25,072 matches
-
timp față de cei ce s-au sfîrșit foarte tineri. Acuma am un sentiment de regret că am rămas singurul dintre toți prietenii din generația mea. Uitîndu-mă în urmă, deși am trecut prin foarte multe evenimente, revoluții, asasinate, revolte, războaie am impresia ciudată că nimic nu s-a întîmplat fiindcă nu mai există oamenii pe care îi iubeam, îi întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
pe-un post de televiziune, și fii sigur că te-ai ras de zece procente din simpatia electoratului! Ce altceva decât obscure pulsiuni sinucigașe să fi determinat cabinetul Năstase să pornească prigoana împotriva spitalelor? Chiar or fi având onor miniștrii impresia că românii plesnesc de sănătate? Un prieten, strălucit avocat și strălucit profesor de drept, îmi vorbea cu o compătimire numai pe jumătate jucată despre nenumărații escroci eliberați pentru că nu suportă regimul penitenciar. La replica mea: "Bine, când au furat bănci
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație interbelică, succesul lui
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
a notat, aproape zilnic, cu mare precizie și fără multe vorbe, tot ce i s-a întâmplat între 1923 și 1943: vizite, convorbiri, telefoane, lecturi, stadiul lucrului la o carte ori ăla, păreri, supărări, satisfacții etc. La publicarea primului volum, impresia multora a fost de oarecare meschinărie sufletească. Îmi aduc aminte câteva discuții pe care le-am avut atunci, precum și unele recenzii. Era ca și cum autorul nu s-ar fi putut ridică deasupra cotidianului și ar fi reținut mai ales derizoriul din
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
ca și cum autorul nu s-ar fi putut ridică deasupra cotidianului și ar fi reținut mai ales derizoriul din evenimentele la care lua parte. Neuitând să-și consemneze invidiile sau frustrările. O lectură a Agendelor în întregul lor schimba radical această impresie. Dincolo de motivațiile lor psihologice, variate și contradictorii, notele din jurnal uluiesc prin extraordinară lor concretețe, prin exactitatea cu care sunt fixate în insectar cele mai simple întâmplări, gesturi ori cuvinte, prin conștiința că, mai tarziu, toate aceste .nimicuri. vor fi
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
mergeam cu tricicleta. În curtea mare era clădirea la roșu a viitorului liceu, care mi se părea imensă; coboram în subsolul acestei clădiri care încă nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie adăugată. Ar fi fost un "dèja vu" sau cine știe ce semnal misterios al unei alte vieți. Tot în clădirea liceului, la subsol era
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
coboram în subsolul acestei clădiri care încă nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie adăugată. Ar fi fost un "dèja vu" sau cine știe ce semnal misterios al unei alte vieți. Tot în clădirea liceului, la subsol era un atelier de tâmplărie în care era și un strung de lemn la care strungarul meșterea diverse mobile
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
dat peste următorul exemplu: "Să luăm, de pildă, un nativ născut vineri la orele 17,30, în ziua de 10 august anul 1927.". - Ziua și anul dumneavoastră de naștere! - Exact! Și, în continuare scria: "Sera poete ou inventeur". Am avut impresia că este un fel de semnal al destinului. - Extraordinar!. - Nu am fost inventator pentru că nu am crescut în casa unui matematician, fizician, inginer. Fără îndoială, prezența tatei, a mamei a fost decisivă în formarea mea. Și poate într-un fel
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
pe vremea când a fost director Radu Vasile. Pe urmă, în timpul venirii la putere a PNȚCD am fost nemulțumit de modul în care s-a "afirmat" partidul. Atunci am scris și eu o serie de articole critice, pentru că am avut impresia clară că se duce în prăpastie. Era un partid care făcuse eroarea strategică de a lua asupra lui toate deciziile unei guvernări, când, în realitate, nu el decidea toate liniile. Era atacat și de PDSR și de către aliați și nu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Procesul literaturii publicate sub comunism ar fi trebuit să fie, în opinia unora, similar unui eventual (și tot mai improbabil) proces al comunismului ca atare. S-au adăugat acestor circumstanțe și cîteva elemente secundare, dar inevitabile. Treptat s-a creat impresia că pozițiile față de revizuiri se ordonează în funcție de generațiile literare. E drept că tinerii s-au dovedit mai radicali, dar nu cred că apartenența la o generație sau alta a jucat un rol decisiv în opinia despre necesitatea ori despre natura
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
în orice caz mai multă decât aș fi meritat. De fapt, asistasem la două adunări de quakeri, prima la New-York, a doua la San-Francisco, despre ultima am mai scris cu un alt prilej. Nu rabd însă să revin cu o impresie fugară și aici... Mai întâi la New-York, cu Podea și distinsa sa soție, al cărei nume nu știu cum se face, dar îl uitai. Cel mai mult mi s-a impus nu ritualul în sine, foarte economicos, semănând cu al protestanților de
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
decît Frank Schirrmacher, redactorul șef al prestigiosului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", care a respins Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut ce nu mai vrea să treacă. El recurgea chiar la termenul de măciucă morală. Președintele de-atunci al Consiliului central al Evreilor, Ignatz Bubis, l-
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut timpul, că mereu s-a mai dus o săptămână, un timp, un anotimp. E o împovărare cu ceva atât de inconsistent! Copilăria, adolescența? Raiuri, �islande", mai mult sau mai puțin caste, mai
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ceva-ceva să translez în scurtele proze amintite. Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un deficit de curiozitate socio-culturală comparativă, n-am preocupări de observator în acest domeniu, necum de teoretician. Impresia mea este că atmosfera literară de acum este extrem de atomizată, sunt nesfârșite grupuri de interese și solidarități punctuale, e un vacarm, un fel de tablou brueghelian cu sărbători și confruntări împrăștiate pe toată pânza, peste ale cărei ape nu se
