259 matches
-
Doar n-or să mă angajeze sau să mă respingă doar pe considerente de ținută vestimentară, gândeam eu pe atunci. E clar că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora unsprezece dimineața, și nu m-am impacientat decât după ce am dat cu ochii de fetele subțiri, cu picioare lungi, gen Twiggy, care așteptau la lift. Tocau Întruna, iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am Încercat să nu zâmbesc dulce, amintindu-mi ce-mi spusese toată lumea, și anume că nu mai sunt În Avon și că pe-aici nimeni nu răspunde cu bunăvoință bunelor maniere. El s-a Încruntat la mine și m-a impacientat gândul că, poate, m-a considerat obraznică. I-am zâmbit dulce. — Marcă dolaru’, a zis el și a Întins mâna. — Trebuie să plătesc ca să-mi indicați direcția? — Marcă dolaru’, neagră sau cu lapte, dă care vrei. M-am holbat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui se strâmbă ușor, apoi zise: - Nu au ajuns la stadiul de numire. Când vorbeau despre ambițiile lor, nimeni nu-i asculta. Așa că au înțeles, - Înțeleg că, într-un fel, te-ai autoimpus?! Gosseyn folosise un ton interogativ. Individul era impacientat. - Domnule Gosseyn, rosti comandantul, și tu manifești multe calități de comandant. Sunt sigur că, printre ființele umane pe care le avem la bord, nu se află nici una. având în vedere situația specială în care ne aflăm cu toții, care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
totuși aproape „fiul lui Pavlișcev“: pentru că el însuși a fost înșelat cu atâta mârșăvie, încât a crezut sincer că este fiul lui Pavlișcev! Deci, domnilor, ascultați-l pe Gavrila Ardalionovici și să încheiem cu asta, nu vă supărați, nu vă impacientați, stați jos! Gavrila Ardalionovici ne va explica totul imediat. Recunosc că și eu doresc foarte mult să aflu toate amănuntele. Spune că a fost chiar la Pskov, ca s-o viziteze pe mama dumneavoastră, domnule Burdovski, care nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rușine pentru mine, Evgheni Pavlovici; roșiți și ăsta-i un semn că aveți o inimă minunată. Plec imediat, puteți fi sigur de asta. — Ce-i cu el? Așa-i încep crizele? îl întrebă, speriată, Lizaveta Prokofievna pe Kolea. — Nu vă impacientați, Lizaveta Prokofievna, nu m-a apucat criza; plec imediat. Știu că... sunt nedreptățit de natură. Douăzeci și patru de ani am fost bolnav, până la vârsta de douăzeci și patru de ani, de la naștere. Luați-mă și acum drept bolnav. Plec imediat, pe loc, puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al mișcării poate fi considerat impresionantul Marș spre Washington din 1963, când Martin Luther King a ținut cuvântarea sa, "I Have a Dream", și când s-a întâlnit cu președintele J.F. Kennedy. După anul 1965, o serie de militanți afro-americani, impacientați de ritmul lent în care se desfășurau schimbările pe care le urmăreau și revoltați de o serie de atentate, asasinate și abuzuri, au ales soluții mai radicale. Acestea au dus de multe ori la escaladarea violenței de ambele părți (vezi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
destinație, și anume la ziua în care o să putem fi mai mult timp împreună n-am nicio idee când se va întâmpla, asta e diferența dintre noi, că eu sunt sigur că va fi... când va fi. și nu mă impacientez, nu grăbesc lucrurile, pentru că, altfel, s-ar putea să fac gesturi necugetate! sunt ca un serial palpitant și va trebui să aștepți episodul următor!! ce-ai făcut? ai luat repede cartea să vezi cum se termină O mie și una
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
care mi-au spus că Ani este chemat la partid. Am aflat după aceea de la el că a fost apoi trimis la Timișoara. S. B.: Cu cine de la Iași ați ținut legătura în acele zile, pentru că circulau zvonuri, oamenii se impacientau? Cu cine ați comentat cel mai mult în zilele acelea? D. T.: În acele zile am stat pe acasă, pentru că Teodora era mică, avea doi ani, și trebuia să am grijă de ea. Dar cel mai mult am comentat cu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
gîndesc concesiv. Dar nu se vede. Cei de care avem nevoie s-au transformat. Lăcomie și lipsă de compasiune. Asta se vede la tot pasul, pentru că ne lovim mereu de ei, mă justific oarecum. Vorbești singur, este cam grav, se impacientează soția. Nici vorbă! Sînt obsedat de Hamlet. Mă duc să cumpăr... Este cam ceață afară și aprind luminile mașinii. Nu-i mare circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care roade planurile jandarmului și cauza viitoarei Uniri? Câte utopii am Înghițit cu toții? Vă mai promit și eu una. Și totuși, ce-ar fi dacă? Dacă România ar primi un mesaj din partea vechiului inamic, Rusia: „Luați-vă Basarabia!“. Nu vă impacientați, cu gândul la trecut. Nu sunt filorus, dimpotrivă. Dar sunt pragmatic, dovadă că acum mă las pradă unui vis: România Mare... Să vedem Însă scenariul. Rusia a jinduit dintotdeauna Constantinopolul, dar mai abitir de când s’a numit „Strâmtori“. În paranteză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a auzit nimic pentru că el și-a pus niște saltele și niște perne pe el și-a tras un glonț în inimă. N-a mai apărut, ușa încuiată, știau toți că este acolo, au văzut că nu răspunde s-au impacientat. El avea telefon direct din dormitor sau de la Remiză direct în biroul lui. Au sunat, au sunat, au bătut în ușă. Nimic. Până la urmă au spart ușa și l-au găsit mort. M. M.: Da, sunt situații. S. B.: Și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
