720 matches
-
acela de a prezenta realitatea În mod conversațional, de a detalia modul de manifestare a oamenilor prin recursul la „poveste”. John Van Maanen 1 a identificat cel puțin trei tipuri de „voci narative” utilizabile În studiile calitative: realistă, confesivă și impresionistă. Prezența autorului În textul „naturalist” este extrem de importantă: autorul nu studiază fenomenele din afară, ci din interiorul lor, iar „autoritatea” sa provine tocmai din implicarea cât mai profundă. Această implicare trebuie să se reflecte și la nivel stilistic: consemnarea termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
6.1. Tipuri de adjective / 256 6.2. Clasificarea: sintaxă și enunțare / 258 6.3. "Biet" / 261 6.4. Locuțiunea adverbială "din nefericire" / 263 6.5. Adjective și determinanți / 265 6.6. Pluralul cu valoare stilistică / 268 6.7. Efectele impresioniste / 271 6.8. Locul adjectivului / 274 Concluzii / 280 Lecturi recomandate / 280 Exerciții / 281 Capitolul 7. Coerența textului / 285 7.1. Probleme de tipologie / 287 7.2. Eterogenitatea textului / 290 7.3. O organizare ierarhizată / 293 7.4. Paragrafe / 297 7
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
face referire la cer și lună decât dacă provoacă o anumită impresie asupra subiectului. De aceea, într-un enunț de genul O lună galbenă urca pe cer, avem tendința să îi conferim adjectivului galbenă o valoare non-clasificatoare. 6.7. Efectele impresioniste Scriitorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea au apreciat mai ales procedeul care constă în a asocia un articol nehotărât cu un termen care intră, de regulă, în întrebuințări compacte (prospețime, tremurat...) și care provoacă un efect non-clasificator. În felul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dat pentru textele ulterioare. În fraza următoare din Prizoniera, în care Proust descrie opera muzicianului Vinteuil: Fără îndoială roșiatica partitură muzicală era complet diferită de alba sonată... . cele două adjective par să fie corect plasate. Roșiatic nu este un adjectiv impresionist, el este un adjectiv de culoare a cărui poziționare presupune, în mod normal, o formă de redundanță semantică alături de substantiv. Nici redundanța lui alb alături de sonată nu este mai potrivită. Dacă eliminăm ideea de a transcede, deloc pertinentă în cazul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele D’Annunzio, Unda și Canto nuovo (fragment), Giovanni Pascoli, Trăsnetul, Tunetul, Nădejdi și amintiri și Cucuveaua, Lionello Fiumi, Căutare zadarnică, Visul, Primăvară. Din „monografia impresionistă”, anunțată în curs de apariție la Editura Fundației „Regele Carol”, Al. Dima alege pentru T. Priveliște spre vestita cetate a Sibiului. Tot Al. Dima asigură în bună parte cronicile, alături de el aflându-se uneori Nic. N. Munteanu și Nicolae Ciuceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
sau de constrângerile unui model. La Fénelon admirația pentru antici nu mai este dublată de sacralizarea acestora și tocmai acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației, Fénelon dezvoltă ideea depersonalizării creatorului, a obiectivării implicite a discursului literar, ce are ca scop evidențierea operei propriu-zise, dar și eliberarea cititorului de viziunea dogmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
demonstrând eclectismul acelei epoci care nu se desprinsese total de principiile veacului trecut, nu numai pentru că nu era pregătită, dar și pentru că încă nu voia să o facă. În loc de concluzie vom reproduce afirmația lui René Wellek despre scriitorul francez: "Nici impresionist, nici dogmatic, Voltaire e un om de gust, vocea unei civilizații care chiar dacă a dispărut irevocabil, a lăsat o puternică amprentă asupra literaturii și criticii franceze. Claritate, măsură, plan, gust, continuă să fie cuvinte cu greutate în Franța, iar gustul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înflăcărare" în susținerea ideilor. Tot într-o tonalitate ironică se deschide și partea a patra și ultima a textului, prin care se subliniază, încă o dată, diferențele între "cei atât de siguri că au fost chemați și aleși" adepți ai criticii impresioniste și "aceia care depind în mod rușinos de tradiție și de înțelepciunea acumulată de vreme." Pentru