2,209 matches
-
de examen) 1.3. CONȚINUTURI LINGVISTICE Se va urmări capacitatea candidaților de a folosi în mod corect și adecvat elementele și structurile gramaticale studiate, conform Programei de limbă portugheză pentru ciclul liceal. Tipuri și forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonala; imperativa, exclamativa, interogativa, emfaza 1.4. TEXTE ȘI TEME pentru comunicarea orală și scrisă Textele și temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum: a) Sursa: pasaje din cărți, articole de presă (din ziare, reviste) în limba portugheză
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
nehotărât considerat și personal "on": On a souvent besoin d'un plus petit que soi" „Deseori ai/avem nevoie de cineva mai mic ca tine/noi”. Există și o contrucție tot la persoana a III-a singular, numită cu verb impersonal la forma reflexivă cu sens pasiv, în care subiectul gramatical este "il" și agentul este nedeterminat sau general: Il se vend beaucoup de livres" „Se vând multe cărți”. Un astfel de subiect mai poate fi și la persoana a II
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
exemplu, în limba română, la infinitiv și la gerunziu: Este necesar a vă interesa", " Plecând ea, a rămas el". În alte limbi, infinitivul poate și el exprima persoana prin desinențe, de exemplu în maghiară. În această limbă, atunci când predicatul este impersonal, iar subiectul acțiunii subordonate este general, se folosește infinitivul obișnuit, dar pentru a preciza subiectul, infinitivului i se adaugă desinențe identice cu așa-numitele sufixe personale posesive: "Tanulni kell" „Trebuie să se învețe” vs. "Nekem tanulnom kell" „Eu trebuie să
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
verb. Pe de altă parte, la modurile personale (în afara imperativului), verbul poate avea numai subiect exprimat și printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și subiectul real este exprimat prin cuvânt aparte: "Îl faut voir" „Trebuie văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește un șurub”. Acest "îl" este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și subiectul real este exprimat prin cuvânt aparte: "Îl faut voir" „Trebuie văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește un șurub”. Acest "îl" este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le" cu funcție de complement direct
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și cuvântul precedent: Le/la même, leș mêmes poate fi: "Même" poate fi și adverb, dar fără articol: "Tous étaient présents, même leș malades" „Toți erau prezenți, chiar și bolnavii”. N’importe este un element component nehotărât provenind din formă impersonala "îl n’importe" „nu e important” a verbului "importer", care face parte din mai multe locuțiuni nehotărâte: On este un pronume personal nehotărât care provine din substantivul latinesc "homo" „om”. Poate fi numai subiect persoană și are mai multe sensuri
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
, Azayel sau Azazyel ("Puternicul lui Dumnezeu") este o divinitate demonică din mitologia biblică, la origine probabil zeu al deșertului; e prezent în Biblia canonică și în unele apocrife (Cartea lui Enoh), fie ca înger damnat, fie ca efect impersonal al propriei sale lucrări primejdioase. Ca demon al deșertului sau divinitate negativă, rivală a lui Yahweh: "Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Yahweh și un sorț pentru ", pe celălalt-țapul ispășitor, trimițându-l "lui Azazel în
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
457.2 cm în care este prezentat o scena de luptă între personaje ce par a face parte dintr-o clasă socială superioră. Contrastele puternice, griurile ușoare realizate din praful de grafit accentuează drama personajelor angrenate într-o luptă ad-hoc, impersonală lor, a cărei scop este unul doar de ei știut. Un lucru care atrage atenția de la o prima privire sunt personajele puse într-o situație destul de bizară. Oameni de afaceri, având o educație aleasă și mari responsabilități date de către slujba
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
a istoriei umane. Acest proces dialectic presupune uneori acumulări treptate dar alte ori cere salturi discontinui, schimbări violente ale al status quo-ului existent. Figuri istorice precum Napoleon Bonaparte sunt, conform interpretărilor hegeliene, mai degrabă simptome și unelte ale proceselor dialectice impersonale de bază decât modelatoare ale acestora. Marx și membrii grupului Tinerii Hegelieni din care făcea și el parte, au păstrat cea mai mare parte a modului de gândire al lui Hegel. Dar Marx „l-a adus pe Hegel cu picioarele
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
repetare și nonpoetic; versuri (numai) paralingvistice - grafii, portrete lirice, desene, bruioane; vers liber răsturnat - vers ermetic și trivial, limbaj inteligibil-noninteligibil; probleme de matematică fără soluții, precum poeme de spirit foarte drăguțe - trebuie să scientificam artă an acest secol tehnic; texte impersonale personalizate; șoc electric; transformarea imposibilului în posibil sau a anormalului în normal; ARTĂ pentru NONARTA; a face literatura din orice, a face literatura din nimic! Poetul nu este un prinț al notelor false ]ipate! Noțiunile de poezie și de derivate
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Expresiile și verbele care arată o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul: Expresiile și verbele care indică acțiuni considerate că necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorința etc.) cer, de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv: Unele expresii și verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc. impun și ele folosirea modului conjunctiv în subordonată: Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul și două forme de imperfect în -ra, și -se) și trei
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
