarea ritualurilor de ce acestea se aseamănă într-atât de mult unele cu altele și de ce se situează deasupra tuturor culturilor umane întâlnite de-a lungul mileniilor. Unele par imitative, pozitive sau negative, sacrificiale etc. Toate ritualurile sunt dependente de credință și modalitatea lor de înțelegere. Unele sunt repetarea miturilor sau a unor părți din acestea. Putem exemplifica ritualurile noului an ce imită creația, așa cum găsim în scriptura hindusă răspunsul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
afazia congenitală), cât și un coeficient de debilitate mintală în diverse grade, aspecte datorate disfuncțiilor de natură biochimică și de insuficienta dezvoltare structurală a creierului, pacienții fiind suspectați și de o encefalopatie difuză, dismaturativă (intra sau postnatală). Având un potențial imitativ scăzut motivat psihofiziologic, prognosticul este sever și pesimist, mai ales în cazul celor la care vorbirea sumară nu s-a instalat până la 4 ani și la care simptomatologia îi apropie de oligofrenie. Întârzierea mintală (Q.I.) este între 50% și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
termeni: • stări afective: „Poftim, iar vine nebunul!” „Mă!... că rău mi-a mai mers astăzi!” (I. Creangă) „Na! că făcui pacostea și frățâne-meu.” (I. Creangă) • atitudini volitive:„Poftim, intră!” „Mă... vino-ncoa!” „Na-ți cartea!” c. termeni onomatopeici; expresie imitativă fonetică a unor structuri sonore emise de om (concomitent cu unele acte fiziologice sau comportamentale), de animale, păsări, insecte etc., de componente ale lumii din jur (natură, construcții, obiecte): hapciu!, sforr!, hâc!, șart-part!, pleosc! etc. bâzz!, cotcodac!, cucu!, ham-ham!, miau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
finalizarea, care dă expresivitate păpușii pentru a semăna foarte bine cu personajul ales, iar asta depinde de fantezia creatoare a celui ce execută păpușa. Scopul teatrului de păpuși Bi-Ba-Bo este de a-i determina pe copii să joace nu doar imitativ, ci și creativ, adică să transpună o temă oarecare (o poveste, o întâmplare, un basm), fără prea multă pregătire, într-o scenetă. Astfel, în prealabil se va povesti întâmplarea sau basmul respectiv, pentru ca apoi să se transpună în scenetă. Copiii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și reflectă cunoașterea principalelor proporții din arta și arhitectura florentină a secolului al XV‑lea. În lucrare se remarcă armonia personajelor, arhitectura spațiului și îmbinarea culorilor. Raffaelo și‑a descoperit propria viziune când ajuns la Roma, și‑a depășit stadiul imitativ din perioada florentină anterioară. În frescele sale pentru apar‑ tamentele Vaticanului a ajuns la o cunoaștere cuprinzătoare a principiilor ar‑ ticulate prin seria de fresce pictate care ulterior vor fi considerate o culme a culturii renascentiste. De la Disputa (1509) și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
și reflectă cunoașterea principalelor proporții din arta și arhitectura florentină a secolului al XV‑lea. În lucrare se remarcă armonia personajelor, arhitectura spațiului și îmbinarea culorilor. Raffaelo și‑a descoperit propria viziune când ajuns la Roma, și‑a depășit stadiul imitativ din perioada florentină anterioară. În frescele sale pentru apar‑ tamentele Vaticanului a ajuns la o cunoaștere cuprinzătoare a principiilor ar‑ ticulate prin seria de fresce pictate care ulterior vor fi considerate o culme a culturii renascentiste. De la Disputa (1509) și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
noastră acele lucruri de care mă ocupam și pe care puțini le cunoșteau. Aveam impresia - și o am în continuare - că mulți din zona noastră, din cea a științelor sociale și politice, se află într-un stadiu destul de embrionar și imitativ. Noi am oscilat foarte mulți ani între un autohtonism, un naționalism și o abordare extrem de imitativă a felului în care se desfășoară viața socială și politică în Vest, fără a ne înțelege mai întâi propria societate și fără a încerca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o am în continuare - că mulți din zona noastră, din cea a științelor sociale și politice, se află într-un stadiu destul de embrionar și imitativ. Noi am oscilat foarte mulți ani între un autohtonism, un naționalism și o abordare extrem de imitativă a felului în care se desfășoară viața socială și politică în Vest, fără a ne înțelege mai întâi propria societate și fără a încerca să o diagnosticăm. De aceea, mi s-a părut mult mai urgent să mă ocup de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a clădi pe nisip viitorul națiunii 35. Între aceste atitudini, s-a dorit și un "al treilea discurs", median, care în opinia formulată de Sorin Antohi "nu e nici negare autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumarea imitativă a normelor și discursurilor de referință ca la majoritatea occi-dentalizanților"36. Desigur, pozițiile adoptate în această chestiune sînt mai numeroase și mai nuanțate decît rezultă din simplificările inerente unei polemici. Oricît de abilă s-ar vădi arguția universalistă, ea nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o preia de la Sorin Antohi, ce o circumscrie astfel: "Acest Al Treilea Discurs este extrem de problematic, fiindcă temeiul său este sistematic erodat de perspectivele reciproc excluse: nu e nici negare autohtonistă a Occidentului (și, mai general, a Celuilalt), nici asumare imitativă a normelor și discursurilor de referință (ca la majoritatea occidentalizanților) În veșnica dispută dintre cele două poziții (...), d-l Marino optează pentru soluția cea mai grea: a fi simultan european (universal) și român (idiomatic)"36. Iată, așadar, o formă de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
