647 matches
-
un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului. s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
atelier. Dorește să-și însușească acea revoluție plastică pe care au reușit să o impună predecesorii lui. Ajunge însă să se confrunte cu o problemă pe care nu o poate ocoli: cum să intre în rândurile celor care continuă cuceririle impresionismului, fără a fi un simplu epigon al acestora. Citește volumele "Gramatica artei plastice" și "Istoria pictorilor tuturor școlilor" ale lui Charles Blanc, dar înainte de toate, lucrarea chimistului Eugène Chevreul cu titlul "Legea contrastului simultan al culorilor". Pornind de la aceste izvoare
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
timp după aceasta, tabloul este prezentat la a doua expoziție a "Societății Artiștilor Independenți" precum și la Bruxelles în 1887. În acest tablou totul este surprinzător: formatul uriaș (207x308 cm), legarea unei teme - scenă în aer liber - atât de importante pentru impresionism cu imobilitatea figurilor și, înainte de toate, tehnica deosebită. Pentru a obține un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă. ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care - privite de la distanță - se
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
tabloului o luminozitate vibrândă. Termenul de "metodă neoimpresionistă" a fost folosit pentru prima dată de în septembrie 1886 de criticul de artă Félix Fénéon, susținător al picturii lui Seurat, implicând faptul că noul curent astfel inițiat provine, fără îndoială, din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul lui Seurat se grupează pictori care gândesc asemenea lui: Paul Signac, Camille Pissarro, Maximilian Luce. În această perioadă, Seurat descoperă lucrarea lui Charles Henry despre expresivitatea culorilor, purtând titlul "Introducere în estetica științifică
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
Motiv pentru care "rolul lui în critică este, între altele, să pună în permanență în discuție temeiurile și metodele criticii literare". Acea extraordinară impulsionare spre idei și spre mișcarea lor fastă, care îi caracterizează demersul critic; acel spirit critic de impresionism modern în care înțelege G. Călinescu să conceapă istoria literaturii. Cu aceeași vervă a cercetării și aceeași siguranță a erudiției alcătuiește Ileana Mihăilă ediția, toate datele oferite fiind tot atâtea trăsături caracteristice în stare să exprime personalitatea morală și creatoare
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
alte condiții, s-ar epuiza repede. C. nu crede în posibilitățile științifice ale interpretării, și prin aceasta el se apropie de criticii din generația lui, adversari (cu excepția lui Tudor Vianu) ai determinărilor riguroase. Respinge, în același timp, orice formă de impresionism, deoarece impresionismul ascunde o manifestare subiectivă și, lucru dovedit, subiectivismul poartă în pântecele lui arbitrariul, capriciul, labilitatea - păcatele capitale ale foiletonisticii. Cu un scepticism asemănător e primită și ideea criticii creatoare. Critica explică, reconstituie, judecă, se supune cu demnitate operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
s-ar epuiza repede. C. nu crede în posibilitățile științifice ale interpretării, și prin aceasta el se apropie de criticii din generația lui, adversari (cu excepția lui Tudor Vianu) ai determinărilor riguroase. Respinge, în același timp, orice formă de impresionism, deoarece impresionismul ascunde o manifestare subiectivă și, lucru dovedit, subiectivismul poartă în pântecele lui arbitrariul, capriciul, labilitatea - păcatele capitale ale foiletonisticii. Cu un scepticism asemănător e primită și ideea criticii creatoare. Critica explică, reconstituie, judecă, se supune cu demnitate operei literare. Ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
formele ei exterioare. Emil Iordache pornește argumentarea de un alt tip de regim totalitar, care, după cum vom constata, deși are o altă culoare, apelează la aceleași tehnici de implementare culturală. Hitler, la inaugurarea Casei Armatei Germane din München, va anatemiza impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul sub acuza de bolșevism cultural era în eroare, bolșevismul demult instaurase și generalizase realismul-socialist. Dictatorul nazist avea viziunea estetică centrată în totalitate pe popor: "Poporul german este polul creației artistice; puterea constitutivă organizatoare a poporului german conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
C. Rogozanu Cartea de critică literară a Ilinei Gregori, Studii literare, este, fără exagerare, un eveniment. O îmbinare perfectă de rigurozitate, concizie, curaj al opiniilor, academism se poate regăsi în aceste studii. Critica a oscilat întotdeauna între impresionisme și opere riguroase incapabile să atragă o masă largă de cititori. Realizarea echilibrului între aceste două laturi în critica românească a însemnat apariția unei cărți eveniment: adică îndeajuns de accesibilă, de captivantă pentru a cîștiga un public bun și, totodată
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
cehoslovacă burgheză. El s-a impus cu deosebire prin romanul de renume internațional „Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial“. Edouard Manet Se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Edouard Manet, pictor și gravor francez, precursor și partizan al impresionismului, unul dintre promotorii picturii moderne. Admirator al artei venețienilor din secolul XVI (Rubens, Velásquez și Goya), el opune artei academiste o pictură în tușe largi și energice, în care culoarea intensă și strălucitoare capătă, prin jocul contrastelor, valoare spațială. Vineri
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
cumva sugerată de teoria eroilor a lui Thomas Carlyle, "inovația fiind că aicea cei căzuți din cer, luceferii trimeși de sus pentru a lumina calea omeniei, sunt artiștii" 7). Conceptele de mediu, condiționare, caracterul însemnat al artistului, spirit de reacțiune, impresionism - intră în țesutul interpretării critice la Iorga, acesta punând în pagină multă erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890. "Critica științifică" oferă un
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul celor mai mari. în dramele lui Cehov unii observau germenii teatrului absurdului. Un număr mare de generații de slaviști au învățat limba rusă după Cehov. Ce
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
victorie a criticului asupra lui însuși, căci o revanșă în posteritate nu este decât o iluzie printre altele. Dar această reverie merită a fi întreținută. Iar modul de a o cultiva convingător nu poate fi, pentru tânărul E. Lovinescu, decât impresionismul.