lui, infinitivul poate avea funcții sintactice specifice substantivului și funcții sintactice specifice verbului. a) În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al unui substantiv, complement al unui verb: În funcția de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonala (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser necesario, doler, etc.) infinitivul se construiește fără prepoziție: b) În combinațiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziția de infinitivul are sens pasiv: Infinitivele legate de un substantiv care preceda particulele
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
perifraze cu infinitivul exprimă ideea generală de obligație: Haber de + infinitivo exprimă o obligație atenuata, uneori o intenție de a face ceva: Tener que + infinitivo semnifică o obligație mai intensă, uneori impusă din afara: Haber que + infinitivul este o perifraza obligativă impersonala: Perifraza verbală deber de + infinitivo denotă o presupunere, o bănuiala în sens de presupunere: <br> "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + gerundio"<br> Perifrazele formate cu gerunziul implică o acțiune în desfășurare, un proces de durată, de repetare. Estar + gerundio
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
mai mult decât ar arăta cei optsprezece ani ai mei ». Mania de a raționa excesiv, presiunea de a înțelege sensul existenței sale îl conduc spre o viziune cinică și nihilistă asupra lumii, unde Dumnezeu este înlocuit de o forță naturală impersonală: moartea. Prințul Mîșkin, în schimb, întrunește multe din idealurile creștine: umilința, abnegația, dorința de a ajuta pe cei aflați în nevoie. Personaj nelumesc și inadaptabil într-o lume despiritualizată, el este adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
politețe, corespunzând pronumelor din română "tu", "voi", "dumneata" și "dumneavoastră". Pronumele li și ŝi se folosesc numai cu referire la persoane sau animale și lucruri personificate. Pronumele ĝi poate desemna animale, lucruri, idei abstracte etc. Pronumele "oni" este analog pronumelui impersonal "se" din limba română. Este echivalentul franțuzescului "on" sau germanului "Mann". Se folosește atunci când este vorba de ceea ce se face în general, cănd autorul acțiunii nu poate fi bine precizat. Este folosit mai ales ca subiect. De exemplu: Ĉi ție
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
literare. Pe durata următorilor 25 de ani, Hardy a semnat încă zece romane. El însuși s-a referit la cele mai bune titluri ale sale ca "romane de caracter și împrejurări". Hardy a fost un pesimist care a subliniat forțele impersonale și în general negative ale soartei asupra oamenilor simpli ai clasei muncitoare despre care a scris. Hardy și soția s-au mutat de la Londra la Yeovil și după aceea la Sturminster Newton, unde a scris "The Return of the Native
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
este scos în evidență. Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex.
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se o obligație generală: "Prije svanuća treba sakriti pušku" „Trebuie ascunsă pușca înainte de ivirea zorilor”, "Valja spasavati obraz grada" „Se cuvine să se salveze onoarea orașului”. În limba croată se găsesc cuvinte slave vechi din
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
clasificări, un mare poet. Considerat un mioritic de tip cult, poetul Împăca gingășia frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor, asimilînd toposuri arhaice. Dincolo de invenția lexicala, el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un registru exact”. Există și un subjonctiv perfect, de registru elevat, folosit cu valoarea
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
o locuțiune prepoziționala. Exemple: Sunt prepoziții formate dintr-un singur cuvânt (de exemplu "dans" „în”) și locuțiuni prepoziționale. Acestea s-au format în următoarele moduri: Un caz mai deosebit este cel al lui "îl y a", la origine expresie verbală impersonala cu sensul „este, există, se află”, care că prepoziție se folosește în exprimarea duratei dintre un moment din trecut și momentul vorbirii: "Je l’ai connu îl y a dix ans" „L-am cunoscut acum zece ani”. De notat că
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
multe pastile, probabil și ca înlocuitor al hranei, și - fapt remarcabil și strident - acestea nu au denumiri. Lucrurile, nu doar pastilele, se recunosc după culoare și după o cifră specifică, atașată. Oamenii se tem de denumiri, este o lume desemantizată, impersonală, rece. Rostirea unor cuvinte (ca „război”, „iubire” etc) este aproape un sacrilegiu. Ei își mai amintesc vag care este sensul lor sau că acestea au existat cu adevărat. Aici domină o frică naivă de recunoaștere, totul este înstrăinat, generalizat sau
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]
-
o teză de inspirație neoplatonică, pe care Albert o însușește, postulând, pe baza ei, destinul ca un nou gen al ființei. El este, în termenii lui Albert, un intermediar între necesar și posibil. Altfel spus, destinul nu este nici cauză impersonală a actelor umane, nu este nici voință: este o realitate intermediară între univers și sine. c) există o analogie între suflet și cer conform căreia inteligența celestă și inteligența umană sunt un act comun. Este din nou vorba despre o
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Matthew Arnold și a lui John Ruskin : a comparat viața omului disipat din secolul al XIX-lea cu cea a unui abate medieval. Pentru Carlyle, comunitatea monastică era unită de valori spirituale și umane, în timp ce cultura modernă zeifica forțe economice impersonale și teorii abstracte privind „drepturile” omului și „legile” naturale. Valorile comunale erau înlocuite de individualism izolat și capitalism „laissez-faire” nemilos, justificat de ceea ce el numea „"sinistra știință"” a economiei. Aceste idei au influențat dezvoltarea socialismului, deși unele aspecte ale gândirii
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]