488 matches
-
ele au culori care le permit să se confunde cu mediul lor; acesta este mecanismul homocromiei (aceeași culoare). De exemplu, anumiți fluturi sau unele omizi se confundă cu scoarța copacului, cu iarba sau cu nisipul; cei mai impresionanți strategi ai imobilității sunt fasmidele, care seamănă și chiar se confundă cu o ramură, sau cameleonul, care împrumută culorile mediului său. Fără îndoială că aceste reacții se află la originea îndepărtată a încercării de a ne ascunde atunci când ne este frică, de „a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
momentul t2, simpatizanți ai lui B, iar dintre susținătorii inițiali ai lui B numai 100 mai păstrează aceeași preferință. Dar tocmai o asemenea situație-limită, absolut improbabilă, este cea mai pertinentă ilustrație a faptului că stabilitatea structurilor nu implică și o imobilitate a indivizilor în cadrul acestora, cum s-ar putea crede la prima vedere. Or, pentru analistul politic sunt interesante aceste modificări, pentru a puteadeduce cine sunt persoanele afectate și, de aici, care sunt cauzele sau rațiunile acestor mutații. Problemele pe care
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de pietrificare a elementelor: zăpada cristalină pare un „lan de diamanturi”, „totul e În neclintire, fără viață, fără glas”, apa e „Închegată” În rîuri, „cu o zale argintie” se Îmbracă pămîntul... O reverie, cum spune Bachelard, pietrifiantă, o poetică a imobilității putem desprinde din aceste versuri „Înghețate” ele insele Într-o retorică impecabilă. Însă tot Bachelard observă că imaginația frigului este foarte săracă În literatură. Metaforele rigidității și ale imaculării capătă, de regulă, sensuri morale: „Pourquoi cette pauvreté? C’est sans
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
puternici, trezirea durează foarte puțin timp, dar el este foarte confuz și incoerent. Coma carus este stare în care doar respirația superficială și bătăile cordului sunt singurele semne ce denotă viață. 2) Letargia este somnul profund îndelung însoțit de o imobilitate completă, cu funcțiile respiratorii și cardio-vasculare la pragul minim fiziologic, dar totuși acestea sunt stabile în comparație cu starea de comă, unde sunt instabile. Apare în unele stări de encefalită sau în narcoză. 3) Lipotimia: se referă la suspendarea rapidă, dar pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresiei sunt proeminente, în mod particular. Diagnosticul presupune ca persoana să prezinte incapacitate de a simți plăcerea, plus cel puțin trei dintre simptomele următoare: o dispoziție depresivă distinctă, depresia să se manifeste de obicei mai puternic dimineața, trezire dimineața devreme, imobilitate/lentoare psihomotorie marcată sau agitație psihomotorie, anorexie sau pierderi în greutate semnificative, sentimente de vinovăție excesive sau nejustificate. Depresiile de tip melancolic sunt considerate a fi determinate de cauze biologice, mai degrabă decât de evenimente de ordin social sau de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trasează hotarele predeterminării noastre; în ele nu ne păstrăm decât ființa primită. Sîntem, astfel, fără ca, omenește, să începem să fim. Primul pas pe care îl face copilul, în măsura în care reprezintă prima înfrîngere a fricii și prima ieșire din hotarul primit al imobilității sale, este prima zvâcnire a libertății, primul hotar propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a cuprins, Troil rămâne același: stabil, rațional, bine ancorat în locul pe care îl deține. Abia dacă poate lua singur inițiativa de a o curta pe Cresida, are nevoie de un intermediar, de Pandar, pentru a conduce acțiunile, inițiativele, în locul său. Imobilitatea lui atinge un punct culminant, dar din păcate hilar, atunci când leșină lângă patul Cresidei, neputincios, și unchiul personajului feminin este nevoit să îl arunce în el. Puțini eroi romantici din literatură suferă de o astfel de totală paralizie - cu toate că Hamlet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE reprezintă sursa unei noi politici sociale. Când este confruntată cu litigii, CEJ nu poate evita luarea unor decizii care, în esență, au caracter politic. CEJ se bazează pe votul majorității simple, ceea ce evită imobilitatea politică, aceasta constituind o trăsătură comună a procesului legislativ al UE. Numai votul unanim în cadrul Consiliului UE poate anula deciziile CEJ asupra legii primare europene. Sistemul UE plasează astfel CEJ pe scena centrală. În acest sens aria unei forme mai
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
