394 matches
-
Nu vreau să-mi dai decât obrazul, Să-mi fac din el Niște bocanci. Multe dintre epigrame Păstorel le-a dedicat lui Petru Groza care-l învestise pe Romulus Zîrone, fost vechil pe moșia sa, cu funcția de ministru. Caligula, imperator, Calul și-a făcut senator. Petru Groza, mai sinistru, Boul și-a făcut ministru. Despre acest înalt demnitar în guvernul Groza, Păstorel a lansat la apă o mulțime de anecdote acide cu care s-ar putea întocmi o întreagă culegere
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
princeps aegre fert hoc; deinde non vult restituere ea quae erant Ecclesiae et Episcopi dicens haec verba: sub planta pedia imperii Turcarum, terram non germinare, nec gramen nasci solere... Ipse princeps pecuniam exigit pro tributo; immo aiebat princeps quod me imperatori Turcarum vel coactum Constantinopolim mitteret. Spunea că era infirmae valetudinis, motiv pentru care îl ruga pe Papa să trimită un Vizitator Apostolic ori să numească un alt Episcop titular ori in partibus pentru a se îngriji de acea dioceză mizeră
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acestor tablouri. Înțelegerea Ecclesiastului memento, homo, quia pulvis et in pulverem reverteris este subînțeleasă: "Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri" (Egipetul) sau: "Se pare Că cerul e-un palat de imperator, Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" E un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este o deșertăciune, toate mor, toate dispar de pe fața pământului, cândva va pieri și chiar pământul sub forma în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
oștean. I s-a mai zis lui Cuza că națiunea dorește ca, prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin sentimente cu totul patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale națiunii noastre când Alexandru cel Bun zicea imperatorilor din Bizanț că țara noastră nu are decât sabia sa. Ei bine, fraților, când România a ținut un mai mare limbagiu în Europa decât acel ținut de Alexandru Ioan I? Alexandru Ioan I ținea cheia Orientului și nimic nu se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trebuințele armatei ruse, de transportul său, precum și pentru satisfacerea tuturor trebuințelor sale, cad, naturalmente, în sarcina guvernului imperial. Art. II. Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul Maiestății-sale Imperatorul tutulor Rusielor se obligă a menține și a face a se respecta drepturile politice ale statului român astfel cum rezultă din legile interioare și tratatele existente, precum și a menține și a apăra integritatea actuală a României [subl. C. Bacalbașa]. Art.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care sunt sigur că o are și d. Dimitrie Sturdza - că ni se va relua și acea părticică din Basarabia luată întreagă la 1812 și care ni s-a redat prin Tractatul de la Paris... În adevăr, marele reformator al Rusiei, imperatorul Alessandru are o țară atât de mare, el are încă atâtea binefaceri de făcut în întinderea Rusiei, încât n-are nevoie să ne ia și acea bucățică de pământ din o țară ce a fost odată a noastră“, p. 2848
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primul rând, este acela de a fi „una din verigele de unire ursite a relega activitatea ei (a gintei latine) cu aceea a gintelor slavă și maghiară”. În aceste condiții, În ceea ce-i privește pe românii ardeleni, principalul inamic rămâne „imperatorul Austriei”. El „desunește ca să poată Împărăți”, „vă zice că naționalitatea voastră este resbelul cu maghiarii și credința către dânsul”. Unirea eforturilor românești cu „slavul și maghiarul, italianu și grecu” constituie singura soluție viabilă. Desigur, Mazzini XE "Mazzini" știe prea bine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ilie Cămeșan sau Cămeșoi (Ion Mihalache), Tergiversu (Iulian Maniu), Vodă Berbec (Al. Vaida-Voevod). La fel, perechea centrală din Un strigăt în noapte, prințul aviator Comnen și soția sa, ar putea fi la sorginte figuri reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Papi, Regi, Călugări, iar în cadrul acestor grupe, în ordinea alfabetică a cuvintelor următoare, iar apoi prenumele devenite nume de familie: * Sfinți * Papi, patriarhi, mitropoliți, episcopi * Regi, împărați, prinți * Călugări Prenume devenite nume de familie: JUSTIANUS, Sanctus JUSTIANUS, Ep.Vercellis JUSTIANUS, Imperator Italia JUSTIANUS, Germanos, general bizantin (sec.VI) ALEXANDRU, St. ALEXANDRU I, Papa (106-115) ALEXANDRU I, Rege al Macedoniei ALEXANDRU CEL BUN, Domn al Moldovei ALEXANDRU CEL RĂU, Domn al Țării Românești ALEXANDRU, călugăr dominican (16391724) ALEXANDRU, Ion ALEXANDRU, Marin 124
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
pentru a‑i aduce la credință pe necredincioși și apostați (profetul nu este totuși numit în nici un fel în Inst.); doi tirani succesivi, primul venit din provinciile septentrionale, al doilea din Orient; lupta finală între oastea credincioșilor, condusă de Christus‑Imperator, și tiranul asiatic (Anticristul). Pe lângă aceste elemente comune găsim de asemenea diferențe destul de clare, dintre care cea mai importantă pentru demersul nostru este absența creditului acordat legendei lui Nero rediuiuus, fundamentală, în cazul lui Commodian. Aceasta este diferit percepută de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lirică, precum Heroidele, Metamorfoze și Medeea, a putut scrie fantastica Artă de a iubi, ceea ce era prea mult pentru o vedetă a acelor vremuri. Toate acestea se întâmplau pe vremea când Marcus Aurelius a ajuns la putere, când