465 matches
-
resuscitare mecanică și electrică. Să nu zici hop! până ce n-ai trecut puntea. Așa spune proverbul! Și e valabil peste tot în lume, chiar și într-o secție pentru alienați! Mai ales! Oricum, i-am făcut raport disciplinar inconștientei și impertinentei de asistente, de pe rezerva nr. 2 . Să-și caute de lucru, dracului, în altă parte. Eventual, la o stână de berbeci! *** Uluitor! Nu atât negativismul extrem al pacientului de la nr. 2, care refuză să admită că ar avea probleme medicale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
faci bufon mic si trist ? Ai pareri si opinii ? Auzi ba fatza de mucegai ? ? ? ? La munca cimpului cu el, sau poate la curatat de toalete publice. O mostra de jeg pe blogul marelui dizident megaloman obraznicatura dracului !... Inca o atitudine impertinenta ca asta, si te vei duce sa-ti cinti partitura de fringilida socialista la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este prezentă în ambele filme. Totul e bășcălie, inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață ce se conturează ca un joc de umbre chinezești pe fundalul morții. La
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o parabolă a orbilor. Cei care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu mă coborâsem acolo pentru câteva ceasuri, ― în drum spre India ―, iar el aștepta un vapor italian ca să-l ducă înapoi în Egipt. Mi-a plăcut de la început acest gazetar incult și impertinent, cu mult talent și multă perspicacitate, care scria un reportaj economic frunzărind pe bordul unui vapor listele de prețuri și comparîndu-le cu cele din port, și era în stare să-ți descrie perfect un oraș numai după un ceas de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ați stăruit să facem și noi doi o mică excursie acolo ? Tot nu vi se pare că am riscat inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îl zărise pe Zet, uitându-se curios din buzunarul lui Adam. Îl înghionti pe Tom și i-l arătă. Zet își transferase privirea de la domnul Osmore la Emma, pe care-l analiza cu un aer amuzat și cu o atenție impertinentă. Tom începu și el să râdă. Își îndesă batista în gură și își închise ochii peste lacrimile de veselie. Un moment mai târziu, se ruga, de parcă fusese brusc înălțat și-i transportase și pe ceilalți odată cu el. Iubirea îi inundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se putea dovedi filozoful ăsta extravagant. Ajuns la ușa din Hare Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se dădu îndărăt, cu stângăcie, în holul întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ghips descoperită în grădina sălbatică peste teancul ei de scrisori. Le scrisese lui Margot, prietenei și fostei ei colege Verity Smaldon, și Christinei, o fostă colegă franțuzoaică, în familia căreia petrecuse cândva o vacanță. I-ai răspuns și ziaristului ăluia impertinent? Da, ieri. Imaginează-ți că cei de la gazeta asta știu că exist! Redactorul șef de la Ennistone Gazette îi scrisese lui Hattie, solicitându-i un interviu. Sper că i-ai spus un „nu“ categoric. Bineînțeles. Hattie avusese un vis urât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i vorbească despre profunda afecțiune pe care i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă nu altcineva, măcar impertinentul ăla de ziarist. Nu a fost impertinent. Pur și simplu mi-a scris cerându-mi să-i acord un interviu. Nu mi-a plăcut tonul lui. Și nici ție. Păcat că John Robert nu are telefon. Știi bine că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă nu altcineva, măcar impertinentul ăla de ziarist. Nu a fost impertinent. Pur și simplu mi-a scris cerându-mi să-i acord un interviu. Nu mi-a plăcut tonul lui. Și nici ție. Păcat că John Robert nu are telefon. Știi bine că are oroare de convorbirile telefonice. Oricum, ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lucru de o însemnătate covârșitoare. Să fi fost într-adevăr așa, și dacă da, ce anume era în joc? Voise să-i pună lui Hattie o întrebare. Ce întrebare? Ce putea să-i mai spună acum fără să apară impertinent? Dar însăși prezența