1,160 matches
-
impresionase expresia de pe fața celuilalt. Din ea nu se înțelegea dacă doctorul îl recunoscuse sau nu, ba chiar ar fi vrut să-l întrebe: sunt eu, nu mă cunoști? Între timp, chirurgul, cu bisturiul în mână, îi făcu un semn imperceptibil, extrem de vag, ca atunci când întâlnești pe cineva nesuferit, iar el vru din nou să-i spună: atenție, ai milă, nu vezi că sunt eu, adică tu însuți? Medicul își pusese în timpul acesta masca chirurgicală, iar el trebuia acum să-i
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
îi aud glasul. E și ăsta un fel de înnemurire. Virgil era posedat de demonul zicerii de sine. Nu cred să-i fi rămas vreun prieten căruia să nu-i fi spus aceeași poezie de zeci de ori în variante imperceptibile. Era convins că înlocuirea unui cuvînt sau mutarea acestuia în capul sau la coada versului naște o nouă poezie. Culmea, pe cît de boem în viață, pe atît de perfecționist era în poezie. De altfel uneori îl și deranja acest
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
ordinii sociale și politice existente, tocmai prin exercitarea forței dominatoare. Orice societate funcționează pe relații de putere și dominație, iar Pierre Bourdieu argumentează că orice formă de violență simbolică, folosită ca instrument de dominare, este mai puțin percepută, daca nu imperceptibila, decât cea manifestată fizic 7. Tocmai caracterul mai sus menționat ar putea conduce la ideea că tipul acesta de manifestare nu cauzează prejudicii, dar Bourdieu consideră că faptul de a fi indirect îl face mai perfid ca instrument de represiune
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
socială asupra dreptății sau a justiției sociale. Sintetic, paradigmă violenței simbolice, așa cum o vede Bourdieu, se ocupă cu producerea de semne și imagini simbolice, cu rol de dominare, în registrul social. În Dominare masculină, Bourdieu definește conceptul că violența gentila, imperceptibila și invizibilă chiar și celor care îi cad vicitimă. Aceasta se manifestă prin canale simbolice de comunicare și percepție, caz în care nu este percepută nici de cei care ar putea observa exercitarea unui anumit tip de discurs. Violență simbolică
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Și atunci, începe interogarea acelui psyché, pe care nici explicațiile triadei freudiene nu-l suplinesc. Numai cazna cuvân tului, cum ar fi zis învățatul brâncușiolog V.G. Paleolog, nu ne lasă niciodată la răspântia întrebărilor. Ieșirea în larg, așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui de nastere - iulie 4. De aici, până după 12 ani, apare Van Gogh, poetul. Cum nu în puține cazuri omulgazetar s-a arătat tranșant, aproape devorator, cu argumente irefutabile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care tu nu o vezi". Observăm poziția cuvîntului ,estrema": este o lacrimă rămasă in extremis pe chip, ultima, poate singura nezvântată, dar este și o lacrimă ce dă afară (căci vor fi existînd și altele interioare): lacrima secretată de o imperceptibilă epuizare. E lacrima celui care cunoaște durerea dar nu pricepe la ce i-ar putea folosi această știință. O lacrimă resemnată, strălucind însă în raza amintirii. Cu o minimă intervenție în ordinea cuvintelor dar cu subtilitatea de a plasa pe
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
intră niște ,cirezi agreste". Iar năvala dobitoacelor declanșează cel mai rafinat ,joc secund", jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat. E disperarea poetului care constată că ,pierde" cântecul și palpitul vieții atunci când trebuie, sau când vrea să ,însumeze" înțelesurile experienței empirice. O disperare în fața limitelor, o asumare a precarității, o dramă cognitivă dar și existențială, trăită însă
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
