628 matches
-
comunicare a sentimentelor, care au fost atât de intens trăite cu ceva timp în urmă. Încercă să uite incidentele mărunte, fără importanță prin amploarea lor, dar aduse la nivel de catastrofă, atunci când dispare toleranța dintre doi oameni. Probabil calmul lui imperturbabil, care îl detașa de orice problemă neplăcută, o scotea din minți. La începutul căsniciei mergeau la aproape toate spectacolele Teatrului Național, apoi din ce în ce mai rar. Acum Ernest nu mai venea cu bilete la spectacole, nici măcar pentru premiere. Odată cu intrarea lui în
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
m-au consultat pe rând, au vorbit în șoaptă. - nu se poate! face unul privindu-și aparatul ăla antic cu niște căști de casetofon depașit. - ceva nu e logic, aici, zice altul, scărpinându-se la ceafă. - nu există minuni, declară, imperturbabil, un adevărat urmaș al lui hipocrate. - ba da, fac eu pe atoateștiutorul. - numai dacă nu ești mata o minune, zice ăla înalt și frumușel. - eu nu, dar sigur, minuni au fost. - știi tu vreuna? au sărit toți în cor. - eu
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
se aștern în minte și de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”. Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a urmat, dimpreună cu precedentul care l-a iscat au rămas și azi „parola de
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
nuferilor, gerul Pictează-n ape alte dalbe flori. Și bărca-și face lin culoar pe lac, Domol cutreieră prin trestiile mute, Netulburat, un fluierar se-oprește Pe lancea-ngălbenită, cu sunete acute. Cusute gânduri pe-altițe argintate Maluri ascund comori de primăvară- Imperturbabil, frigul, fără grijă, Va șlefui culoarea milenară. Sclipici de-argint adună ramurile joase, Împrăștiind culori de vis pe unda clară; Stăteam și cugetam la mersul lumii, Visam că, poate, Ea, din lac o să apară ... De mână să pornim ca un
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
vântul neîncrederii nu-mi clintise nici un fir în vălvoiala ce stătea să se abată asupra oamenilor „din lagăr”, eu eram „surd și orb” la astfel de încercări mocnite în subteranele bârfei și deriziunii, nimic nu părea să mă contrazică, eram imperturbabil încredințat că totul merge ca pe roate în cea mai bună dintre lumile posibile și iscodite și „bazate” pe himerele corifeilor vizionari ... Utopiile „lor” căpătau configurația șlefuirii „diamantine” la care aburcam cu nepicotită osârdie, poleiam ca totul să (a)pară
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
gura apei de la izvoare Canoe pitite se-nghesuiau laolaltă Străvechi locuri de vânătoare Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Stâlpi de totem și măști înviate Polonice din corn de oaie Imperturbabile cioplituri de tot felul Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Păduri nenăscute erau luate-n curenți Se făcea la comandă o tundră precisă Căi bătute de bouri... căi bătute de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
ce vă caracterizează). Ne-am preumblat pe linii de orizont și frontiere împlinite, eludând pierderile, abandonând în stingere și uitare dureri și înfrângeri. Supraviețuitor în neliniști, fruntea dumneavoastră încă visătoare spre cer... și doar toaca bisericii din apropiere, cu sunetu-i imperturbabil ce-și trage seva din rostirile liturgice, cutreiera văzduhul în același ritm ce tinde către perfecțiune. De unde începe perfecțiunea lumii? Nicolae DABIJA: Perfecțiunea lumii începe de la fiecare dintre noi. Îmi îndemn cu scrisul meu cititorul: nu aștepta de la alții să
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
biletele de călătorie. Adaptabilitatea, principiul hotărâtor al inteligenței, îndeamnă, probabil, o doamnă tânără și frumoasă să ne înfioare cu țipetele sale ascuțite conduse prin lipsa de aer exterior în adâncul cel mai deplin al inimilor noastre dimensionate minim. Fiul meu, imperturbabil, încearcă din ochi mâncarea elvețiană și o găsește insuficient de gustoasă. Doar sucul de mere aduce o oază de lumină în competiția gastronomica. Budinca bunicii a rămas în cealaltă emisfera, vom mânca și carne de cangur, capsicum și vegemite, într-
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
