727 matches
-
o ființă orbitoare, acaparatoare, cei doi simțindu-se singuri de tot deși împreună. Studiile din zilele noastre analizează starea celor prinși în focul pasiunii ca fiind specială - creierul e zdruncinat, inima atinsă de o neobișnuită stare calorică. Nimeni care din imprudență s-a lăsat intrat în această stare nu scapă de ea fără să fie transformat. Se glumește spunându-se că fiecare om trebuie să treacă, măcar o dată, prin această stare zguduitoare a ființei. Pentru bărbați îndrăgostirea e asemănătoare serviciului militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în jurul ochilor niște cearcăne mari și urâte; și ne-am așezat în mașină, care avea mirosul ăla acru de cauciuc și tapițerie nouă. Era prima dată că-l vedeam conducând. A întors mașina ca un veteran, chiar cu o oarecare imprudență. Astfel că m-a dus în acel interior apăsător cu lămpi și covoare groase, la familia Magnus. Totul era lipsit de grație acolo, mare și supradimensionat. Până și papagalii pictați pe abajururi erau cât găinile roșii de Rhode Island. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
celor care s-au instalat de curînd în birourile șefilor de secție. Află, te rog, urgent cine-i și spune-mi! Numele, unde lucrează și, eventual, unde stă. O să-și înghită și limba, nu numai revista! Și tu de ce faci imprudențe de-astea?! Bine, bine încuviințează el calm, aproape în șoaptă. Se rezolvă. Mîine îți spun exact cînd și cum. Gata! Pe mîine. Sărut mîinile! Săteanu închide telefonul, rămîne două-trei secunde cu el pe brațe, apoi îl lasă cu zgomot jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
treceri de pietoni. Cine alege satul o face doar din iluzia că poate astfel scăpa de vacarmul de la oraș, ajungând chiar să creadă că la țară „lucrurile pentru care se bate lumea la oraș ă...ț nu există“. Dintr-o „imprudență onirică“, personajul lui Alexandru Vlad alunecă într-o lume ireală, „târât“ parcă de ființe cunoscute, dincolo de peretele subțire care delimitează „lumea lucrurilor care nu există de cea a lucrurilor care există“. Două lumi, cea a realității și cea a ficțiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
căzut sub simțurile noastre, sau pe care le-am imaginat vreodată, există câteva care să fie cu adevărat În lume: atât datorită faptului că știm din experiență că simțurile ne-au Înșelat În mai multe Împrejurări, și ar fi o imprudență să ne Încredem prea mult În cele ce ne-au Înșelat, chiar de n-ar fi fost decât o singură dată, precum și din cauză că dormind visăm aproape Întotdeauna, și atunci ne pare că simțim intens și că imaginăm cu claritate o
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
comparația include elementul acvatic și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de o conversie a "lumii ficționale" la realitatea concretă se resimte o glisare a povestirii către imaginar. Am precizat deja avertismentul dat de Doubrovsky, de a nu se comite imprudența de a confunda fictivul cu imaginarul. Pentru C.G. Jung, conceptul de imaginar stă în strânsă legătură cu imaginea și conștiința, aceasta la rândul său, fiind un conținând care cuprinde și inconștientul: Când vorbesc în această lucrare de imagine, am în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
obscur”, „pedant”, al Hortensiei Papadat-Bengescu, „raportat la bogăția fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar, ci și unul perfect”. Lui Ibrăileanu, cu toată lipsa lui de eleganță, nimeni din cei care l-au citit nu are imprudența să-i conteste „spiritul de finețe” și simțul nuanțelor. Lui Ungheanu i se atribuie mai curând un „spirit geometric” decât unul de finețe. E sigur însă că mult mai mult „stil”, adică mai impunător pe mari suprafețe, pretinde spiritul geometric
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a terenurilor prezintă o importanță foarte mare în producerea eroziunii accelerate, terenurile cu folosință agricolă fiind cele mai vulnerabile, datorită posibilităților mari de concentrare a scurgerii superficiale de apă pe rândurile culturilor. Adesea, procesele eroziunii în adâncime sunt declanșate de imprudența omului. Dintre factorii antropici care au favorizat eroziunea accelerată, cei mai importanți sunt defrișarea pădurilor, reamenajarea pădurilor la o perioadă de timp îndelungată după exploatare (de exemplu în pădurea din apropierea localității Strunga a apărut o formă de relief negativă, datorită
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
care nu îmi aduce mari bucurii; la Gelbensande, cu oamenii cumnatului meu, atmosfera este foarte plictisitoare, e o diferență mare față de Kiel. Cred că articolul pe care mi l-ai trimis este cu adevărat rușinos. Bietul papà! A fost o imprudență din partea lui să vorbească atât de mult despre politică unor oameni de acest fel. Dragul Ploen. Îți amintești balconașul nostru cu Manon. Mă întreb dacă vom mai fi vreodată acolo împreună. Mă bucur atât de mult că, din toate excursiile
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
arăta și partea respingătoare a unui caracter ce nu cunoaște scrupulul. Chiar scena în care-l ucide pe polițistul ce o descoperă cântând în barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii, polițistul comite imprudența de a se comporta ca un gentleman. Dar în timp ce o ajută să se îmbrace, Helen s-a întors, a scos un pistol din geantă și l-a împușcat de trei ori prin paltonul pe care acesta i-l ținea. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Hator, din Legenda Proserpinei. Cum am mai observat, Iștar este întîmpinată cu dușmănie și despuiată de podoabe, simboluri identitare numai pentru Marele de Sus. Fiica Cerului este pedepsită nu numai pentru că a trecut pe un teritoriu străin; ea a făcut imprudența să apară în fața stăpînei întunericului în haine strălucitoare, accentuînd (și nu diminuînd, cum s-ar fi cuvenit), contradicția dintre cele două tărîmuri, „de sus” și „de jos”, simboluri esențiale și corespondente dipticului viață-moarte. Este greșeala lui Enkidu. În varianta babiloniană
