2,882 matches
-
Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei. Acesta dădu afirmativ din cap, continuându-și rugămințile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o pregătire prealabilă ce te frământă? - Da, Victore, ai dreptate, da! Voi rezuma totul în două cuvinte: sunt fericită! Victor o privi câteva clipe cu ochii unui om care dorise să audă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească deodată toate bucuriile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Vezi că ți se încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș... vlea... pot... pot să-mi văd, să văd... copilu’? - Ai să-l vezi acasă! Acum fii rezonabil, nu te fă de râs aici. Ascultă-mă, Victore, te implor...! Ești într-un hal...! El, având probleme cu stabilitatea, își muta greutatea corpului când pe un picior când pe celălalt. Fără a scoate vreun sunet, își privea soția cu o nedumerire de străin. Nu pricepea de ce un bărbat, la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ea facându-și semnul crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O istorie sângeroasă, a acelei localități, în timp ce bătrâna încă ținea în mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii, pietrele, luna - poate privise luna -, degeaba am chemat toate creaturile în ajutor, n-am căpătat nici cel mai mic indiciu. Am înțeles foarte bine că toate eforturile sunt inutile, de vreme ce Ea nu putea fi compatibilă cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o iau de soție, pentru a salva onoarea familiei, căci fata nu era virgină - nu știam lucrul ăsta, de fapt, cum aș fi putut afla? Mi-au dat doar de înțeles. În noaptea nunții, după ce am rămas singuri, oricât am implorat-o să se dezbrace, n-a vrut. Nimic nu putea s-o înduioșeze. Spunea: „Sunt la ciclu.“ Fără să mă fi lăsat să mă apropii de ea, a suflat în lampă și s-a dus să se culce în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în care trăiam, la ce bun o altă lume? Deja simțeam că aceasta de acum nu era făcută pentru mine, ci pentru o mână de nerușinați, mitocani, cerșetori înnăscuți, înfumurați, prostănaci, lacomi, pentru oameni creați pe măsura ei, capabili să implore și să-i flateze pe mai marii pământului și ai cerurilor, ca acest câine hămesit care, în fața măcelăriei, se dă de ceasul morții să i se arunce un capăt de tendon. Da, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de precizat ; și nici n-are importanță. De reținuit ar fi dacă burgul era pe o scenă, ori invers. „Dați-mi o mască și voi spune adevărul!” ( cerea Wilde). „Dați-mi o ...față și vă voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pic flama...Ce mai, am vorbit și ce nu trebuia, dar și ce trebuia... Gerard îl lăsă de antebraț, semn că înțelesese ce vrea să spună electricianul. De aceea, acesta continuă pe un ton mai pașnic și fără ironie: Te implor, în numele Iozefinei, întoarce-te în fosă. Femeia aceasta, chiar dacă adineauri te-a cam derutat, desigur, intenționat, crede în iubirea ta. Crede numai în iubirea ta. Nu mai poate trăi fără tine. Și de aceea mă reclamă la soțul ei? Valy
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate. — Vă rog să veniți, ne-a implorat omulețul, mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noul erou al filmelor de acțiune. Sub numele de Brent Westwood, joacă În seria XXX Thirty Harry și regizează câteva westernuri pentru copii, din ciclul Aventuri pe căluțul de lemn. Primește o scrisoare de la Clint Eastwood, În care acesta Îl imploră să se Întoarcă, Întrucât soacra și soția Îl chinuiesc cumplit, obligându-l să-și vadă filmele. Acceptă un rol din viitor, Într-o peliculă apocaliptică, În care Pământul este distrus din cauza unui defect de fabricație la axa de rotație. Când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oroare, iar pensionarii s-o îndure ca pe o funestă calamitate. Ne găsim astăzi în trista situațiune că militari activi cari altădată, când îndeplineau numai una din condițiunile legale, cereau singuri trecerea lor la pensie, astăzi nu știu cum să solicite, să implore chiar, celor în posibilitatea de a-i cruța favoarea menținerii în serviciul activ până când vor împlini și a doua condițiune de pensionare; iar conducerea militară superioară, conștientă de mizerabila remunerare a pensiilor, nu poate avea cruzimea să-i refuze, abătându
