300 matches
-
filosof iudeu, Spinoza, cu a sa gândire panteistă, cum spuneam la început, Deus sine natura, care de fapt l-a exclus din Sinagogă. Fie creștini ori evrei, teologii rar admit o gândire liberă... * La Paris, când am fost să văd impresioniștii, la Muzeul d^Orsay, ca să ajung mai repede am întrebat un paznic unde găsesc Lanul de grâu gata copt, abia ieșit din mare. Paznicul a clipit năuc - care mare, domnule? - și atunci m-am răstit cât puteam de tare: Olandezul
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
Acolo, Todorov face o tipologie, sau mai bine zis o galerie a comportamentelor interculturale. Între cei ce își schimbă cultură de origine, el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
în 1971, și-mi pare astăzi rău. Am scris și eu ca și alții că și-a revizuit judecățile critice (el pretindea că a revizuit valorile literare!), am fost primul care i-am surprins dogmatismul, după ce primise eticheta de critic impresionist, pentru parada criticii juvenile, i-am criticat romanele, susținînd că n-avea talent de romancier, i-am arătat limitele pătrunderii psihologice în memorialistică, dar desigur toate acestea de la un înalt nivel de stimă, într-un moment cînd corifeii Universității și
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
undeva pe-aproape, dosite grijuliu. Mai ales când vine vorba despre debuturi, despre ieșiri la rampă, despre tatonări centrate pe câte-un nume nou. Poate că altfel stau lucrurile cu calul de dar, însă, la cel dintâi roman roman, așa - impresionist mai curând - se încearcă prozatorii. Este și cazul Tatianei Dragomir, cu ale sale Fotograme. Născută la Baia Mare în 1963, absolventă de filologie la Cluj, prezentă sporadic în reviste literare (de la Echinox la Ziua literară), autoarea constituie, vrând-nevrând, un nume neașteptat
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
Disprețuit de Picasso care l-a condamnat în sentințe fără drept de apel de genul "opera sa este o succesiune de indecizii" sau "nu este cu adevărat un pictor modern", Pierre Bonnard a fost multă vreme socotit un anacronism: un impresionist creând multă vreme după ce impresionismul își trăise viața. Lipsa de înțelegere a afectat în special aprecierea creației târzii a pictorului. Chiar și cei dispuși să accepte caracterul novator al lucrărilor sale de tinerețe, din anii mișcării "Nabis" și ai prieteniei
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
decât cele cubiste sau suprarealiste. O recentă inițiativă a Muzeului Metropolitan - o primă expoziție consacrată exclusiv scenelor de interior și naturilor statice pictate de Bonnard între 1923 și 1947 - a subliniat din nou originalitatea creației târzii a pictorului francez. Spre deosebire de impresioniști, Bonnard a evitat cu obstinație să picteze "după natură". În schimb, lucru mai puțin cunoscut, a folosit constant mici schițe și semne grafice ca aide-mémoire. Expoziția de la Metropolitan include câteva caiete pline cu notații rapide, demonstrând cum acestea l-au
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
pe un fundal de provincie moldovenească privită prin ochii incerți ai unui copil. Plus felurite personaje desprinse dintr-o zoologie palpabilă sau trasate din câteva linii feroviare. Cam asta ar fi, de la distanță. Să citim, însă, acest volum altfel decât impresionist și psihocritic. Vă propun, așadar, o lectură dominatoare și îndeajuns de subtilă. Iar pentru asta, să ne folosim, de legitățile întâmplării și să ridicăm un subtitlu la rangul care i se cuvine. În locul carnavalescului pam-param-pam să imaginăm o variantă centrată
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
critică înzestrată cu valențele excelenței le poate stârni, ele sunt în număr de două: elegantă sub raport stilistic, acompaniată de o melodie aparte, fraza miezoasă a lui Negrici riscă să fie confundată, la rigoare, cu cele, ornate și goale, ale impresioniștilor pursânge, ceea ce diluează mult radicalismul afirmațiilor; și, modest și oarecum old fashioned, criticul alege să se exprime la o rebarbativ academică persoană întâi plural. Prea puține pentru a umbri o carte care conține atâtea adevăruri.