a devenit imperator și când unitatea statului roman era greu încercată "spre exterior" de luptele purtate la hotarele imperiului, inclusiv cu bravii daci; prin urmare acesta, pornind "din interior" și-a propus să întărească puterea romană prin a-i uni energiile în jurul artelor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nevroze, isterii, invocate astăzi de studiile psihanalitice. La vârsta de 45 de ani ai îi apare Metamorfozele, o frescă formată din 246 de legende, care cuprind 12.000 de versuri. Este momentul din care intră în dezacord cu Octavian Augustus, Imperatorul. A intuit pericolul care îl amenința dar deznodământul surghiunului nu l-a prevăzut. Este opera în care își exprimă versificat concepția asupra lumii, care a fost rezultatul unor transformări instantanee, dictate de zei, într-un câmp al fanteziei, populat cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de Los Herreros, Porcarul și Măria Sa sau Dreptatea domnească după Lope de Vega, Fata de bancher după Jean-Louis Laya, Soare de toamnă după Marivaux ș.a. Oarecum mai pretențioase, Alecsandri la Mircești (1894) și drama Marțial nu sunt departe de Fidanțata imperatorului (1870) sau de Răpirea Bucovinei („Literatorul”, 1883, în colaborare cu Nicolae Țincu și Th. A. Myller), piese ocazionale. Notabile în evoluția dramei istorice românești rămân piesele Vornicul Bucioc (jucată în 1867), Banul Mărăcine (reprezentată în 1872) și Curtea lui Neagoe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria D, t. I: Didactica, București, 1883
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
din respect, în 410, Roma și că Athaulf, urmașul acestuia, se căsătorise cu Galla Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un act de rebeliune, o insuportabilă pretenție a vechii Rome de a-și aroga din nou dreptul de a-l proclama pe împărat. Confruntat cu o violentă reacție antioccidentală a Bizanțului, Carol cel Mare tergiversează lucrurile. Decât să se intituleze imperator Romanorum, calificare pe care Constantinopolul n-o putea admite, el se mulțumește să se numească "guvernator al Imperiului roman" și negociază un compromis cu bazileul Mihail Rangabe în anul 812: unitatea politică a lumii latine e restaurată sub forma celor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
et cur este spreta jussio nostra? (Gregor.Touron. L. IV, II, 15). 160 Printre alte lucruri, el i-a scris lui Leon Isaurum aceste memorabile cuvinte: Quemadmodum Pontifex introspiciendi in palatium potestatem non habet ac dignitates regias deferendi: sic neque imperator in Ecclesiam introspiciendi et electiones in clero peragendi. Epist. II ad Leon Isaurum. 161 Can. 3. 162 Can. 2. 163 Ep. LXIII. 164 Episcopii din Franța în această vreme nu puteau să mai iasă de sub domnia ilegală a regelui; nici un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa persoană, ci și față de bunurile Bisericii sale, să citească slujbele pe care le ținea înaintea poporului, și în special CCCXVI. Tot așa, cu cîtă larghețe scrise Sf. Ambrozie: Quid igitur non humiliter responsum a nobis est? Si tributum petit (imperator) non negamus. Agri Ecclesiae solvunt tributum: si agros desiderat imperator, potestatem habet vindicadorum, nemo nostrum intervenit. De Basilicis tradendis, n. 33. Apropo de subiectul impozitelor, aș vrea să adaug faptul că oamenii au fost uneori prea doritori să sprijine exceptările
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
slujbele pe care le ținea înaintea poporului, și în special CCCXVI. Tot așa, cu cîtă larghețe scrise Sf. Ambrozie: Quid igitur non humiliter responsum a nobis est? Si tributum petit (imperator) non negamus. Agri Ecclesiae solvunt tributum: si agros desiderat imperator, potestatem habet vindicadorum, nemo nostrum intervenit. De Basilicis tradendis, n. 33. Apropo de subiectul impozitelor, aș vrea să adaug faptul că oamenii au fost uneori prea doritori să sprijine exceptările de la impozite pentru proprietatea ecleziastică. Atunci cînd Biserica deține mari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mută cum se crede. Ea reușește să vorbească și să-mi comunice o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată când îmi lovesc de ea picioarele goale. Natura poate să se manifeste și cu agresivitate. Depinde cum o abordezi. Indiferență Imperator, câinele meu, mă privește atent și binevoitor. De câte ori îl chem, își ciulește urechile, gata să alerge în întâmpinarea mea, prietenos, și să-mi sară cu labele de dinainte pe piept. Dar nu mai am puterea să mă joc cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
erau brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele cu noi. Imperator alerga înainte și, la cea mai mică alarmă, lătra, căutând să pună pe fugă jivinele cu care ne intersectam. Ne-am oprit obosiți într-o pajiște luminată, în care iarba nu fusese niciodată călcată de picior de om: cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a eternitate. Poate că aici, la umbra răcoroasă, aerul curat și proaspăt ar putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spre care dă fereastra, am început să pun flori. Mi-am găsit și un câine, unul vagabond cu părul aspru și cu ochii plini de lumină. E puternic și foarte demn: se comportă regal, aș putea spune. L-am numit Imperator. În curte crește un stejar mare, de peste o sută de ani. Adesea trunchiul lui e străbătut de nesfârșite șiruri de furnici care mă deranjează la culme, prin monotonia mersului lor geometric. Aș vrea să le strivesc una câte una, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]