367 matches
-
Ťare dreptate, dar eu zic că e altfelť, amenințătoare: Ťnu mai citesc revista dacă nu-și schimbă părereať, nedumerite: Ťam ascultat albumul și nu e cum scrie acoloť, convinse: Ťam ascultat albumul și e exact cum scrie acoloť, morocănoase: Ťcîtă impertinență!ť, dependente: Ťsînt cel mai mare fanť, muștruluitoare: Ťde cînd își permite el astať, darnice: Ťtone de respectť, zeflemitoare: Ťai, nu zău? ť, pînă la cele glorioase de tipul Ťa salvat lumeať sau cutremurătoare - Ťar trebui împușcatť." Piraterii și declarații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
diferite edituri românești), articole de analiză politică și istorică, câteva articole ce se concentrează asupra problemelor Americii Latine, cronică de film (vezi "Războiul ca o inițiere în bărbăție" de Mihail Rîklin), sau contribuții precum cea a lui Adrian Mihalache, "Impactul impertinenței", în care argumentul etic se împletește cu cel de natură filologică. Deși atât de diferite în ceea ce privește subiectele alese, articolele pun în evidență o anumită calitate dialogică. Astfel este interesant de urmărit felul cum textele își răspund unul altuia, așa cum se
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
mai mică reținere, domnul din spatele lui Sergiu îmi făcea cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai nevinovată manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În Strada Mare. Comentau de zor ultima impertinență a lui Buckingham, care, lucru știut din surse sigure, Îndrăznea să-i facă curte soției contelui de Olivares. — Perfidul Albion - mârâia Licențiatul Calzas, care nu-i putea suferi pe englezi de când, cu niște ani În urmă, Întorcându-se din Indii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vor diferenția arta, numită frumoasă sau inutilă, dacă se vrea, de meserie, și azi am venit la timpurile în care artiștii, prin antonomasie, cei ce se dedică producerii frumuseții, să pretindă că aparțin altei caste și să susțină cu toată impertinența că activitatea lor nu trebuie să se regleze ca a celorlalți, că nu se poate, nici nu trebuie să i se fixeze prețul ca la o masă, la o vestă sau la un cîrnat. Asta o fac, fără îndoială, pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
secol XIX, cu niște caractere deosebit de fine, a căror denumire nu o cunosc; ...recunosc, repet, că și subsemnatul, curios să afle mai repede soarta Interdicției, a sărit nerăbdător, cu bună știință, destule paragrafe teoretice, zicându-și, cu nerușinare, și cu impertinența secolului: Maestre, ajunge, la subiect!
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
e extenuantă fiindcă înseamnă bârfe și rețete culinare, fiindcă mă obligă, continuu, să mimez o identitate comună pe care nu o am. Într-o școală, a avea o individualitate ce nu se încadrează stasului meseriei este un fapt reprobabil, o impertinență pedepsită prin coaliția tacită a tuturor." (p. 10) Câți intelectuali români se vor fi recunoscând în aceste cuvinte, mai bine să nu ne gândim. A alege între supraviețuirea biologică și cea literară e, vorba lui Russo, o dilemă grea. Câteodată
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
de a fi depreciat prin jocul inedit al valorilor. - Oh! Se supăra de-a binelea Maman, care era o bătrînăplină de temperament, dar e un scandal! - Într-adevăr, interveni și Mamy cu un aer decis și jignit, e o mare impertinență. Am să iau informații. Pomponescu, nedumerit, întrebă din ochi despre ce e vorba, așezîndu-se la locul său. Subreta (casa avea o astfel de subalternă în afară de bucătăreasă) îi întinse de pe tava o ceașcă de cafea cu lapte. - Aici este un articol
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu slăbiciuni și tabieturi, suporta foarte greu lipsa auxiliarei sale și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, amândouă taberele cădeau la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își iubea și copiii și nu putea sta multă vreme fără ei, impertinențele lor nu-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea nici să mănânce la masă singur. De aceea cele cinci persoane din casă (trei copii, un ginere și guvernanta sa) reprezentau un minim de animație. Hagienuș se uita la copiii lui ca la ochii din cap, încîntîn-du-l chiar și impertinențele lor, și nu prindea necaz pe ei nici când îi făceau pozne ca acelea împotriva guvernantei. N-avea încredere, cu toate astea, în ei, pentru că în filozofia lui copiii prin legea naturii înlătură pe bătrâni. Făcând tot ce părinteasca lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se semnalară mișcări în vederea servirii ceaiului, Hangerlioaica șopti ceva la urechea secretarului și se ridică să plece, făcând următoarea declarație: - Vă felicit pentru opera dumneavoastră rumânească șivă urez succes! Toată asistența fu constrânsă moralmente a se ridica în picioare. Culmea impertinenței, a doua zi un adevărat "comunicat" fu publicat de gazete, sunând astfel: G. Călinescu "Prințesa Hangerliu a vizitat ieri după amiază sediul operei de asistență întreprinse de doamna ministru Pomponescu cu un grup de doamne." Cum de aci înainte Regele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost o nouă clasă de producători, nu ridicarea muncitorului la un nivel mai nalt de cultură și de bun trai, ci o nouă clasă de stăpânitori, o aristocrație nouă, compusă din oameni cu puțină știință de carte dar cu multă impertinență, cu mult spirit de șicană și de-o rușinoasă mlădioșie de caracter. Congresul economic adunat la Iași n-a avut nici un cuvânt de laudă pentru dezvoltarea economică a României și nici l-a putut avea. Din contra, regresul zilnic al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a aprecia după adevărata lui valoare psicologică articolul din "Pester Lloyd" am trebui să fim semitologi. Dar valoarea lui istorică și politică ne rezervăm plăcerea de-a o discuta punct