1,880 matches
-
repetitivități biologice, la nivelul diferitelor generații. Cu diferențele de rigoare, tot mai șterse pe măsură ce romanul avansează, copiii vor reitera greșelile părinților și vor retrăi, când va veni vremea, dramele lor. Sistemul socio-economic, regimul politic și, pe de altă parte, legile implacabile ale eredității îi vor aduce pe junii de azi exact în punctul de perspectivă și de suferință al tinerilor de ieri; și bătrânilor de mâine. Interpretez în exces romanul? Marian Dei îl trăiește, ca și părinții lui, pe propria piele
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
cum punctează cu ironie cercetătoarea chiar în titlul monografiei d-sale, din care se poate extrage "morala" că absorbirea producției culturale în sfera "valorilor de întrebuințare" politice e nefastă, o eroare de conștiință care, mai devreme ori mai tîrziu, e implacabil sancționată. Pentru a înțelege amploarea dezbaterii, dar și ambiguitățile ei, menționăm cîteva opinii favorabile protocronismului, excerptate de Alexandra Tomiță, lăsînd la voia cititorilor aprecierea lor retrospectivă. Conceptul în cauză devine "o problematică cu o amplă claviatură" (Alexandru Duțu), "o nouă
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
a avut bunul-simț câștig de cauză față de "vijilența" spiritului primar agresiv, infailibil în invidie, răutate sau ură?). Din criză de spațiu, reiau aici doar opiniile aceluiași Baptista-Bastos. El descrie omniprezentul aparat pus pe urmele noastre drept "ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor femei, privirile aruncate spre cărțile dintr'o vitrină, izbucnirile contra vieții infame - sunt descifrate ca subiect
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
sacrificând totul în numele iubirii (familii consolidate, situații profesionale, averi), ajung în final, dintr-un motiv sau altul, să se trezească singuri. Idei precum cele înșirate mai sus nu sunt foarte originale în lumea literaturii. Impresia de destin care acționează însă implacabil, de cele mai multe ori împotriva voinței celor implicați în asemenea relații "de foc", continuă să îi fascineze pe scriitori și să facă deliciul anumitor categorii de cititori. Inevitabil, cărțile din această categorie conțin o doză mai mică sau mai mare de
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dar fiindcă implacabilul Cuvînt bîntuie ca o fantasmă prin lumile noastre reale sau imaginare, fiindcă el ne apropie sau ne îndepărtează de noi înșine, Paul Neagu a scris: Remitent La marginea apei Într-o seară de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
contururi ale ideii de Fatum care străbat/e de fapt întreaga sa operă. Preocupat în paralel de elaborarea operei Evghenii Oneghin, corespondența cu Nadejda von Meck- căreia îi și dedică simfonia - și mariajul nereușit, evenimentele încep să configureze ideea acelui implacabil care spulberă aspirația spre fericire. Milen Nachev a realizat culori orchestrale de mare o diversitate, corespunzătoare stărilor sufletești extrem de fluctuante, narate în acest fa minor plin de semnificații: tristeți fără ieșire, angoase, aluzii la atitudini decăzute, sentimente nedefinite puse în contrast cu
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
trec par a îsi pune cu greu amprenta. Acesta a interpretat cu prospețime și patos un fragment la toacă, din piesa cu același nume a părintelui Constatin Drăgușin. Momentul a lăsat întreg auditorul cu sufletele ridicate spre ceruri, prin bătăile implacabile ale instrumentului de lemn, simbol al ortodoxiei românești. Partea mediană a concertului a fost dirijată de lect. univ. dr. Luminița Guțanu, sprijinul de nădejne al îndrăgitului diacon Jean Lupu. Prezența feminină îmbracă de ani buni de zile postura de dirijor
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
compozitorului despre narațiunea la care am asistat: „O cvartă perfectă ascendentă, imagine a paznicului înfricoșător al lui Kafka sau a ”Comandorului” din opera Don Giovanni de Mozart străjuiește finalul, în care cei trei soliști sunt absorbiți ca într-un malaxor implacabil. Vocea de Dincolo anihilează inevitabil toată devenirea de până atunci. Metafizicul își ia tainul și ne lasă perplecși.” Desigur, gândindu-și muzica, autorul și-a ales interpreții, din perspectivă regizorală, soliști care s-au comportat pe scenă conform indicațiilor partiturii