în față. În asemenea situații, în fața unui public incompetent și credul sau în fața unui cititor neavizat, superficial, aproape oricine își poate cultiva imaginea de scriitor important, eventual "mare", statutul de star sau de supernovă. Dar nu e cazul să ne impacientăm, pentru că odată cu trecerea timpului lucru de atâtea ori verificat miturile se dezumflă, orgoliile se topesc ca spuma mării, iar ceea ce rămâne (dacă și cât rămâne) este valoarea netrucată, pagina adevărată, opera autentică. Literatura din toate timpurile e plină de cimitire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de dispariția imediată, fără să se păstreze și să lase vreo urmă; alta care...] Capitolul 4 Memoria colectivă și timpul Timpul 84 face să apese asupra noastră o constrîngere puternică, fie cînd considerăm prea lung un timp scurt și ne impacientăm, ne plictisim sau ne grăbim să îndeplinim o sarcină neplăcută ori să trecem peste o încercare fizică sau morală; fie invers, cînd ne pare prea scurtă o durată relativ lungă și ne simțim presați și tracasați, indiferent că e vorba
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Comunicarea politică este un obiect de studiu greu de definit, întrucît se sprijină pe concepte deja supraîncărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decît problematice și ale căror manifestări sînt multidimensionale. 1. Interferența: comunicare politică. Trebuie să ne impacientăm pentru că expresia "comunicare politică" este imprecisă, deoarece termenii care o compun sînt polisemantici? Comunicarea este un concept caracterizat printr-o supraîncărcătură de sens, în limbajul obișnuit și în diversele discipline, situația ei înrăutățindu-se și datorită unui succes în domenii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
deja departe, la marginea orașului. Alarma generală s-a dat în tot cartierul, dar nimeni nu știa nimic. Și maică-mea a fost întrebată unde sunt, dacă știe ceva de noi. Am aflat mai târziu că ea nu s-a impacientat deloc, mă cunoștea sau așa era felul ei de a fi. După două ore de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fără a fi luat o decizie definitivă, așteptând să vadă ce se Întâmplă. Cei din urmă sunt fie mai puțin atinși de chestiunile etice, fie adaptabili, genul care nu percep situația din România ca pe o dramă morală, dar se impacientează, totuși, vizavi de lipsa de civilizație a oamenilor, inexistența unor instituții funcționale (cozi la permise), a aparaturii (medicale, de exemplu). Sunt cei satisfăcuți de progresul economic, dar care nu văd lipsa de progres moral ca pe o problemă serioasă. Sunt
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune mai mare. Starea aceasta de liniște și de împăcare mă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minte din engleză în germană, zice ja! - semn că înțelege, se îndepărtează cu un mers de păpușă calculată (e supraponderală) și te lasă să aștepți. Și chiar aștepți. Scriitoarea Anita Konkka din Finlanda, cu care stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea lungă așteptare a autobuzului care trebuie să ne ducă la hotel. Nimeni nu știe dacă va veni, poate s-a defectat sau a înțeles să vină mai târziu? Îi văd pe colegii mei francezi, Jean Metellus și Anne Saumont, impacientându-se. Anne mă întrebă ce e de făcut. Nu știu. Nae Prelipceanu și Adrian Popescu, fără multe fandoseli, o iau pe jos spre hotel. A început să plouă din nou, deși parcă se mai calmase puțin. Perspectiva să traversez podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se părea imens, fiind și etajat. Obosit cum eram și fără o varietate de imagini în fața ochilor, am adormit destul de repede. Somnul era superficial și întrerupt de golurile de aer, care îmi creau senzația căderii în gol, dar nu mă impacientau și nici nu-mi creau senzații de vomă, cum avea vecinul meu de scaun, un ecuadorian care lucrase în Spania și se întorcea acasă după aproape trei ani. De la el am aflat că vom face o escală la Quito, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se uită malițios la noi și dr. Angelescu: „Doc tore, vrea să te tachineze“, îi spun; într-adevăr, tot neputând vorbi, face semn că vrea să scrie, și pe bloc, cu creionul scrie citeț, privind la dr. Angelescu: „Nu te impacienta“, căci doctorul cam strigase la cei tineri în timpul operației, găsindu-i prea înceți în îngrijirile lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face curățenie și la alte blocuri. Unde o s-ajungem? Zi-i să se potolească, să nu încălcăm naibii vreo lege!“ Nu numai inginerul s-a impacientat. S-au dus la Spiridon și alții din bloc, de la scara B. „Dom’ administrator, râde oamenii de noi. Ce-i, mă, la voi, e casă de oameni sau spital? La ce vă trebuie, mă, atâta curățenie?“ S-a făcut chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Poliție scrie că, atunci când a sunat-o, se afla într-o stare de spirit excelentă. Și că ea l-a rugat să cumpere o pâine proaspătă. Trecând șapte ore de când trebuia să apară cu pâinea, normal că doamna s-a impacientat. „Are dușmani - întreabă chestorul, care preia ancheta, întrucât i-a fost cândva student marelui profesor -, îi vroia cineva răul, exista vreun motiv profesional ca să fie răpit, ar fi putut avea o criză de inimă, de ficat?“ Din declarația soției reiese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o cotesc în direcția ei, văd o femeie care, după toate probabilitățile, trebuie să fie Judith, îmbrăcată într-un balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]