trombon ca la bâlci sau carnaval. Insul gesticulează că s-au înțeles la telefon, să se vadă la o anumită oră, să semneze o situație cearceaf, lungă cât toate zilele pe care o scoate din propria servietă. Gestica secretarei exprimă imperturbabil: „Nu e și pace!” Când s-a aprins becul, directorul a sărit de pe scaun, a ridicat o trapă din fața biroului și s-a ascuns. Revine alergând precipitat după pălărie și palton și cade din nou în ascunzătoare, exact în momentul
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
al ei... În acest timp, imperiul lui Rashid, un șah nebun și dezonorat, se prăbușește, încet, dar sigur... Cu sau fără complot”. „Ai mers prea departe, mult prea departe... Veți pieri, amândouă!”. „Dacă mă omori doar pe mine”, continuă Soraya, imperturbabilă, „vei sfârși ucis de gărzi, victimă a complotului pus la cale de propria fiică”; „dacă o omori doar pe ea, nu-ți voi ierta acest lucru niciodată (mai ales că atingerea ei e mult mai plăcută decât a ta) și
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
arși. Dedesubtul pupitrelor le era mânjit, la greu, cu pastă de dinți și cremă de ghete. Nu au avut timp să curețe totul, să aerisească ca lumea. Dinspre cancelarie, cu ținuta impetuoasă, având imensul catalog sub braț, cu un calm imperturbabil, domnișoara Jugureanu se îndreptă spre sala lor de clasă. Mirosul înțepător i-a creat profesoarei de matematică o stare de nervozitate: - Ce se întâmplă aici?! Ce-i cu mirosul ăsta ? - Este de la crema de ghete doamnă! - V-ați găsit să
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
și a coborât către catedră. Datorită reparațiilor din ASE, de după cutremur, cursurile și seminariile se țineau în „Agronomie ”. Treptele, din lemn, scârțâiau al naibii de îngrozitor, Albert reușind să nedumerească și chiar să scandalizeze o parte din colegi. Profesorul a rămas însă imperturbabil așteptându-l. Oarecum stânjenit, jenat de ceea ce dorea să spună, studentul i s-a adresat pe un ton confidențial : - Știți...., dom’ profesor, tehnologia asta am făcut-o doi ani în liceu ! Profesorul, un om deosebit, a avut prezența de spirit
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
prind grinzile; pe grinzi se ridică popii și căpriorii; pe căpriori se bat scândurile, acestea din urmă învelindu-se cu carton. Așa cum este acum, construcția îți sugerează un bărbat în pielea goală având numai pălăria bine așezată pe cap, stând imperturbabil în văzul mulțimii. Tu însă te-ai apucat de o casă și nu să desenezi caricaturi în spațiu, așa că îți vezi de treabă în continuare. Bați lațuri în cuie pe stâlpi, de jur împrejur, amintindu-ți de locul ferestrelor și
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
otrăveau sufletul cu vorbe. Aveau, însă, grijă să potolească, deocamdată, micile răbufniri pentru ca totul să nu rămână doar un foc de paie. Mitru, - tatăl lui Albert- începuse să prindă câte ceva din răbufnirile din curtea vecină. Părea stăpânit de un calm imperturbabil, însă, în realitate, întreaga-i ființă devenise încordată. Ca să nu se trădeze luase câteva fire de rafie făcându-și de lucru printre araci, legând chipurile roșiile pe ici pe colo. În urmă cu doua-trei zile se căznise să despice un
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
coniac în mână și bea din ea; mi -a întins-o și mie, dar mie numai de băutură nu-mi ardea, îmi era groază de ce văzusem, tremuram tot, nu puteam să mă mai stăpânesc. “Mie, Mihaly, mi-a răspuns ea imperturbabilă, îmi e tot una! și a început să se îmbrace în fața mea, îmi întindea să-i țin portjartierele și ciorapii, niște ciorapi subțiri și fini cum nu mai văzusem până atunci; la un moment dat rămăsese goală în fața mea, se
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
în fața mea, cu privirea îndreptată spre cer, aparent seren, nu se schimbase mare lucru pentru mine. Nu scosese niciun sunet suspect, nu pierduse lichid pe nicăieri, părea să aibă situația sub control și să se amuze copios în sinea sa, imperturbabil și imun la starea noastră de agitație nefirească. L-am stropit cu apă, dar nu i-am făcut respirație artificială. Știu că sună pervers, dar mâncasem usturoi crud chiar în ziua aceea, deși nu era deloc obiceiul meu. Cred ca
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