aceștia din urmă, Eliot dorește să stabilească anumite principii privind relația dintre termenii critic și creator. În acest sens, se sugerează că un scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și a universalului sunt coordonate pe care le evidențiază astfel ambii scriitori, sugerând existența afinităților de tip clasic. În același spirit clasic este scris și articolul Hamlet al lui Eliot, articol al cărui incipit reia atitudinea de respingere față de critica impresionistă, condamnând acel gen de critici "al căror spirit e din fire creator, dar care din pricina unui cusur al puterii lor creatoare, în loc s-o exercite ca atare, o exercită în domeniul criticii."287 Astfel de critici își proiectează propria personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori în "scrisoarea deschisă" (căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității"). Tudor Arghezi. Discursul polemic e un studiu de o subtilitate evidentă, o combinație elegantă între atitudinea impresionistă și critica de factură preponderent psihanalitică, un discurs care frecventează cu energie analitico-sintetică straturile freatice ale textului arghezian, acea construcție despre care ni se spune că propune "cea mai delectantă miză intelectuală: umorul", un fel de armă secretă a spațiului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În esență, la Vasile Nicolescu poezia fenomen atoateintegrator face corp comun nu numai cu muzica și pictura, dar și cu baletul, cu orice altă categorie de comunicare pan-umană, regimul dicțiunii lui fiind constant de natură sonoră, dar și vizual impresionist, aerian până la transparență. Muzica, principiu suprapersonal unificator,e în același timp închidere și deschidere, poetul lăsându-se: " Dus de-a-ndăratelea, dus fedeleș, / dus ca un orb de toiagul speranței / în muzică, / dus ca o frunză, dus ca un vin, / dus ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apelor ce se confundă cu orizontul, metaforă a Nesfârșirii ce își află sensul într-un trecut memorial. În pofida asocierilor vizuale de o mare forță sugestivă, încărcătura spirituală resimțită la audierea acestor pagini muzicale primează. Preluând același subiect consacrat al universului impresionist - apa, Debussy oferă o ipostază inedită a reprezentării acesteia, prin evocarea lumii submarine, ca simbol al experienței interioare a subconștientului. În demersul explorărilor debussyiste, principiul esențial al „adecvării” își atestă funcția coordonatoare prin aflarea unor mijloace de limbaj compatibile cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a concepției cromatice cu tușe divizate, ce explorează efectul optic produs de juxtapunerea culorilor pure
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aveau ca subiect diverse teme estetice și artistice ale contemporaneității. Acestea aveau să alimenteze fenomenul de difuzare a noii ideologii progresiste, care opera o reorientare semnificativă la nivelul tuturor formelor de reprezentare artistică. Printr-o corespondență estetică cu universul pictural impresionist, atitudinea de eliberare a spiritului uman și promovarea factorului senzorial în fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau mai puțin „mărunte” (copii, bătrâni, studenți, câțiva călători întruniți fortuit într-un compartiment de tren, un tânăr bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
secol, în genul: tu înregistrezi, reproducere mecanică, stupida realitate? Eu păstrez ficțiunea istorică, ce zici de marile mele mașinării, "intrarea cruciaților în Constantinopol" și "moartea lui Sardanapal"? Tu lucrezi cu alb și negru? Uită-te la coloritul meu (prima expoziție impresionistă are loc la Nadar, fals rival și adevărat complice, în 1874). Tu descompui mișcarea cu Marey și cronofotografiile lui? Ei bine, spune Seurat, fă întocmai cu lumina, dacă ești în stare. Dar iată că, la începutul secolului, cinematograful, complicație serioasă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Într-o altă stațiune, la zece kilometri de acolo. Era o localitate tot atât de mică, dar mai bine organizată, cu un castel, un golf minunat și mult aer pitoresc. Abia după ce mi-au spus că e localitatea unde veneau cândva pictorii impresioniști mi-am amintit că am văzut, În albume, tablouri de Matisse și Derain pictate aici. Mi-au rămas În inimă impresiile de atunci și de aceea nu am ezitat deloc când mi-a propus ca loc de campare Colliourul. tot