a cuprins, Troil rămâne același: stabil, rațional, bine ancorat în locul pe care îl deține. Abia dacă poate lua singur inițiativa de a o curta pe Cresida, are nevoie de un intermediar, de Pandar, pentru a conduce acțiunile, inițiativele, în locul său. Imobilitatea lui atinge un punct culminant, dar din păcate hilar, atunci când leșină lângă patul Cresidei, neputincios, și unchiul personajului feminin este nevoit să îl arunce în el. Puțini eroi romantici din literatură suferă de o astfel de totală paralizie - cu toate că Hamlet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
activitate halucinatorie cu experiențe terifiante de fragmentare corporală sau idei fantastice. poziție fetală o perioadă lungă de timp, aparent fără a obosi și având mimică stersă. Formele catatonice după Ey sunt următoarele : - marea catatonie: în care bolnavul intră intr-o imobilitate totală, rămânând inexpresiv la orice stimul și rupând orice comunicare cu anturajul; - stupoarul catatonic: se caracterizează printr-un "fond de inerție" și de "opoziție", dar pe care fundal pot să apară acte bizare și impulsiuni paradoxale; - agitația catatonică: caracterizată prin
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sociale în locul celei intime în cazul unui cuplu certat; agresivitatea intruziunii reporterului "impertinent" în teritoriul celui intervievat, avînd drept reacție retragerea acestuia etc.) sau involuntar (metroul sau autobuzul supraaglomerat induc relații spațiale intime între străini: reacția de apărare este de imobilitate, de contractare, de adoptarea poziției back-to-back, iar ochii sînt fixați, ca și în ascensoare spre infinit și nu asupra persoanelor din jur). Comunicarea spațială este deci influențată de poziția socială: la statut social egal distanțele sînt mai reduse, iar în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe achiziția unor obiceiuri nefamiliare de a privi, face din arta medievală, în care apar
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe achiziția unor obiceiuri nefamiliare de a privi, face din arta medievală, în care apar
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe achiziția unor obiceiuri nefamiliare de a privi, face din arta medievală, în care apar
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un singur resort"229). Legătura nu-i scapă însă Ligiei Tudurachi, autoarea celui mai consistent studiu consacrat până în prezent romanelor lovinesciene 230, care semnalează limitele orizontului estetic al cronicarului ce se simte dator să constate eșecul proiectului lovinescian. Or, dacă "imobilitatea psihologică a lui Bizu" (personaj construit ca o "figurină", cu sufletul "facsimilat" în celelalte patru romane ale ciclului) ilustrează același tip de gesticulație "mecanică" a eului din Memorii asta înseamnă că romancierul Lovinescu nu numai că nu e "învechit", dar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu cel al antropologiei va putea duce la o mai exactă înțelegere
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
s-ar zice că masca se esențializează, purtând întipărit pe chip reflexul lumii de dincolo, reflex care exprimă, spune Vernant, „groaza cumplită, oroarea inspirată de o alteritate radicală” cu care omul se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care omul se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cei vii. În acest loc, statuia, piatra sculptată, semnalează spațiul fantomei. Analizele lui Michel Serres deschid o serie impresionantă de perspective asupra relațiilor sculpturii cu moartea, asupra legăturilor dintre spectre și pietre, dintre statuie și apariția fantomei. Ca meditație asupra imobilității și a morții, statuarul trimite el însuși la primele obiecte, la acele prime „statui”, dure precum obiectele, care sunt cadavrul și apoi mumia; același statuar implică însă și animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amintirile să nu o mai tortureze. De altminteri, chiar și Tezeu, uluit de plânsul lui Heracles, nu-l mai recunoaște. E într-adevăr un Heracles de nerecunoscut, care a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de altfel, o dublă „trăire”, a morții și a nebuniei totodată, în care alteritatea furiei ucigașe a luat înfățișarea lui Gorgo. Trezit din delirul său de asasin, Heracles a crezut că se află din nou în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
invizibil și legată de puterea morții în ceea ce are ea mai înspăimântător. În apelurile către zeitățile Infernului se jură pe o piatră. Gorgo îi transformă în stană de piatră pe cei ce o privesc. Statuia de piatră ce sugerează tăcerea, imobilitatea, neclintirea, statuia oarbă se poate preschimba în statuie care vorbește, se mișcă, privește, atunci când o animă puterile nevăzute ale zeilor ori ale morților. Prin săvârșirea ritualului magic, îi pot fi atribuite o privire, o voce, un gest. Invocarea sau evocarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează pe tensiunea dintre forța unei apariții și iminenta ei dispariție. Din acest punct de vedere
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]