394 matches
-
numai în română, ca urmașe ale lat. imperator și lat. ovis. Povestea vieții lor nu ar fi interesantă, dacă n-ar fi prezentată în comparație cu situația din celelalte limbi romanice. Ambele sunt cuvinte care denumesc noțiuni importante. În primul caz, lat. imperator nu s-a moștenit în limbile romanice occidentale; formele actuale (fr. empereur, sp. emperador) sunt împrumuturi ulterioare ale aceluiași termen din latină. Cât privește cuvântul latinesc ovis, constatăm că, pentru a denumi noțiunea respectivă, în celelalte limbi-surori fie s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția semantică asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta” (lat. mergo „a plonja, a se scufunda în apă”, pădure și pyll (lat. palus, -udis), a ura
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zorilor, 21 lovituri de tun anunțară capitalei a 1l-a aniversare a suirei pe tron a M. S. Domnitorului Românilor...“ Tot ziarul „Curierul de Iaasi“, de vineri, 3 iunie 1877, publica știrea: „Domnitorul și Doamna, în urma unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorului Rusiei, au mers însoțiți de mareșalul de D. A. Mavrocordat și de doi adjuncți domnești, Duminică, 29 mai, cu un tren espres, la Ploiești, spre a prânzi la Maiestatea Sa“ La rubrica „Revista Esternă“, gazeta „Curierul de Iassi“ de vineri, 3
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ajuns să ridice o mână și... Dar Cremutius îl întrerupse; în glasul lui se ghicea mila: — Mâinile lui sunt goale. Asupra Romei aveau putere alte autorități, mai complexe: Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fastul. Când se întorcea la Roma din călătoriile sale, ajungea noaptea, modest, ca să nu stârnească zarvă în oraș. Însă în Senat, prima declarație de vot îi aparținea întotdeauna și-i influența inevitabil pe ceilalți. De douăzeci și una de ori fusese aclamat imperator, titlu pe care îl folosise cu multă discreție. Fusese încoronat Augustus, adică demn de venerație și cinstire, dar abia dacă zâmbise. Cu acel nou titlu, pe care noi am ajuns să-l folosim ca nume propriu, avea să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi aflat de ceremonia aceea compromițătoare, toți și-ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
politică era pustie. Acum, cei șase sute de senatori, cei mai de seamă paznici ai Republicii, trebuiau să-l aleagă pe cel care - așa cum se întâmplase cu Augustus și Tiberius - avea să aibă în mână delicata putere a guvernării: princeps civitatis, imperator-ul. Însă adunarea era împărțită fără speranță de vechile uri și de grupurile adverse: optimates și populares - o divizare care avea să marcheze încă multă vreme, cam în același fel, toate adunările politice ale planetei. „Șase sute de lupi“, mârâi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi lovit de o ostilitate cu neputință de depășit. Chiar dacă era foarte tânăr, l-au ales pater patriae și augustus, adică persoană protejată în mod sacru de legi, și pontifex maximus, capul religiei de stat, și, ceea ce era mai important, imperator, comandant suprem al armatei. Printr-o surprinzătoare concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator le mulțumea senatorilor pentru numeroasele titluri, dar adăugă imediat, blând și elegant, că nu avea să facă uz de ele. — Dorința și planul meu sunt să conduc numai în concordie cu voința senatorilor, în locul acesta, unde se adună, mulțumită vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alegeri fu confirmată de prima monedă din timpul noii guvernări, pe care el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se distrug biblioteci, plăci comemorative și statui. Mai apoi, istoricii interpretează, rescriu, cenzurează evenimentele. Însă oamenii adună, păstrează și ascund monedele.“ Libertul imperial — În palatele acestea se întâmplă lucruri nemaivăzute, șuieră un înalt funcționar din familia Caesaris. Pe lângă acest tânăr imperator sunt chemați mai mulți foști sclavi străini decât bărbați cu sânge roman, din familii care au fost aici încă din vremea lui Julius Caesar și chiar de mai înainte... Pentru prima oară, un glas rebel se auzea clar, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu reușiră să ajungă la un acord timp de două zile. Atunci, în baza înțelegerii lor tainice cu Callistus, intrară în acțiune pretorienii. Ofițerii lor nerăbdători, gata de o lovitură de stat, declarară că nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție - „Roma e în mâinile lor“, șopteau senatorii, la fel de neliniștiți ca și după moartea lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi cumpără rapid, dăruind fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
et cur este spreta jussio nostra? (Gregor.Touron. L. IV, II, 15). 160 Printre alte lucruri, el i-a scris lui Leon Isaurum aceste memorabile cuvinte: Quemadmodum Pontifex introspiciendi in palatium potestatem non habet ac dignitates regias deferendi: sic neque imperator in Ecclesiam introspiciendi et electiones in clero peragendi. Epist. II ad Leon Isaurum. 161 Can. 3. 162 Can. 2. 163 Ep. LXIII. 164 Episcopii din Franța în această vreme nu puteau să mai iasă de sub domnia ilegală a regelui; nici un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa persoană, ci și față de bunurile Bisericii sale, să citească slujbele pe care le ținea înaintea poporului, și în special CCCXVI. Tot așa, cu cîtă larghețe scrise Sf. Ambrozie: Quid igitur non humiliter responsum a nobis est? Si tributum petit (imperator) non negamus. Agri Ecclesiae solvunt tributum: si agros desiderat imperator, potestatem habet vindicadorum, nemo nostrum intervenit. De Basilicis tradendis, n. 33. Apropo de subiectul impozitelor, aș vrea să adaug faptul că oamenii au fost uneori prea doritori să sprijine exceptările
