551 matches
-
tipuri de români și daci ale Coloanei lui Traian se recunoșteau ușor, în acele vremuri, în picturi. Scriitorul Ioan Slavici îl caracteriza pe poet ca fiind „un om cu trebuințe puține și cu apucături boierești”; poetul Ion Caraion: „Eminescu este imponderabil și muzică”; Tudor Vianu: „Fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”. George Călinescu, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, a scris mult despre Eminescu, a debutat editorial cu monografia „Viața lui Mihai Eminescu” (1932) care avea să
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist, cea mai importantă voce poetică din literatura română. Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că „avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist, cea mai importantă voce poetică din literatura română. Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că „avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902.A fost poet, prozator și jurnalist, cea mai importantă voce poetică din literatura română.Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că „avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
se proliferează în lume binele și răul conținea dintru început în substratul genetic ambele tendințe. Cât timp din ou se nasc și aripi pentru zbor, există totuși speranța că vom transcende și aceasta dicotonomie, că într-o zi vom ajunge imponderabili, inocenți și înțelepți precum îngerii. Și atunci însă trebuie să avem grijă ca nu cumva din prea multă mândrie să nu ajungem îngeri căzuți. • Păcatul paradigmatic al timpului nostru este estomparea tot mai vizibilă, absența conștiinței că sântem păcătoși. Primul
DESPRE ISPITA CẰDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382903_a_384232]
-
se proliferează în lume binele și răul conținea dintru început în substratul genetic ambele tendințe. Cât timp din ou se nasc și aripi pentru zbor, există totuși speranța că vom transcende și aceasta dicotonomie, că într-o zi vom ajunge imponderabili, inocenți și înțelepți precum îngerii. Și atunci însă trebuie să avem grijă ca nu cumva din prea multă mândrie să nu ajungem îngeri căzuți. Citește mai mult • Copiii se nasc mai totdeauna plângând. Presimt oare că vor trece printr-o
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
se proliferează în lume binele și răul conținea dintru început în substratul genetic ambele tendințe. Cât timp din ou se nasc și aripi pentru zbor, există totuși speranța că vom transcende și aceasta dicotonomie, că într-o zi vom ajunge imponderabili, inocenți și înțelepți precum îngerii. Și atunci însă trebuie să avem grijă ca nu cumva din prea multă mândrie să nu ajungem îngeri căzuți.... XXXII. PSALMUL 90, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. Doamne
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cancelari), miniștri de externe, consilieri pe probleme globale etc. Toți laolaltă și fiecare În parte sunt urmăriți În exercițiul funcțiilor specifice și stocați În pătrățica adecvată, Împreună cu câte un portret psihologic menit să elimine, pe cât posibil, apariția surprizelor și a imponderabilelor În comportamentul lor public. În cazul ăstora, e bine să cam știi cu cine ai de-a face și la ce te poți aștepta Într-o situație oarecare, dinamica gândirii lor trebuie să devină previzibilă, cel puțin În linii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se Îndreaptă ea... - N-am spus că n-am fi vrut să Înțelegem toate astea, Însă ne-am dat seama că pătrunderea lor depășește puterile omului și am renunțat să mai căutăm un răspuns. Sunt, probabil, În joc prea multe imponderabile ce derivă din hazard și irațional, prea multe și prea diverse mecanisme și componente care rămân În afara oricărei ecuații logice, iar În cunoașterea pe bază de revelație, cu toată părerea de rău, nu avem Încredere. - Așadar, nici voi n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu reușesc să găsesc calificativul potrivit. Nu l-am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul se lasă sub greutatea valului de ceață, mai întâi botul, apoi întreaga caroserie. Era imposibil, știa foarte bine că așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple, ceața nu avea greutate, era practic imponderabilă. Și totuși, asta se petrecea acum. Prin fantele de aer începu să se strecoare în interior un abur subțire. Când îl văzu, țipă înfricoșat și lovi cu putere pârghia care închidea sistemul de ventilație. Auzi obturatoarele mișcându-se pe axul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima lui Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ajunge la concluzia că prin creație poți sfida timpul, devenind eternitate. Reflectând „olecuță”dacă moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate sfida timpul, pentru că desprinde de pe pământ clipa; o rupe și o lasă să plutească imponderabil în conștiința primului venit”, iar răspunsul magistrului este că „moartea e o virtute când mori nu ca un erou, ci erou”, dar că „În ce mă privește, nu voi cocheta cu moartea, și nici nu mă voi împăca cu datul
