364 matches
-
periodice, aproape obsesive ale eseistului asupra "realităților" spirituale de acasă, dar și pe aceea a meditației sale asupra destinului istoric românesc, fie prin agitarea unui fond memorialistic extrem de prezent și mereu actual în conștiința sa, fie prin relevarea de noi imprecații sau elogii amestecate de cele mai multe ori într-o sinteză de-a dreptul dramatică, ce-i reflectă firea ciudată și sensul acut și particular al unei "înstrăinări", resimțită prin toate fibrele existenței"161. Numeroșii scriitori de succes scriu în altă limbă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
stil ce constă în utilizarea unui cuvânt jignitor, a unei violențe de limbaj: Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, / Prea vați bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei, / Ca să nu sarateodată ce sunteți - niște mișei! (M. Eminescu) Imprecația: Figură retorică prin care se exprimă, în tonalități de blestem, dorința de a pedepsi pe cineva: Uscasar izvoarele toate și marea, / Și stingesar soarele ca lumânarea. / To peascăse zarea ca scrumul. / Funingini, cenușa, sacopere drumul. (T. Arghezi) 2.10. Repere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de comunitatea internațională. În fine, merită subliniată relativa popularitate de care se bucură strategiile geoeconomice în sînul aparatului de stat, funcționarii și reprezentanții, eventual demotivați de pierderile relative de suveranitate legate de globalizare, căpătînd noi misiuni și devenind preocupați de imprecațiile politico-economice inter-state ale noilor măsuri. Identificarea sectoarelor de activitate cheie sau vitale, a întreprinderilor de apărat sau de promovat pe plan internațional, constituie activități noi pentru aparatul de stat, aflat în serviciul intereselor țării respective. Spontană sau programată, acestă susținere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ai negativității, asumîndu-și o izolare orgolioasă și afișînd un elitism pe care-l critica și Hannah Arendt, autorii Școlii de la Frankfurt tematizează ideea de critică și de rezistență într-o "știință tristă", replică a celei "vesele" a lui Nietzsche, alternînd imprecația cu resemnarea, într-o retorică violentă pînă la cinism. Iată un exemplu din Theodor Adorno: Ceea ce credeau cîndva filosofii că merita să se numească viață s-a transformat acum în afacere privată și, în consecință, în teritoriu genuin al consumului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc între cele două metode extreme și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor în familie, a obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. Egoismul și individualismul sunt factori psihologici care împiedică realizarea „reversibilității” în plan moral, a acelui schimb echilibrat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își exprimă cu ușurință emoțiile negative în cadrul confruntărilor, că germanii își argumentează dur punctele de vedere. În plan textual, emoția are diverse mărci fonetice/paraverbale (înălțimea tonului, debitul verbal, ezitări vocale, pauze mari sau mici), lexicale (cuvinte marcate emoțional, interjecții, imprecații și înjurături etc.), sintactice (bâlbe, „false-start”, întreruperi și autoîntreruperi etc.), alături de mărci nonverbale complementare textului (tăcerea, poziții corporale, colorarea feței, privirea etc.). Felul în care sunt marcate emoțiile în plan textual diferă, de asemenea, de la o cultură la alta. 2
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
străină. Eu mă plec să le miros, / Ele se pleacă mai jos. Câte dealuri și vâlcele / Toate-s pline de-a mea jele, / Câte dealuri și ponoară / Toate-s pline de-a mea pară."109 Percepția naturii este antinomică, de la imprecația fățișă, la dialogismul evocator al codrului: "Ardă-l focul, codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. Codru-i des, poteca-i grea, / Munții-s frați de vreme rea..."110; Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți vârful în jos, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mele; Să fiu cuminte; Pământule bun, / Învață-mă să cânt; / Apă blândă, / Fă-mă fată mândră; / Sfinte soare, / Sfinte domn mare, / Dă-mi razele tale, / Într-o zi bună, / Să-mi fac cunună."114 Zbuciumul interior este figurat de tonul imprecației directe, realizat prin îmbinarea dintre repetiție ("busuioace, busuioace"), aliterație ("busuioace, / nu te-ai coace") și imperativul negativ ("nu te-ai coace"), relație semantică al cărei efect stilistic generează dialogul descriptiv: "Busuioace, busuioace, / Răsărit-ai, nu te-ai coace!.../ Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cucul un viteaz, / El mi-ar trece de necaz; / Dar e cucul păsărea, / El cântă pe rămurea / Și zboară pe unde vrea, / Nu-i pasă de jalea mea!"287 Dorința umană, de înstăpânire a timpului, transformă spațiul liric într-o imprecație, negată de tonul elegiac care redefinește cucul ca pasăre a norocului: " Frunză verde de pelin, / Ce-mi ești, cucule, hain, / De cânți vara-n jumătate / Ș-apoi zbori în altă parte? / Cuculeț, pasăre sură! / Mușca-ți-aș limba din gură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