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
slujbele pe care le ținea înaintea poporului, și în special CCCXVI. Tot așa, cu cîtă larghețe scrise Sf. Ambrozie: Quid igitur non humiliter responsum a nobis est? Si tributum petit (imperator) non negamus. Agri Ecclesiae solvunt tributum: si agros desiderat imperator, potestatem habet vindicadorum, nemo nostrum intervenit. De Basilicis tradendis, n. 33. Apropo de subiectul impozitelor, aș vrea să adaug faptul că oamenii au fost uneori prea doritori să sprijine exceptările de la impozite pentru proprietatea ecleziastică. Atunci cînd Biserica deține mari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de lucru... Na,na, na! Ducele Caca-Bessssa, din Odesa! perorase, pe loc, prietenul său devotat și discret, adversar înverșunat al oricărei prezențe a Dictatorului, căruia unii, între patru ochi, îi ziceau Duce (o similitudine cu Il Duce Mussolini al Italiei-Ave Imperator!) și al manierei în care lăutarii din presa oficială de partid (alta nici nu există, în vremurile noastre de democrație populară!) îi proslăveau indicațiile, remarcile și îndemnurile găunoase. ... am să-i înmânez un Memoriu detaliat, o Scrisoare din public, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se făcea. Neam de neamul lor trăit în țară, nepricepând altă limbă decât cea românească, închinîndu-se în această limbă, vorbind cum se vorbește cu temei și sănătos, ei auzind -țiunile și -ționile, imperatorele, redaptorele, admisibilile și propriamentele, au gândit în gândul lor: "De, frate, noi om fi fost proști. Noi socoteam că, daca știm ceaslovul și psaltirea, cum se ară gospodărește un ogor, cum se cresc vite și cum se strâng banii, apoi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din 1878, p. 5612). Guvernul nostru radical știa dar în iuniu că nu mai putea compta pe convențiunea din aprilie; că articolul din acea convențiune, relativ la integritatea teritoriului român, nu avea nici o valoare înaintea Rusiei; că, într-un cuvânt, marele imperator, înaintea căruia el ieșea cu pâine și cu sare, nu renunțase la Basarabia. Întrebăm pe contradictorii noștri daca cabinetul din București, în loc de a face țărei această teribilă destăinuire în 1878, 30 septemvrie, adică după război, ar fi făcut-o înaintea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
totuși a fost asasinat la idele lui marte. Da, și eu cred că era atins de scânteia divină când se sprijinise pe masele plebee în lupta contra lui Pompei, și chiar și ulterior, după ce fu învinuit că vrea să devină imperator. Dar masele? Ei bine, masele nu l-au sprijinit să nu fie asasinat de puternicii aristocrați ai senatului, cu toate că la auzul știrii și-au exprimat revolta, și asasinii au trebuit să fugă. Brutus. Și tu, Brutus?! s-a mirat el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de onoarea Imperatului, de amoarea patriei și de placerea lui Dumnezeu și a oamenilor (p. 110). Patriotismul este definit în termenii unui civism al cărui virtute principală este loialitatea față de dinastie. Se pot observa puternice similarități punctuale între obligațiile față de Imperator detaliate de Carte de cetire seaé Legendariu românesc și îndatoririle patriotice față de Stăpânire listate de Catehismul lui Aaron Florian. Ambele materiale didactice, puternic îmbibate de ceea ce în psihologia socială se numește status quo bias, îndeplinesc rolul unor instrumente ideologice de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai este localizată geografic ca avându-și originea în Roma, ci teritoriul Daciei devine cadrul spațial de referință. Laurian (1870) scrie de fapt o istorie a Daciei care începe dinainte de venirea romanilor, trece prin diferite "stări" succesive ("starea Daciei sub imperatorii Bizantini"; "starea Daciei sub domni independenți"; "starea Daciei după căderea Constantinopolului" etc.), încheindu-se cu starea Daciei sub domnia lui Carol I. Dimensiunea teritorială (dacică) ia locul dimensiunii etnice (romane) ca ax central al istoriei poporului român, însă această substituție
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al Curții Supreme de Justiție, membrii juriului sunt senatorii, iar acuzarea vine din partea camerei inferioare a Congresului, Camera Reprezentanților (Murphy: 8). IMPERIAL PRESIDENT Sintagma pare să sune oximoronic: un președinte este ales în mod democratic, într-o republică, spre deosebire de un imperator tiranic, stăpânul unui imperiu. Și totusi, sintagma a căpătat utilitate în cultura americană a secolelor post-American Revolution. De la formarea Statelor Unite și până azi a existat o permanentă preocupare de a veghea la menținerea echilibrului sistemului democratic prin mecanismul de checks
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]