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Era noapte si visam: se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Visul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
VISUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364470_a_365799]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Era noapte si visam: se făcea că alergam pe urmele clipei fugare; eram într-un palat și tot suiam pe trepte solare încinse, ușor tremurau, arămii, treptele-atinse. Imponderabilă mă înălțam cât mai sus, cât mai departe, din cer mă chemau miriade de stele cu luciri de diamante. Referință Bibliografică: Vis / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364471_a_365800]
-
trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Amintirile sunt secvențe ale prezentului, Arse pe eșafodul înalt al vieții. Cenușa amintirilor o denumim - trecut Și deși amintirile au vârstă, ele sunt imponderabile Dacă amintirile ar fi secvențe de viitor, Am putea să le denumim - predestinare. Și ar putea avea forma unor corăbii Pe ale caror pânze sunt scrise ele , amintirile. Amintirile provenind din viitor Poarta câteodată atributele speranței. Iar aceasta ne însoțește
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
provenind din viitor Poarta câteodată atributele speranței. Iar aceasta ne însoțește pretutindeni, Însa arareori speranța devine reală și grea. La modul prezent, lucrurile iau o turnură neașteptată Pentru că ele devin fapte palpabile, grele, După care din nou vor fi iarași imponderabile, Gravitând apoi, pe bolta craniană a subiecților. Uneori, gravitația creierului nostru ni le strecoară în suflet Și dintr-o dată devin iarăși grele, Și cad ,cad cu mare putere , fascinându-ne... În zadar însa, ele de fapt, rămân imponderabile. Aceste căderi
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
fi iarași imponderabile, Gravitând apoi, pe bolta craniană a subiecților. Uneori, gravitația creierului nostru ni le strecoară în suflet Și dintr-o dată devin iarăși grele, Și cad ,cad cu mare putere , fascinându-ne... În zadar însa, ele de fapt, rămân imponderabile. Aceste căderi, pe care le percepem ca având un gust amar Dau ceea ce noi numim - nostalgie. Și are forma unei păsări rănite de glonț, Care bate cu aripa de pământ, încercând să zboare. Ceea ce e sigur, e că nu putem
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
ca având un gust amar Dau ceea ce noi numim - nostalgie. Și are forma unei păsări rănite de glonț, Care bate cu aripa de pământ, încercând să zboare. Ceea ce e sigur, e că nu putem retrăi trecutul Și că amintirile rămân imponderabile. Și chiar dacă se va întampla aceasta, Bătrânețea ne va ajunge din urmă și ne va spune Că zăpada ne va acoperi oricum. Referință Bibliografică: Imponderabilitatea Amintirilor / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 219, Anul I, 07 august 2011
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
cu popă și naș cu părinți și cu sfinți sub retorica acelui cazan am plâns prima dată bolborosind cuvântul mamă văzut de pe lună pământul este o jucărie cu care ne dăm de-a dura prin haos fluierând nătângi prin spațiul imponderabil ne credem aeronave desuete cu inimi și cu plămâni de fier extraterești blestemați cu sentimente de vânzare femeile au țâțe de agată și ochi ciclopici meduze cu o mie de membre care ard caloriile dragostei prin sipeturi de safire așteptate
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
aici" mi s-a spus cândva, nu "rămâi.... XVI. ÎN LEAGĂNUL IERBII, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014. Fiindcă marea nu are niciodată iz de pădure, iar pământul nicicând nu-mi lasă pe limbă imponderabilul gust de femeie; fiindcă norii miros mereu a nori și nu a chihlimbar iar orhideele, vai, bietele de ele nu pot, oricât s-ar strădui, să imite parfumul din canturile lui Maldoror; fiindcă vântul n-a învățat să șuiere pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
se poziționase în fruntea bucatelor județene „ditamai domn A.” , un fel de „Masterman” al tranziției, poleit cu beteluri, zorzoane și confetti, sfidând timpul și nevoile lui presante spre a străjui o porțiune de fălnicie (a)temporală - exact cât ține piedestalul imponderabil și gonflabil al „scărbavnicei” puteri, pe care n-o putem ține (neam, zălog!) mai mult decât încălcând regulile „bășicatului” și „nărăvitului” sistem democratic (!)... Împopoțonat, pe un scaun prea scârțâit și umilit de „funduri târâtoare și trecătoare”, socotit prea strâmt și
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
sensul deplin creștin al cuvântului. Atitudinea morală se ex �tinde pe un teren mult mai vast decât aria restrânsă dar desigur morală a achitării unei obligații contractate. Am făcut această digresiune nu pentru a demonstra amplitudinea conștiinței morale, a acestui imponderabil și subtil motor al reglării ra �porturilor între oameni, ci pentru a semnala că dacă "recunoștința", ca imens rezervor de "recunoaștere"a dependenței noastre de Dumnezeu ori a interdependenței umane, nu este menționată în tabloul marilor virtuți creștine, nu este
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]