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
persecutat, dar și iubit de zei, scapă deciziei libere, personajul lăsându-se în voia valurilor ce sunt departe de a-l purta către limanul visat. Nopțile de insomnie ale celui îndrăgostit, nenumăratele pretexte ale apropierii, febra de dinaintea primei întâlniri, magnetismul implacabil al atingerii, toate laolaltă alcătuiesc odiseea ratată a unei iubiri ce s-a aprins prea târziu și a nimerit anapoda. Limanul este pentru totdeauna pierdut, iar Odiseu rămâne captiv până la capăt mărilor sale neliniștite. Finalul poveștii aparține martorilor, slujitori ai
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
-i descrie ca demenți cu acte în regulă, matoizi cu faciesuri lombrosiene care en passant mai violează cu maximă brutalitate, dacă se poate spune așa, două cocote, lăsînd la o parte circulația cu tirul transformat în mașină de curse. Mersul implacabil al fatalității le-o scoate în cale pe Alina care-și căuta fiica, îmbrăcată în roșu ca Scufița Roșie, prin pădure. Scena este de un grotesc nervos, chinuită de încercarea disperată a regizorului de a ne convinge de monstruozitatea celor
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
prietenului său, Mircea (Mircea Anca), lăsîn-du-i consternați, ce mai, mofluzi pe toți prietenii comuni martori la deposedare în barul pe care-l frecventează în mod regulat și unde Alina dansa senzual. Acesta este probabil păcatul originar care generează pedeapsa, alunecarea implacabilă spre nebunie, numai că în cazul acesta Ofelia, chiar și violată, își revine. Psihicul ei beton o determină să-l aleagă drept ocrotitor al familiei tot pe Mircea, un fel de asociație de sprijin, Karenin de nădejde. Desigur, revenirea lui
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
care se proiectau pe hârtie din propria lui persoană. "Rar, doar când și când, mă trezesc din coșmarul fabulației în coșmarul celălalt, al realității de aevea, la auzul câte unei vești, care mă apucă parcă de umăr și mă zgâlțâie implacabil". Chiar și în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, când stoluri numeroase de avioane roiau amenințătoare deasupra, scriitorul rămâne fascinat, complet absorbit în lucrul său. Nu s-a sculat de la masă, n-a încercat să se refugieze: "Privirea s-a plecat
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
pe strada Vlad }epeș din marginea orașului, și achiziționez melancolii, tristeți mai mari, tristeți mai mici, nostalgii mărunte și neînsemnate. Mi-e sufletul plin de melancolie". Intervine o complicată strategie de ocoluri, de ațîțări, de tergiversări și confruntări, surogate ale implacabilului final, imposibil de descris post-factum. Moralistul - căci avem a face în persoana lui Dumitru Augustin Doman cu un moralist acut, speță îndeajuns de rară în literele noastre actuale - apelează la înscenări, la tertipuri adesea ludice care amînă execuția. Asemenea Șeherezadei
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
apropiere, dar neavînd un efect mai mare decît acela al unor boabe de mazăre împușcate de-un copil printr-o țeavă - un drum lung semănat cu ruine și distrugeri ș...ț de-a lungul căruia trecea, nu repede dar cu implacabila și irezistibila hotărîre a unei locomotive, îngrozitoarea nălucă cu părul lățos". în fiecare noiembrie, vînătorii pleacă la rendez-vous-ul anual cu ursul, pe care nici nu nădăjduiesc să-l omoare, ca într-un fel de procesiune rituală dedicată cruntei lui nemuriri
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
și ca realitate instituțională, apoi ca posibilitate, ca simbol, ca soluție (acceptată sau respinsă). Sunt observate câteva zeci de motive desprinse din tema detenției, cum sunt, între altele, ajutorul divin, blestemul, calul năzdrăvan, căsătoria, cătănia, conducătorul nedrept sau milos, destinul implacabil, diavolul, educația, eliberarea, eroul milostiv, evadarea prin vicleșug, execuția, fârtații, fratele și sora, frații regăsiți, gospodăria părăginită, incestul evitat, infracțiunea. Un set bogat de cântece bătrânești (815-1039) ilustrează toate articulațiile temei. Filolog versat, Marian Munteanu examinează lexicul detenției, termenii ei