lui, mai ales prezența neanunțată, nu însemna o impertinență? Și dacă John Robert se găsea la ea? Nu se gândise să mai telefoneze, mai cu seamă după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu m am dus în război de capul meu. Am mers la porunca majestății sale regele. Ce majestate? Ce rege? Poate nu știi că regele s-a dus cu toată cimotia lui... Ba știu. Să nu fii obraznic și impertinent, că se găsește ac și de cojocul tău! Mai bine să-mi spui de ce iei în de... iei peste picior noua orânduire. Eu nu prea am timp să iau în derâdere orânduirea . Îmi văd de treburile mele. Atunci de ce ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Târâie ogheală aista era primar înainte de alegeri!” Care primar? Cel vechi sau cel care nu era încă primar? 120 N-o fă pe prostu’ cu mine! Nu ești tu Toaibă Toader? Eu oi fi dacă spuneți dumneavoastră. Ești din nou impertinent? Te leg cât ai zice pește! Ia adu-ți aminte. Nu erai tu cel care a vorbit dușmănos împotriva primarului cu două zile înainte de alegeri? Și nici n ai vrut să mergi la vot? „Asta-i drept, dar de unde știe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dori nimic. Așa că vă rog ascultați-mă în continuare. Mi-am dat seama că mă pândea un mare pericol și am căutat o soluție. În ciuda faptului că am avut totdeauna despre Dumnezeu niște idei pe care bigoții le-au socotit impertinente, am apelat atunci la religie. Dacă nu puteam crede în dreptatea omenească, am încercat să cred în dreptatea divină. Undeva în oraș locuia un preot bătrân, care nu mai slujea la nici o biserică și care trăia retras. Nu-l vizita
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai duc în chilia lui îmbîcsită de cărți vechi, unde mirosul de mucegai se amesteca cu cel de busuioc. I-am trimis o scrisoare. Înainte de a vă spune ce i-am scris ar trebui să vă spun că bigoții socoteau impertinentă în special ideea mea că Dumnezeu a decăzut și că nu el are motive să ne ierte pe noi, ci noi am fi în drept, dacă am putea, să-i acordăm iertarea. Și poate ar fi necesar să mă explic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are să leșine, fără îndoială.) ― Nu știu și nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea îmi azvîrîi, necruțător, în obraz: ― Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvânt mi-a izbit auzul ca un ciocan. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi inspiră un sentiment de grandoare doar în tablourile lui Rembrandt cu bătrâni. Pe plajă, când zăresc vreun bătrân cu trupul deformat de vârstă, strecurîndu-se printre trupurile tinere, aproape impertinente, mă încearcă o strângere de inimă. Am trăit, cândva, de parcă aveam un mileniu în față! Din păcate, timpul seamănă centurionului roman care l-a găsit pe Arhimede pe plaja de la Siracuza, unde matematicianul încerca să rezolve o problemă de geometrie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi inutile, am hotărât să renunț cu totul la societatea bărbaților. Nu, nu, n-am căutat o insulă pustie, așa ceva nu mai există. M-am refugiat în preajma femeilor. Știți, ele nu condamnă cu adevărat nici una din slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul ironic al unui coleg de la spital care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rotunjime și Împlinire; trupul, inima și sufletul ei, toate erau lipsite de maturitate, avea pieptul cam mic, tare, steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic, un astfel de om fusese cel care ședea acum mort pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acum de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea cu un glas pe vremuri foarte familiar lui Fara (ah, de câte ori nu auzise el glasul acesta calm și măsurat pe teleecrane), dar totodată deformat. Deformat de furie și de o tentă impertinentă, poruncitoare. Această caricatură a unui glas îndrăgit despica tăcerea cu așa o claritate încât îl percepea ca și cum s-ar fi aflat și el acolo, în sala aceea vastă. - Vreau ca trădătorul să fie ucis. Înțelegeți? Nu-mi pasă cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]