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
ridicară, schimbînd priviri Încurajatoare și arătîndu-și aproape simultan degetul mare Îndreptat În sus: O.K. — Dar interesează-te și cît costă avionul, insistă Naggie Înainte de a se despărți de prietena sa. — Oh, Naggie, nu-ți face probleme, te rog! o imploră Christina. Dacă vrei, poți să mă ajuți altfel. Am o prietenă, coafeză, care nu-și găsește de lucru. — Asta nu e o problemă. Trimite-o la mine pe fată. Cum o cheamă? — Lenutza. — Numele Îmi pare cunoscut... Am să i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cameră la motel - am verificat! - dar pînă la urmă l-ai dus la tine acasă... În tot acest timp, „rădașca“ Își făcea conștiincioasă datoria. Vocea tunătoare a căpitanului era din cînd În cînd Întreruptă de cea a asistentei, care Îl implora să vorbească mai Încet, ca să nu se audă pe hol, Încerca să explice cum că n-a fost nimic serios etc. În timp ce asculta Înregistrarea, maiorul era aproape mulțumit de portretul pe care i-l făcea Daisy. — M-a invitat să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au pus mîna pe fabrici, poate nu știți, au pătruns În spitale și În ministere, au cumpărat cu bani furați băncile, ziarele sunt ale lor, televiziunea, vapoarele, ploaia și peștii din ocean, totul, totul...! — Pablo, te rog liniștește-te, Îl imploră doamna Agneta, copleșită de penibilul situației. — Lucrează pe furiș, ucid pe tăcute, stau la pîndă În Întuneric și conspiră Împotriva celor sărmani, și-au pus averile la adăpost În conturi din străinătate, la urmă vor pleca și vor arunca insula
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate, spune Ghostie. Tipu ăsta știe șmenu. I-am tras-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sus. Au terorizat clienții. Acum nam nici o taină să găsesc o masă. Ne tratează ca pe niște regi acu zău așa. Chiar și de Hogmanay, cu toți turiștii ăștia, aș putea să intru oricînși ne rezolvă imediat. N-o să-i implor să mă ierte. SÎnt niște gunoaie, sînt niște infractori nemernici. SÎnt diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
hățișul complicat al viciului. Pleca distrus, refuzând să accepte. O iubea și era conștient că, cel puțin pe moment nu putea schimba nimic. Ar fi vrut să stea de vorbă cu ea, să-i explice că o iubește, să o implore să renuțe, dar știa că cineva Îi urmărea fetei fiecare mișcare simțindu-se proprietarul de drept al ei. Ben Începuse să povestească câtorva prieteni apropiați ce se Întâmpla cu el, dar nu primise decât ironii, zâmbete și sfaturi inutile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De unde să știe ei cât de tare Îi place lui zgârciul. E singura parte din carne care-i place. Nici bomboanele pe care i le dădea mătușă-sa În copilărie nu-i plăceau atât de mult. -Hai, râzi Kawabata, Îl imploră Antoniu cu glas stins. Nu te teme de Uniunea Europeană. N-o să-ți facă nici un rău. Nu te va civiliza cu forța, nu-ți va curăța unghiile dacă tu nu vrei, nu te va urca În avioane cu destinația Paradis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paralizant În buzunarul pantalonului, te uiți În stânga, te uiți În dreapta, te furișezi și tu ca un hoț profesionist, alergi pe urmele ei, o pierzi prin marea de oameni, ai vrea să fii lângă ea, să-i cercetezi intimitatea, să o implori să revină acasă, să folosești spray-ul ca să te răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]