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
trunchiul până sub birou, bagă capul între umeri, ridică degetul arătător și arată spre tavan. Dacă cel care îi cere explicații este dintre apropiați, atunci îi face favoarea de a-i indică sursa: „Domnul O.", cu o intonație de sentința implacabila. Celebrul deja Domn O. (cine este personajul aflați și aici) dictează tot: cine dispare de pe post (pe motiv că are fizionomie de om trist sau că e urâțel), cine zboară din schemă printr-un SMS, ce gravidă e lăsată pe
Cristi Citre, reglare de conturi cu Prelipceanu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81349_a_82674]
-
nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final este, poate, ajungerea pe nava ce-l va duce spre pedeapsă: (...) Tu stai la țărmul ierbii, fără apărare, și cerul te scrutează, și-ai fugi acoperiș de acoperiș îngrămădind asupră
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu vrea dispariția acestei lumi, ci vrea să o păstreze perpetuu, pentru buna noastră dispoziție" În părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a lui N.Steinhardt, dispus a idealiza "subumanitatea" universului caragialesc. Cum așa
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc din adînc clopote ale dezmărginirii iar eu ating, atunci, serafic, clapele fiecărei dimineți. Mă risipesc lacom, stingher și tandru spre toate orizonturile cînd hotărăsc treapta dintre ce
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
mai putem da numele de tragedie. Cu alte cuvinte, atunci s-a petrecut un moment irepetabil a cărui durată nu a depășit 70 de ani și care a reprezentat apogeul unui gen artistic care a intrat apoi într-o degradare implacabilă. Unicitatea tragediei atice vine din aceea că, încheindu-se brusc, a lăsat în urmă inerția creativă a epigonilor prinși într-un tipar mimetic. În schimb, Seneca, Racine, Shakespeare, Ibsen sau Strindberg, creatori cărora nimeni nu le contestă valoarea, au fost
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
domoli suferința a fost preluată de preot sau rabin, iar gesticulația agitată, violentă, s-a topit în geometria îndelung cumpănită a predicii și rugăciunii. Kaddish-ul este, în acest context, varianta de maximă stilizare a discursului mortuar. Prin simplitatea și expresivitatea implacabile, el conferă aura abstracțiunii unei forțe ce se revendică adâncmilor viscerale ale ființei. Émile Durkheim, studiind, prin contrast, fazele de început și cele de sfârșit ale doliului, așa cum se manifestă la multe triburi, ajunge la o concluzie surprinzătoare: "doliul nu
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
unul dintre simbolurile Trustului de Presă Agenda. Dl Zoltan Kovacs, directorul general și redactorul șef al publicațiilor „Agenda“, a tăiat prima felie. Și, așa cum se obișnuiește la marcarea unei sărbători, a urmat un „La mulți ani! În cor. Ulterior, curgând implacabil, timpul a început să ne despartă. D. B.
Agenda2006-07-06-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/284743_a_286072]
-
satelit al Moscovei, laolaltă cu celelalte națiuni captive, în-lăn-țui-te în sfera de influență a Rusiei staliniste. Cât despre rege, a doua lovitură de stat din viața sa, cea în care - fără să abdice de la demnitatea sa - și-a asumat, în numele implacabil al istoriei, rolul înfrântului, ea avea să-i deschidă calea dureroasă a exilului, surghiun început în ziua de 4 ianuarie 1948 - coincidență fatidică cu acel 4 ianuarie 1926, data când în-tregul ghem de contradicții în chestiunea succesiunii la Coroana României
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea fi, dacă nu descifrat, măcar intuit în implacabilul drum al destinului: „Și va veni o seară când voi pleca de-aici,/ fără să știu prea bine unde mă duc și nici/ de vine putrezirea, sau încolțirea vine./ Tăcerea se va pune ca un pământ pe mine.” (Romanță, VI
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]