révèrbère, voirie ș.a. "Nodier, (...) ce poète prévoyait déjà que nous parlerions bientôt un français de fantaisie" [Kock, p.VIII IX]. 360 Mercier face o observație de o justețe și finețe mare, care pune specificul limbajului parizian în legătură cu caracterul prescriptiv și imitativ al modei: l'usage, le sceptre inébranlable en main, règle tout, ordonne tout; îl n'y a point de réponse à ces mots, on dit, on fait, on pense, on s'habille ainsi" [1990, p.97]. Autorul adaugă că a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
muze, unei divinități pentru a-i cere inspirație: „Sfinte Petre!... Sfântă Ana!... Mucenice Spiridoane!/ Scăpați-mă de pieire!... O să vă dau trei icoane...” (B. P. Hasdeu)onomatopee - figură de stil care sugerează o imagine auditivă, cuvinte care conțin un timbru imitativ: „Un an, dând d’ani, leag-an, d-ani vani.” (Al. Macedonski) „De ce vă puneți gheara-n gât Să lase unul cât de cât Să dea și celălat ceva Eu cât de cât socot-c-o da!” (G. Topârceanu) - parabolă - figură de stil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Alb), ajutoarele eroului (Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfanta Duminică, Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moartă), fuziunea dintre real și fabulos, limbajul caracterizat printr-o aparentă simplitate si oralitate (prezența exclamațiilor, interjecțiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetiția formulelor tipice basmului, precum și frecvența dialogului și monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele menite să confere povestirii o certa nota de originalitate. Scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor și dramatizează acțiunea prin dialog. La nivel fantastic, personajele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de critică presupunea organizarea termenilor, propozițiilor și argumentelor care serveau la construirea discursului asupra naturii obiectelor vizate și asupra intențiilor și circumstanțelor în virtutea cărora a acționat autorul. Motivând dezvoltarea unei teorii formaliste a artei, așa cum critica descriptivă privilegiază dezvoltarea teoriilor imitative și expresive ale artei, critica analitică are pretenția de a dezvălui structura sau principiile de organizare formală ale lucrării de artă. Metoda de bază a criticii analitice ar fi tematizarea, care ar consta în abordarea lucrării de artă ca ansamblu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
prealabile unei mai bune mobilizări a resurselor și a forțelor vitale, ca suporturi viabile pentru absorbția fondurilor structurale disponibile grație integrării în Uniune dar și ca instrumente de contracarare a dezechilibrelor din ce în ce mai evidente. Inițierea timidă a descentralizării nu este decât imitativă și fragilizantă, în bună măsură deoarece instituțiile centrale sunt ele însele fragile. Această chestiune se intersectează cu clivajul tot mai mare dintre clasa politică și locuitorii cărora le este încă greu să se simtă cetățeni interesați de construirea unei vieți
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
omului trist, vesel, mersul omului urmărit sau al hoțului, etc.După o perioadă pregătitoare se poate trece la improvizații simple: diverse activități fizice, intelectuale, din diverse medii: uman, al faunei și florei, care se pot lega pin gesturi sau mișcări imitative sau afective. Astfel, câteva exemple: gestica imitativă - croitorul care pune ața În ac și coase, se Încurcă ața, etc.; alergătorul de maraton neantrenat, etc. sau gestica afectivă: dragoste neîmpărtășită - idile dintre o pisică și un motan, inocența pusă În valoare
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
al hoțului, etc.După o perioadă pregătitoare se poate trece la improvizații simple: diverse activități fizice, intelectuale, din diverse medii: uman, al faunei și florei, care se pot lega pin gesturi sau mișcări imitative sau afective. Astfel, câteva exemple: gestica imitativă - croitorul care pune ața În ac și coase, se Încurcă ața, etc.; alergătorul de maraton neantrenat, etc. sau gestica afectivă: dragoste neîmpărtășită - idile dintre o pisică și un motan, inocența pusă În valoare prin pantomima comică. Recomandăm pantomima ca mijloc
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]