cu punct, căci, daca nu putem descoperi originea etnopsicologică a impertinenței parveniților ovrei, cunoaștem însă bine istoria română, maghiară și polonă și ne rămășim a nimici punct cu punct toate neadevărurile politico - istorice afirmate de "Pester Lloyd". Deocamdată iată articolul foii oficioase din Pesta: Toastul pe care senatorul Grădișteanu l-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată regiunea. însă primul dintre motive îi dădea cea mai mare îngrijorare. Strângând din pumni și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu-se la impertinența tipic barbară a acelui om, care nu ezita să dorească pentru sine o copilă căreia îi ucisese tatăl și fratele, dar mai ales nu reușea să accepte, nici măcar ca presupunere, că vreodată, cine știe când, ea ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prost de tot”, bombănea. Îl Îngrețoșa ciocoismul, de oriunde venea, dinspre cei cocoțați ierarhic sau dinspre cei care nu-și ascundeau invidia față de aceștia, chiar când afișau „principii” cu totul opuse. Sub aparența sa conciliantă, rămânea neclintit În refuzul unor „impertinențe” ale pragmatismului. Despre un tânăr debutant talentat putea vorbi cu aceeași Însuflețire ca despre un nou sau vechi mare autor, tocmai descoperit; febră, nostalgie, stupoare puteau stârni cărțile În mult mai mare măsură decât orice eveniment major sau doar scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tăcut. Când m-am depărtat, Cella, care se afla În preajma celor doi, fără ca ei s-o cunoască, l-a auzit pe Însoțitorul diplomatului exprimând, probabil, opinia amândurora: „Ro-mâ-neș-teee?!... Poate să vorbească și În ungurește! Tot nu mă interesează!”. Într-adevăr, impertinența mea de a reprezenta România și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fusese când m-a adus Ed înapoi de la călărie. Nu a fost o zi bună. De când ați devenit tu și Lisa așa bune prietene? Am încercat să nu răzbată gelozia, știind că era o reacție copilăroasă. Maria nu a remarcat impertinența. Faptul că am împărtășit aventura cu petrecerea origami și prima ta întâlnire cu Ed ne-a legat. Eram ca victimele unei răpiri care au trecut prin traume inimaginabile împreună. Am oftat. —Așa că ați format grupul privat al supraviețuitorilor? Maria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le-a simțit sfârcurile când unchiul Nicos a dezbrăcat-o din priviri întâia oară. Lângă el, tanti Sofula, nevastă-sa, albă ca varul, desenează arabescuri infinite pe fața de masă cu arătătorul mâinii drepte. Unchiul Nicos, mereu zâmbind, răbdând toate impertinențele străbunicii, arbitrând elegant toate disputele din familie, i se părea tot atât de tânăr ca atunci când, așa cum dansase ea ieri cu toți bărbații ca mireasă, dansase el ca mire cu toate femeile în ziua nunții lui cu tanti Sofula. Apoi s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează să apară în haine sumare față de servitori, pentru că au sentimentul că servitorii nu sunt oameni. Altele se rușinează de goliciunea lor în fața animalelor, pentru că animalele au ochi ca și oamenii... De câtă impertinență dai dovadă când îmi spui că mâine la ora cutare ai să vii negreșit la mine, parcă tu ai cunoaște întreaga cauzalitate universală ca să știi că mâine ai să mai fii în viață. Un bărbat, când încetează de a iubi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă Întorc Însă, va trebui să te hotărăști cam ce ți’ar place. Alerg și mă voi Întoarce Înapoi cu, Viteza Luminei...!! Te iubesc...!” Luase această decizie de a cumpăra din timp fise de călătorie, având proaspăt tipărit În memorie impertinența unor oameni, de regulă femei, care ajungând În dreptul casierei, primea produsul solicitatnt În timp ce casiera stătea cu mâna Întinsă după bani. Persoana respectivă care era pierdută În spațiu, Însfârșit când Își revenea, Începea scormonirea prin poșetă și buzunare pentru banii care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la mămăligă», «protoplasme ce Întindeți pseudopode după mămăligă» și multe alte epitete pitorești erau greu Înghițite de persoane cu educație aleasă. Afișa un dispreț fățiș față de informatoare, Îi plăceau curajul și spontaneitatea, dar uneori o ținută perpendiculară i se părea impertinență și atunci pocnea cu sete cu mâna ei lipsită de finețe, care exprima patimă și violență. Cu toată duritatea ei afișată, cu tot cinismul usturător, cu toate urletele ce treceau dincolo de garduri, cu toate palmele Împărțite din când În când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
viață. În România domnește demagogia și în politică și în literatură; precum omul onest rămâne aci necunoscut în viața publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităților, a acelei școale care crede a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat al românimii, din Oradea Mare, - când în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a casei și de lipsa de atracții sigure, după câteva plimbări prin fața imobilului, dispăru. În acea seară, Aurica nu veni la masă și se închise în G. Călinescu odaia ei. Aurica avea despre bărbați o concepție mistică, în care și impertinențele deveneau calități. Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit, o emoționa. - Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, firește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care înviază dintr-odată vârfurile plopilor din curtea de vizavi... Trupul verde sclipitor respiră și eu respir odată cu el, privindu-l, fericit... Dar cum ? Cum de este posibil un asemenea lucru ? Cum se poate ca cineva să sune cu atâta impertinență la această oră ? Și cum se poate ca absolut nimeni să nu se găsească în toată casa ca să vadă cine-i ? Cum oare ? S-au răsturnat chiar așa legile casei cu susul în jos, au dispărut toți servitorii, încât Sophie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]