decăderea în artă. În timp ce-mi vorbea, avea spatele întors spre patul bolnavului, spre deosebire de mine, care nu numai că-l vedeam pe Kavafis, dar urmăream și fiecare grimasă și schimbare a expresiei. Ochii îi erau tot închiși, dar un imperceptibil zâmbet ironic se întipărise pe pielea uscată a feței. Deodată, vrând să participe la dialogul constructiv sau dorind să ne arate - cel mai probabil -că nu scăpase un cuvânt din discuția noastră , a deschis ochii, a luat creion și hârtie
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
singurul mod în care am putea să-l evaluăm cum trebuie e să ne eliberăm câteva ore bune din program și să îl cunoaștem pe-ndelete. Și am avut dreptate. Restaurantul de pe malul Someșului combină epoci în design și gastronomie aproape imperceptibil. Dacă la prima vedere locația pare scoasă dintr-un film din anii '30, dominată de lemn masiv, pereți de cărămidă, mese încăpătoare și elemente de decor de epocă, după ce vă faceți comozi o să observați și detaliile din metal care luminează
New in town [Corola-blog/BlogPost/96775_a_98067]
-
film. Cea secundă te defamiliarizează total, pînă și modul de filmare se metamorfozează. Dacă la început, camera stă mult timp pe macara și se preferă unghiurile înalte, în a doua jumătate prin ea vezi ce vede personajul masculin, devenit acum imperceptibil. Senzația e cu atât mai stranie cu cât, în prima parte a filmului, camera menținea o distanță politicoasă față de el: abundau prim-planurile, dar fără detalii sau gros-planuri. La început, poveste de dragoste combinată cu dramă; apoi, aproape thriller supranatural
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
vag”, propice iluziilor optice și piruetelor imaginației: „Chiar portul, care era cel mai mare din lume, căzuse parcă într-o liniște nefirească și numai reprezentându-ți din memorie imaginea acestui loc aveai senzația că vezi undeva un vapor care înaintează imperceptibil. Nu-l puteai urmări însă multă vreme, deoarece scăpa privirilor, și nu-l mai puteai regăsi.” Pe coridoarele Hotelului Occidental, care pare a fi un soi de ambasadă a Europei Centrale în Lumea Nouă, se desfășoară o abilă tentativă de
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
e frumoasă uită-te la ea cât e de frumoasă șoptea unul dintre ei atingându-i cu un deget fruntea apoi vârful cizmelor negre cu bot ascuțit un fel de oscilograf ce începea să tremure amplificând până dincolo de marginile hârtiei imperceptibila vibrație a sexului și era marfă localul acela al lui Jack pe Calea Griviței cei peste 27 de ani nu aveau acces așa că mi-am coborât gluga peste ochi trebuia neapărat să trec prin coridorul acela îngust care ducea la celălalt
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
de alaltăieri o fisură în zig-zag de șopârlă; de o lună încoace masa de vară șade tot mai strâmb pe cimentul din curte. Uneori, mai ales noaptea, aud cum lucrează lemnul din grinzi; simt vibrația aerului pe care o emană, imperceptibil, pietrele care se așează în zidurile groase cu o fracțiune de milimetru mai jos, mai spre temelie, mai spre pământ. Uneori se aud pocnete, alteori doar un scurt sfârâit sau un ușor foșnet de frunză uscată. Uneori mă gândesc că
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
ochii epuizându-mi toate lacrimile. M-am trezit plângând. M-am spălat plângând. Am băut cafeaua plângând. Am muncit plângând. Am mâncat plângând. M-am culcat plângând. Am dormit plângând. Am visat plângând. Însă moartea se grăbește încet, foarte încet, imperceptibil de încet. Aproape de viteza unui fulger globular. Moartea nu se împiedică nici de lacrimi, nici de zâmbete. Deplasarea ei poate părea chiar triumfală. Moartea are liber la viteză: în toate sensurile posibile și imposibile. Moartea iubește poeții: un pic prea
14. MÂINILE MELE PLÂNG de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384005_a_385334]
-
profesională. Căci de când a îmbătrânit nu mai poate comunica atât de ușor cu tinerii români, iar dansurile par a-i oferi un cadru favorabil. Mai ales că nu are nicio problemă în a comunica: vorbește românește perfect. Accentul sau este imperceptibil, vocabularul suficient de bogat încât să-i permită plasarea unor glume subtile, iar gramatică incasabila. E fenomenal. Domnul Katayama nu este singurul diplomat străin de la București ale cărui abilități lingvistice sunt remarcabile. Am întâlnit un american despre care am crezut