stil ce constă în utilizarea unui cuvânt jignitor, a unei violențe de limbaj: Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, / Prea vați bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei, / Ca să nu sarateodată ce sunteți - niște mișei! (M. Eminescu) Imprecația: Figură retorică prin care se exprimă, în tonalități de blestem, dorința de a pedepsi pe cineva: Uscasar izvoarele toate și marea, / Și stingesar soarele ca lumânarea. / To peascăse zarea ca scrumul. / Funingini, cenușa, sacopere drumul. (T. Arghezi) 2.10. Repere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectul. Dar ce interes mai prezintă el, de vreme ce nu-i decât pretextul nevoii de a adoră, iar Dumnezeu nu-i decât un derivativ printre atâtea altele?"17 În cazul lui Cioran, vorbim despre o iubire neîmpărtășita, aceea căreia îi adresează imprecații nenumărate și pe care o face responsabilă de nefericirea lui, cea pentru "Demiurgul cel rău". Pe acesta, Cioran îl provoacă sfidător sau se mistuie în confesiuni demne de sfinții biblici, dar este o iubire la care nu primește răspuns. Suferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile. Tot năduful colindătorilor este exprimat în aceste puține cuvinte. Și supărarea femeii este pe măsură. Ea se observă prin imprecația ăînjurătura) folosită de femeie, care se vede că era tare zgârcită. Supărarea femeii e consemnată astfel: „... zise ea, burzuluită grozav. Din această scenă nu lipsesc indicațiile scenice ale „regizorului-, sau didascalia, cum se mai numește: începem, se ia hapsâna de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost și ele puse de criticii literari în legătură cu aspectele mai complexe ale părerilor sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
com %2F2012-09-25-725pxOriginoftheWorld2.) Rezervat "pornografilor" (vezi op. cit., 303), cuvântul își pierde practic componenta acțională (combaterea șmenarhiei prostituționale, componentă a cumetrismului politic și universitar) în favoarea elementului spectacular. 6 Este vorba de spirite imprevizibile, prezente în mitologia din Orientul Mijlociu, care revin mereu în imprecațiile profetului Mohamed. Vezi Coranul, suratele V (verset 112) și LV (versetele 15 și 33). 7 Oktodoxia: curent academic din aceași familie cu semidoxia și sferto-doxia. Bunele practici constau în devizarea oricărui obiect al cunoașterii în opt părți, fiecare membru al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de etică nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a personajelor, ci pentru că umbra unui destin tragic apasă asupra muntenilor de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei terorii prețuiesc, mai presus
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anticalofilă, antiestetistă, făcându-l atent pe un pictor precum Petrașcu asupra riscurilor pe care și le-a asumat cu o pictură de mari dimensiuni, accentuat decorativistă. "Kimonologhiile" constituie fundalul descalificant pe care se detașează un pictor precum Luchian, și dincolo de imprecație, merită reținut efectul de contrast pe care Arghezi îl dorește decisiv și incriminatoriu pentru pictorii falsificați. "În sălile "Tinerimii", spoite cu kimonologhii, acaparate de ceea ce el numește "mușamale", în acest mare sanatorium de lucruri mici bolnave, frescheța și vivacitatea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ghete și pălării, se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau de maioneză"417. Și criticul continuă: "La domnul Loghi nu e nici o profunzime, nici o cugetare și repet că nu se poate. E oala de culori nesimțitoare și oarbă, care din când în când se varsă pe pânză"418. O imprecație similară, într-un alt context însă, i se adusese și lui Whistler de către John Ruskin cu prilejul expunerii la Grosvenor Gallery, în 1877 a tabloului (Nocturnă în negru și auriu: racheta căzătoare (1874). Într-una din scrisorile grupate sub numele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pp. 68-72. 7 Nu dau aici exemple concrete, capitolele 2 și 6 ilustrând cazuri reprezentative, privite aici dintr-un punct de vedere teoretic general. 8 Cu privire la acest aspect, Mortara Garavelli (1988:165) vorbește despre texte "primitive": rugăminți, dorințe, blesteme, descântece, imprecații și incantații, care par a fi caracterizate de o puternică încărcătură conativă și de o valoare de act de limbaj primitiv. Textul scurt din Desnos citat mai sus (1) intră parțial într-o astfel de categorie ilocuționară. 9 Pentru o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Augustus este foarte dubioasă. Subiectul era de o actualitate prea palpitantă, pentru ca un poet să poată alege numai amintirile glorioase atribuibile lui Augustus și să neglijeze celelalte responsabilități: de exemplu, atunci când Cornelius își manifestă admirația și simpatia față de Cicero, chiar dacă imprecațiile îl vizau numai pe Antoniu, nu atingi memoria unui triumvir fără să riști să trezești susceptibilitatea lui Octavian devenit Augustus. Cornelius avea, cu siguranță, mult curaj, chiar dacă nu trebuie să exagerăm meritele sale în această privoință, "deoarece moartea lui Cicero
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o inteligență prea ascuțită, care să-ți aducă drept dar zilnic revelația ticăloșiei altora și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de aripi, nu de granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
donatorii, ar putea fi și un sneryu. Kireji-ul și kigo-ul Îl recomandă totuși ca haiku. La fel ca și ironia care, deși frustă, este extrem de subtilă. Chiar dacă se resimte În el o amară critică socială, autorul nu vituperează la modul imprecației politice, de obicei, cu cît mai țipătoare cu atît mai stîngace și mai vulgară (cel puțin pentru un haiku). Cine stă la coadă la urzici? În primă instanță, tot natul (truditorilor) dornic să-și Împrospăteze sîngele ostenit și anemiat de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
politicoase, polemistul recurge la o formulă circulară aparent închisă și supusă unui general valabil cod al onoarei. Abandonarea acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]