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a dobândi o libertate care nu pare a fi îngăduită, aici pe pământ, decât sfinților"31. De aici pornește discuția asupra grilei potrivite de lectură a prozei lui Eliade. Există, pe de o parte, după expresia Lăcrămioarei Berechet "o decodare impresionistă - a prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele. Un materialism rafinat stă la baza teoriei impresioniste, pe care n-o mai interesează nimic decât vibrația senzorială a energiei luminoase. Omul, în această pictură, nu mai are nici o însemnătate; el nu participă decât în măsura în care servește drept pretext al unui efect pictural. În tehnica impresionistă nu mai e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la baza teoriei impresioniste, pe care n-o mai interesează nimic decât vibrația senzorială a energiei luminoase. Omul, în această pictură, nu mai are nici o însemnătate; el nu participă decât în măsura în care servește drept pretext al unui efect pictural. În tehnica impresionistă nu mai e posibilă compoziția unui ansamblu. Totul devine anonim și gata parcă să reintre în neant. În ordinea politică, această pictură corespunde practicii votului universal, pentru care individul nu mai contează ca individ, ci ca număr pierdut în masa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de imitație a naturii, ci de stilizare a ei. Auguste Rodin, după modelul gotic, a imaginat o serie de himere, destinate pentru o plănuită Poartă a Infernului, inspirată de lectura lui Dante, iar opera lui cealaltă e modelată în tehnica impresionistă. Bourdelle și-a stilizat statuile în maniera egipteană, iar Ivan Meslrovici le arhaizează într-un fel de gotic adaptat eposului iugoslav. Cu alte cuvinte, însăși arta cea mai aservită, prin caracterul ei, e cu termenul consacrat o stilizare. Pictura la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
practicat ea în secolul al XX-lea. Și nu i-a zis postcritică, ci paracritică. Una dintre cărțile sale fondatoare se intitulează Paracriticismus (1975). Critica lui se vrea, astfel, departe de sofisticatele metodologii moderniste, poate ceva mai aproape pe critica impresionistă, artistă de la noi. Ihab Hassan propune un model de critic inovator, violentând genurile critice consacrate, în căutări pe care el le numește "paracritice", din care nu exclude nici autocomentariul, de regulă, într-o scriitură patetică, neconvențională, o critică cvasiartistă, paraliterară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de a se avânta în speculații dintre cele mai abstracte, ceea ce îl apropie oarecum de Paul Zarifopol, mentor al propriei adolescențe. G. este însă, spre deosebire de criticul de la „Revista Fundațiilor Regale”, un comentator care se lasă adesea sedus de farmecul notației impresioniste, iar ochiul său trece nu rareori cu înțelegere, cu o bonomie deprinsă de la Anatole France, unul dintre scriitorii săi preferați, mereu citit, peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
echilibru �ntre o fă?ad? neoclasic? monumental?, sobr?, ?i hala al c?rei desen i se datoreaz? �n parte. �n orice caz, g?rile, care marcheaz? puternic imagi-nea oră?elor erei industriale, �i impresioneaz? �n mod di-ferit pe contemporani. Pictorul impresionist C. Monet le celebreaz? �n La Gare Saint-Lazare (1877), �n timp ce Theophile Gautier regret? deja �n 1868 c? �arhitectură care provenea din Templul Antichit??îi, din biserică Evu-lui Mediu, va rezulta la noi din gar?�. Alte locuri de schimb
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
mai adânci! Și-și aruncă revendicativ un braț pe după mijlocul subțire al prietenei sale atrase de chemarea monstrului mitologic și enigmele existențiale. Întocmiră pe dată breviarul evenimentelor personale notabile din ultimii ani, dar frumusețea momentului, grandoarea istorică a locurilor, jocul impresionist al razelor de soare printre frunzele platanilor, aerul sclivisit al trecătorilor, toate concurară la rezerva impusă adevărurilor mai sordide, ce-și cerșeau și ele o cale de venire în cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]