unde „profesioniștii”, „care își respectă statutul”, îngeri literari, arhangheli hermeneuți, heruvimi-tătici, fac ordine, bat monedă celestă și împart pașapoarte de nemurire. Revistele „provinciale” sunt stupide, depășite, anacronice, primitive, cu veleitari, cu neaveniți, pentru că nu au „profesioniști”, ca la „Centru”. Câteodată, imperturbabilul dârmon din căpșorul ȚAȚEI NIMENI face mici concesii, decretând că unele articole, din acest tărâm blestemat, ar putea să facă figură frumoasă „în orice publicație centrală”. Așa, da, coană duducă! Bravos! Întotdeauna, Centrul e în centru și, câteodată, din mila
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
datorită tăcerii în care mă învăluisem, crezusem că l-am pierdut. Îmi fusese teamă că-mi va reproșa tăcerea mea prelungită, și-mi făcusem procese de conștiință, și exact în acel moment suna telefonul, și-i auzeam glasul calm și imperturbabil cu care mă întreba ce fac, cum sunt, fără să țină seama c-a trecut prea mult timp, de când eu amuțisem și mă învăluisem în armura mea impenetrabilă. Prinsă în cercul vicios al întâmplărilor cu cât mă gândeam mai mult
PRIETENUL ... ÎNGERUL NOSTRU PĂZITOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350547_a_351876]
-
la părinți, ele se pot atrofia și pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgălește ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toți simțeau că ascund în ei mari artiști, nedescoperiți încă. Casian privea, cu aceeași seriozitate imperturbabilă. Ce-o fi în suflețelul lui? mă gândeam. Simona era...într-o lumea a ei. N-ai fi avut nicio șansă s-o readuci aici. Emoțiile ei, de mamă, erau mai puternice, pentru fiul ei, decât pentru orice emisiune ai
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
comunicare a sentimentelor, care au fost atât de intens trăite cu ceva timp în urmă. Încercă să uite incidentele mărunte, fără importanță prin amploarea lor, dar aduse la nivel de catastrofă atunci când dispare toleranța dintre doi oameni. Probabil calmul lui imperturbabil, care îl detașa de orice problemă neplăcută, o scotea din minți. La începutul căsniciei mergeau la aproape toate spectacolele Teatrului Național, apoi din ce în ce mai rar. Acum Ernest nu mai venea cu bilete la spectacole, nici măcar pentru premiere. Odată cu intrarea lui în
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
amar în cerul gurii. Gustul înfrângerii și al neputinței în fața mentalităților învechite, în fața inerției și incompetenței. Erau triști și pesimiști, dar hotărâți să lupte, să nu se oprească. Știau prea bine că timpul nu stă pe loc, că se scurge imperturbabil în propria‑i infinitate. * A trecut primăvara și aproape toată vara, dar nimeni nu a mai auzit de acea „întâmplare” care a răscolit atâtea suflete la vremea ei și a schimbat cursul vieții celor direct implicați. „Așa a fost să
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
se părea și ei acum absurdă, doar avea suficienți bani să-i cumpere unul nou nu să-l ia pe al ei. Aici recunoscu că a greșit față de el. Poate că era prea legată de acea bijuterie. Poate calmul lui imperturbabil care îl detașa de orice problemă neplăcută o scotea din minți. La începutul căsniciei mergea la aproape toate spectacolele lui, apoi din ce în ce mai rar. Arthur nu mai venea direct acasă cum făcea când mergea și ea la spectacol și veneau împreună
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015. Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaru Îl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
sportivă de invidiat și o viață... O viață ca-ntr-un ring de box... Încă și acum ... Citește mai mult Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaruîl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
timp, a unui nou început. Dăruindu-l, îl voi dobândi, fără îndoială , la rândul meu, poate chiar atunci când nu mă voi aștepta sau când aș avea nevoie cel mai mult, cine știe? Așadar, un zâmbet pentru fiecare : pentru portarul care , imperturbabil, mă întâmpină în fața ușii de la intrarea în instituție, pentru vecinul de vis-a vis, pentru femeia de serviciu, pentru șef, chiar dacă e nervos, pentru cerșetorul de la colț... Zâmbetul-o floare nevăzută oferită cu mărinimie oricui are nevoie, și nu numai
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]