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
regret, vorba lui Alecsandri: aș vrea să zbor, durerea însă din gleznă nu mă lasă... Prin zumzetul de la parter ca al unui hol de gară, o mai aud strigându-mi din urmă, pe când mă urneam din loc: Du-te la impresioniștii tăi,... și stai acolo cât vrei, nu contează, eu nu mă mișc de-aici până nu vii! Colombina!... În materie de pictură, ea jura doar pe Corot, al cărui peisaj ciuruit de raze - văzut împreună la parter cu puțin înainte
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
scăpărări dumnezeești de lumină în iarba franceză. Urcând anevoie scările de fier incomode ca de incendiu, gâfâind cu opriri dese în torentul gălăgios de turiști sub acoperișul bătrânei Gări dezafectate dixneuviemsiècle, m-am oprit sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei ce se bucură de privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc cînd aud vorbindu-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai mult decît lecția lui Sainte-Beuve și opțiunea structurală
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
al căror orizont estetic este radical di-ferit, și-au publicat, acum cîțiva ani, aproape simultan și cu puțin timp înaintea plecării dintre cei vii, memoriile. Unul este Ion Popescu-Negreni (n. 1907), iar celălalt Vasile Dobrian (n. 1912). Primul este un impresionist tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
ce se întâmplă. Același aer supus: cum ar veni să achite o taxă seniorului, feudalului rapace... 26 octombrie 1977, Orangerie, Paris, Les coquelicots, (Macii) și Repos sous le lilas, (Odihnă sub liliac), Monet... Salutul Existenței care privește, - de la flamanzi la impresioniști, între ele fiind trei secole de încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă... Van Gogh, Buchet imperial într-un vas de cupru
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
procesul de creație, de scris, însă nu orice creație îl pune pe gînduri ar fi pierdere de vreme ci numai aceea a geniilor și a scriitorilor importanți. Aici găsește și excepția și regula, și singularitatea, dar și umanitatea în genere. "Impresionist" sadea, Lucian Raicu nu vede ce legătură există între lucrurile și întîmplările "fragile" din viața și opera unui scriitor și "Literatura ca instituție și studiu sever", cu istoria literaturii, curente, doctorate, cu morga "specialiștilor", cu dezbaterile "pe teme majore". Chiar
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
cum spuneam, gânduri despre natura poeziei, e un model pentru ceea ce poate deveni critica, fie ea și de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
puțin liric, depărtat de orice rafinament stil Pallady și de știința deplinului Petrașcu. Are multe în comun cu Lucian Grigorescu. Ca și la acesta, totul se realizează prin culoare, iar grija tectonicului, a volumelor solide, orânduite, rămâne secundară." Ca și impresioniștii, Adam Bălțatu trata un subiect pentru culoare și nu pentru el însuși, revenea la același colț de natura în diferite ore ale zilei pentru a surprinde transformările peisajului sub acțiunea luminii. Același fragment este repetat din perspective diferite pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
văzut muzeele din Spania și Olanda. Să oftăm și să ne întoarcem la Luvru. Am cercetat cu multă luare-aminte cele două colecții celebre Camando și Chauchard, m-am interesat de Manet "Le Fifre" și "Lola de Valence". Mai mult decât impresioniștii, C. Monet și ceilalți, au făcut impresie deosebită asupra mea acele multe acuarele de Jongkind, atât de apropiate de gustul și priceperea mea, încât acei faimoși impresioniști mi s-au părut a fi cam prăfuiți, ceva cretos, artificial. Un olandez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a salvat un impresionist, el te-a scos din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni cu zahăr și tatăl tău nu pierde prilejul să desfacă o sticlă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândești la viața și opera lor. Sunt marile noastre valori, de care nu trebuie nimeni să uite! Am să revăd Luvrul, pe Mona Lisa, să aflu, la vârsta mea, ce impresie îmi mai face. Mai vreau să-i văd pe impresioniști, pe moderniști, să văd tabloul lui Matisse cu ia românească dăruită de Pallady, să mă plimb pe la Barbizon, pe urmele lui Grigorescu și Andreescu... Doamne, dar câte nu sunt de văzut... Apoi la Grand Palais, la Rodin și, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
devină obiectiv o formă de apariție, de ieșire în afara sa a unui conținut substanțial, a unei combustii de ordin energetic al cărei rezultat este faptul că lucrurile se prezintă ca lucruri. Arta picturii nu caută această simplă „prezentare“ (ceea ce nici impresioniștii n-au înțeles), ea intră în spatele acestui simplu „aspect“, ca să-i ateste originea, puterea de a se înfățișa, mai înainte ca acesta să capete o formă optică stabilă. Pictura care nu are în ea această resursă nu este artă: poți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
partida era deja pierdută, nu aveam nicio șansă să ajung vreodată la înălțimea ilustratelor lui Victor... Și chiar dacă într-o zi aș fi început și eu să trimit ilustrate acasă, ele n-ar mai fi avut același impact emoțional. Cu impresioniștii în Montmartre. Salutări de la Sediul Comisiei Europene de la Bruxelles. Vă trimit și vouă un platou cu savorile Provenței. nu, era limpede că șansa mea de a fi la înălțimea lui Victor diminua zilnic, cu fiecare ilustrată trimisă de el și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
După ce Breban a fost mazilit, iar în locul său a fost adus marele rezistent al literaturii române N.M., Sorin Titel era tot în redacție. Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
paianjeni... Tom Sawyer s-ar fi ascuns cu acolo cu Becky... VERBA WOLANd Despre cititori și soiurile lor Ruxandra CESEREANU M-am întrebat cândva dacă există categoria cititorului-impostor? A cititorului prefăcut, ipocrit, opus, să spunem, cititorului profesionist ori aceluia bovaric, impresionist. Cine și ce ar putea fi acest cititor-impostor? Cititorul care se preface că simte, dar de fapt nu simte nimic? Cititorul care se consideră a fi deformat de prea multa (și prea dificilaă lectură? Există o tipologie exactă a cititorului-impostor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ce este În mine statornic. Nu există libertate În afara memoriei. Și nici fericire. Iată-mă mulțumit că țin minte totul despre ceea ce am iubit din destinul meu. E cel mai frumos lucru În orele cînd marea repetă fără greșeală marinele impresioniștilor și cînd nu mă mai interesează că Tezeu Întoarce spatele dragostei și memoriei; Ariadna, ca și Ithaca, fiind un alt nume dat memoriei. Această mare nu-mi pune Întrebări care să mă facă să mă simt vinovat. Și sînt destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]