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
fac slalom prin pădurea nebună-nebună-de-legat a tâlcurilor subtile ale Limbii Române. Într-un dialog cu oltenii, ceilalți locuitori ai țării noastre trăiesc un stres special, deoarece nu știu, mai niciodată, când vorba acestora este în glumă, cu un umor amical imperceptibil, ,,în doi peri” ori apodictică. Pe oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
pe fețele unor oameni trecuți de șapte decenii, iar bucuria recunoașterii cât și uimirea ori deziluzia trasformărilor fizice ale timpului au fost afișate fără disimulare. Exclamații, saluturi, îmbrățișări, strângeri de mâini, înfiorări, întrebări și răspunsuri tremurate și câte o lacrimă imperceptibilă în colțul ochilor exprimau bucuria revederii și nostalgia anilor de liceu cu tot ceea ce avut-au ei mai frumos și înălțător. Programul a fost unul dens și a conținut toate ingredientele necesare pentru reușită. La orele 11:00, într-o
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
trăiește din 2010 la Rivarolo Canavese, în provincia Torino. La 1,69 m înălțime și 54 kg, spune că ar schimba multe din aspectul ei, dar văzând-o așa, cum vine de la serviciu, cu părul strâns și cu un machiaj imperceptibil, nu ai cum să nu o remarci și să nu-i recunoști frumusețea genuină. În Italia le are pe cele două surori mai mari, Cristina și Gabriela, la fel de frumoase ca și ea, în timp ce părinții sunt în România. Lucrează ca funcționar
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine, au făcut și dragoste unii, un efort devastator; au griji. Nu-i permiți iubitei - așa o minți - să înnopteze niciodată la tine. (Nu o minți, folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de ceas. Dar depind de el. Ne deosebim esențial chiar și în puținele noastre asemănări. Nici pe Magistrat nu-l urâm la fel. Înverșunarea mea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd!”. Repeți eroarea; gândește-te că nu s-a aflat cuvântul - cuvintele - care să exprime limpede a patra dimensiune! E nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spunea Teofilo nu i se părea de bun simț. Antilia se Îndreptase spre prăvălie Îndată după ce ascultase predica lui Bruno. — Deunăzi mi-ai spus că leacul dumitale e compus din cinci elemente. Chiar nu le cunoști? Spițerul avu o tresărire imperceptibilă. Ochii Îi fugiră instinctiv spre casa de fier, ca și când ar fi vrut să se asigure că e bine Închisă. — Compoziția lui e secretă, messer Durante, zise el pe un ton evaziv. Dumneata i-ai experimentat efectele. Prin urmare, ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că influxul cerurilor, care ne marchează destinele, e o necesitate sau un accident? Stelele ne călăuzesc pașii În mod ineluctabil, ori dimpotrivă, se limitează să confere un impuls inițial mișcărilor noastre, guvernate ulterior de liberul arbitru? Cecco d’Ascoli zâmbi imperceptibil. — E o chestiune dezbătută, messer Durante. Dar, dacă Îmi dai voie, numai printre spiritele grosolane. Cum prea bine se știe, corpurile cerești, care orbitează pe ceruri dincolo de sfera Lunii, sunt perfecte și incoruptibile. Dacă acțiunea lor ar fi evitabilă, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care străjuia intrarea nu Întrevedeam. Bineînțeles că n-am găsit nici un răspuns, iar ulterior nu m-am mai gândit la asta; am fost prea bucuros când, În fine, am izbutit. Fiindcă, În cele din urmă, am auzit un zgomot ușor, imperceptibil aproape, și poarta a Început să alunece silențios spre dreapta. Am avut impresia că durează o eternitate până când s-a retras cu totul. Lucrul ăsta a avut și o parte bună: am avut timp să-mi Înving ezitarea care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]