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ar fi început o dezbatere care să lămurească ambigutatea viață-text în scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica este abandonată rapid de criticul nostru. în rest, precauția, tonul egal sînt cele care domină
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
valoare) și paranoic (deci cu fixația 'rețelelor' de influență care există exact în scopul de a-i restrînge lui libertățile), Mihai Goțiu-personajul are un discurs în general convingător, construit cu mare subtilitate; episodul din spital de exemplu, unde individul are impresia că sora care îl supraveghează e nimfomana și face totul pentru a-l 'vampiriza' sexual, este fără cusur. Foarte bune sînt și părțile de 'amintiri' - 'adevărate' sau inventate, pentru că una dintre maniile personajului este aceea de a-si rescrie continuu
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
terminat și acest meci. Cînd trei echipe de categorie grea sînt trimise acasă de echipa gazdă și Turcia ajunge prin jocul rezultatelor să întîlnească echipa Coreei în meciul pentru locul trei, nu pot fi de acord cu cei care au impresia că după acest Campionat Mondial în fotbal e posibil orice. Sînt în stare să pariez că nici Coreea, nici Turcia nu vor mai întîlni la viitorul Campionat Mondial optimile de finală. Nu pentru că aș avea ceva împotriva echipelor mici. Dar
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
însoțite de o conotație de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai ales tre'să și poa'să: "tre'să-ți așezi inspirația în poziții mentale îmbîrligate" (EZ 2308, 2000); "Văzîndu-se ministru de stat, M.C. are probabil impresia că fiecare dintre interlocutorii săi tre' să stea drepți, cu mîna la chipiu, în fața opiniilor pe care le emite domnia sa" (EZ 10.02.2000); "tre'să stai la coadă pentr-un interviu" (EZ 11.12.1999); "reforma poa' să stea
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
pe Dunăre. Evident, pentru a ne dovedi cât de utilă este dacă nu patriei, măcar partidului. Bruiajul declarațiilor din țară lasă arareori loc, pentru românul cât de cât interesat, reacțiilor Occidentului. Reacții mai frecvente și mai realiste decât avem noi impresia. De curând, International Herald Tribune a publicat o serie de trei articole consacrate "profilurilor" celor zece țări candidate la Uniunea Europeană. Primul din serie este însoțit de un spectaculos tabel comparativ, vizând date relevante pentru starea fiecărei țări aflate în competiție
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
este o semiotică a claxonatului care ar putea intra în tratatul lui Eco. Iată o mică parte din rezultatele cercetării mele asupra implicațiilor semnalizării sonore în viața cotidiană. 1. La semafor. întotdeauna prima mașină din șirul oprit la stop dă impresia că e prea înceată. Din a doua mașină se aude un țîrr-țîrr, scurt, de atenționare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Șoferul din prima mașină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze, nu înțelege de ce se
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
Ne regăsim în atari pagini cu preocupările, cu atitudinile și reacțiile noastre curente, fie pe făgașul acelorași opinii, fie pe al altora care nu mai puțin ne incită, survolînd, ca-n viață, mai multe domenii, făcînd comerț de idei și impresii tot ca-n viață, recurgînd frecvent, spre a relua termenul eseistului, la racursiuri, adică la "prescurtări"ale unei problematici presupusă mai amplă, mai bine zis inepuizabilă precum misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie să aibă
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
ar avea cîte ceva de învățat. Frazele sînt lucrate atent, nu există practic "scăpări de stil", dialogurile, întîmplările "din prezent" sînt ireproșabil îmbinate cu enumerări simpatice și uneori stranii sau cu amintiri "mai vechi", într-o cronologie aproximativă, care lasă impresia că personajele nu își amintesc, ci își inventează un trecut după cum dictează nevoile textului. Dar cu siguranță nu subtilitățile de stil sau de construcție vor atrage atenția în cazul acestui roman - ci, în primul rînd, povestea de dragoste: una între
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
calităților sale și cât unei sume de considerente extrinseci. Stephen Moss observa de altfel, în "Guardian", că cei mai mulți critici aproape că au uitat să se refere la valoarea sa literară, absorbiți cu totul fiind de precizarea coordonatelor biografice și contextuale. Impresia mea este că opțiunea pentru Ravelstein rămâne una esențial marcată de trecutul scriitorului și de fascinanta dinamică a mediilor intelectuale nord-americane. Asupra acestui din urmă aspect, postfața lui Sorin Antohi oferă arhisuficiente lămuriri, familiarizându-l pe cititorul român cu principalele
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
dovezi construit de el servește de fapt unui simplu exercițiu de libertate și e reflexul unei stări de exasperare. Nu vrea să demonstreze nimic acest autor atît de demonstrativ, nu vrea să facă dreptate și aici e marele său atu: impresia de gratuitate. Iar în urma acestor expuneri de argumente cititorul se simte bine, ca într-o cameră proaspăt aerisită. Mai mult, Dan Petrescu are ceva dintr-un haiduc, așa cum văd copiii de școală haiducul: un ins care ia de la cei avuți
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Virgil Nemoianu: Am intrat în contact cu "Cerul literar" cam prin 1958 (eram în anul 2-3 la Filologia din București) prin Negoițescu și prieteni ai săi. Pentru mine a fost pur și simplu o revelație extraordinară, un miracol: eu aveam impresia că în România nu există, nu mai există nici o literatură sau nici o gândire, că trebuie să fac totul de unul singur. Descoperirea unui număr mare de oameni de valoare superlativă a fost de-a dreptul salvatoare. Ei au acționat pentru
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]