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Marcel Proust, de unde articolul Procedeul de creație proustian. Criteriul realist continuă să fie dominant și aici, îndărătul personajelor comentate nu mai apar însă, ca înainte, clasele sociale în conflict. Oamenii sunt acum „probleme”, repere de psihologie și etică. Un ușor impresionism se insinuează uneori în demonstrația critică. Contribuțiile lui I. își mențin, pe anumite direcții, intactă actualitatea. Eminescologul rămâne astfel o autoritate de prim rang. Textele despre Caragiale (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale), Creangă, Sadoveanu, Hortensia Papadat- Bengescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
să deslușească problemele referitoare la tipurile de scriere folosită pe teritoriul românesc, la adoptarea limbii slavone (mediobulgara secolelor XI-XII) și a alfabetului chirilic, la „curentele literare” slave corespunzătoare concepțiilor despre traducere, curente preluate de literatură slavono-română. Pozitivist obstinat, suspectând de impresionism orice interpretare, B. a avansat, în domeniul istoriei literare, dar mai ales in filologie și în istoria limbii, multe ipoteze amendabile. Izbânzile parțiale, care s-au absorbit în fondul comun al disciplinelor respective, compensează însă în bună parte erorile. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții și operei lui G. Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele asociindu-se și cu un abia mascat reproș generalizat. Pentru a afla care este sensul lumii bacoviene, raporturile acestuia cu marele Univers, eseistul se străduiește să identifice arhetipurile care configurează un insolit model al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anii 1895-1903 zece volume cu Proverbele românilor, nici măcar nu e pomenit în istoria manolesciană. Th. Codreanu explică această "originală" poziție prin faptul că "N. Manolescu confundă valoarea estetică (semn al canonicității) cu "perfecțiunea" formală. Pare a fi una dintre erorile impresionismului critic cultivat de autor în Istorie... (p. 38). "La două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes, filosoful spaniol Francisco Sánchez, spunea: "Știința nu stă în cărți, ci în lucruri. Cel care îmi arată ceva cu degetul nu produce în mine viziunea, ci excită potența vizuală să se realizeze acel act
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care abdicaseră de la regulile clasice, făcând în Modernismul. Simbolism-impresionism-expresionism (1926) o analiză plină de sarcasm a noilor orientări. Încearcă să deceleze cauzele acestor „devieri”, recunoaște dreptul noilor generații de a se manifesta altfel decât predecesorii, acceptă începuturile simbolismului și ale impresionismului, dar critică decadența spre care s-au îndreptat și consideră expresionismul o aberație, conchizând cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
modalitățile prin care pictura religioasă barocă sugera, printr-un detaliu al imaginii, o anumită frază din evanghelii 11, D. Maingueneau reușește prin analiza deicticelor să demonstreze raportul existent între tipul de descriere practicat de Edmond și Jules de Goncourt și impresionismul pictural al epocii, dovadă a deschiderii către alte domenii artistice pe care o permite acest tip de lectură. Deși precizează, la începutul cărții, că nu se implică în analiza textului dramatic 12, autorul nu rezistă tentației de a remarca faptul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la substantiv și adverb. Un rezultat interesant al acestui cumul de observații este impactul de necontestat al impresionismului asupra romancierilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Am putea adăuga că, încă din 1847, Baudelaire era în așteptarea unui alt tip de percepere a realității: "Piciorul (dansatoarei Fanfarlo) făcea deja, pentru Samuel, obiectul unei dorințe eterne. Lung, fin, puternic
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai încolo: "lampă după lampă, perspectiva se îndepărtează". Nu mai este nevoie să insistăm pe relațiile strânse care se leagă între acest tip de descriere și impresionismul pictural cu care acesta este contemporan; "impresiile" presupun un subiect care percepe, fie și rămas nedeterminat, cum se întâmplă în acest text care-i alocă cititorului un punct de observație. Textele narative pot evita alternativa dintre textul fără punct de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a asocia un articol nehotărât cu un termen care intră, de regulă, în întrebuințări compacte (prospețime, tremurat...) și care provoacă un efect non-clasificator. În felul ei, literatura participa la o mișcare de ansamblu care, în codul pictural, a luat forma "impresionismului". Se dorea deplasarea centrului de interes din descriere: esențialul nu era să se decupeze realul, ci să se prezinte un univers de impresii. Romanul naturalist a folosit, într-un mod extrem de interesant, combinația dintre determinantul un și substantivul deverbalizat (un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
amintim de perioada Renașterii, când nobilii din Florența sau Veneția, proaspăt îmbogățiți, au comandat opere de artă originale, ori de sfârșitul secolului XIX când, în Franța, clasa de mijloc prosperă dorind să-și împodobească locuințele cu tablouri a determinat apariția impresionismului. Lipsa sprijinului organizatoric, dat de absența: laboratoarelor, atelierelor, echipamentelor, personalului de deservire, etc., sau marcat prin posibilități limitate de: achiziționare de materiale, de informare, de cooperare cu alte instituții, etc., frânează, de asemenea, creativitatea. În special creativitatea tehnică sau științifică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]