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
precaute în balansarea dintre drepturi și libertăți, pe de o parte, și datorii sociale, pe de altă parte. Într-o societate bine-ordonată, desigur, principiile dreptății ar trebui să asigure echilibrul formal în acest sens. Însă: b) Orice deficiențe, decalaje sau imprudențe ale sistemului pot conduce la apariția unor noi conflicte și chiar la incapacitatea Establishment-ului de a le gestiona. c) Într-o societate bine-ordonată nu numai distribuția echitabilă a drepturilor /libertăților și datoriilor trebuie să respecte principiile dreptății ca echitate
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
înainte de a fi profesor obișnuit. Acum candidez la catedra de sanscrită de la Uppsala - soluție dintre cele mai îndoielnice, dar pe care nu vreau să o compromit cu alte manevre. Dar mai ales, dragă prietene, aveți grijă de dvs., nu faceți imprudențe și nu omiteți de data aceasta să vă onorați promisiunile! Am așteptat atât, trebuie să veniți în cele din urmă aici - Dumnezeu știe ce va permite destinul în curând, și când pulvis et umbra sumus... Vă îmbrățișez și vă aștept
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la Val d’Or - iar în timpul verii la prieteni, în Elveția sau Italia. Dar, în afară de această mare întrerupere, sunt obligat să călătoresc din când în când. De exemplu, între 18 și 30 ianuarie 1956 voi fi în Germania. Am făcut imprudența de a accepta - cu câțiva ani în urmă- invitații de a ține conferințe la München, Marburg, Frankfurt. Această călătorie nu mă tentează deloc, dar trebuie s-o fac. În orice caz, voi avea plăcerea de a întâlni câțiva colegi și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lit., 695; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 428-429; Florin Mihăilescu, Poetica spațiului apocaliptic, VR, 2001, 5-6; Al. Pintescu, Postmodernism și postmodernisme, ST, 2001, 9; Bogdan Alexandru Stănescu, Camera cu molii, LCF, 2002, 37; Constantin M. Popa, Provocări și imprudențe, „Mozaic” (Craiova), 2003, 11-12. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
șoferilor aflați în stare de ebrietate. Cele mai multe clasificări au în vedere criteriul privind gradul de implicare și de responsabilitate al victimelor în comiterea infracțiunii. Astfel, Mendelshon diferențiază următoarele categoriI: victima total nevinovată (pruncuciderea); victima mai puțin vinovată decât infractorul (ignoranța, imprudența); victima tot atât de vinovată ca și infractorul (provocatoare); victima mai vinovată decat infractorul; victima care poartă responsabilitatea totală (agresoare); victima înnăscută, simulatoare, imaginară. Folosind același criteriu E. A. Fattah (1967) elaborează următoarea clasificare: victima participantă, dispusă să suporte orice consecință din spirit
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
a sa. O viață mai înaltă nu poate însemna pentru el o altă viață. Ar fi un lucru lipsit de onestitate. Și nici măcar nu mă refer aici la acea eternitate derizorie numită posteritate. Doamna Roland i s-a încredințat. Această imprudență și-a primit lecția. Posteritatea citează adesea fraza doamnei Roland, dar uită să-și spună părerea. Doamna Roland îi este indiferentă posterității. NU ÎNCERCĂM SĂ FACEM AICI O DISERTAȚIE ASUPRA MORALEI. AM VĂZUT OAMENI CU PUTERNICE CONVINGERI MORALE FĂCÂND LUCRURI
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
drept fundamentează răspunderea pe anumite forme ale vinovăției, astfel dreptul penal are în vedere, de regulă, fapta intenționată, iar alte forme de răspundere (civilă, disciplinară) își găsesc aplicarea, în marea majoritate a cazurilor, în formele neintenționale ale vinovăției: neglijența sau imprudența 13. Dincolo de aceste deosebiri trebuie reținut că, ceea ce dă unitate conceptului de vinovăție este atitudinea subiectivă a autorului faptei ilicite de neluare în seamă sau de încălcare a normelor legale, atitudine negativă ce se exprimă în forme variate de la intenție
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de două feluri: directă, atunci când autorul prevede rezultatul faptei și urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte și indirectă, atunci când autorul prevede rezultatul faptei și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Culpa este și ea de două feluri: imprudența sau ușurința, când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind, fără temei, că el nu se va produce și neglijența, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Rezultă că în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în raport cu atitudinea subiectivă a unui bonus pater familias (adică omul cu capacitate medie, bunul proprietar, omul normal, prudent și disciplinat) în sensul că acesta nu s-ar fi făcut vinovat de o asemenea culpă. Ea îmbracă forma neglijenței sau a imprudenței. Culpa levissima este aceea de care nu s-ar fi făcut vinovată o persoană extrem de grijulie, un excelent proprietar. Vinovăția, ca atitudine a cuiva față de fapta sa ilicită, există anterior faptei propriu-zise, încă din momentul în care aceasta este reprezentată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
problemă corect identificată e intrată deja serios pe panta soluționării, așa că problema problemelor fiecăruia se păzește strașnic de o fatală identitate cu sine însăși. "Disimulează-te, sau vei fi rezolvată" constituie legea evoluției în materie de probleme (verificată exemplar de imprudența Sfinxului antic și altei faune înrudite ieșite în calea eroilor). Acțiunea capabilă să-i vină de hac s-ar declanșa atunci de la sine în privirea ce-o dezvăluie a recunoaștere; odată reperat de la capătul privitor, nodul ei gordian n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu ducele de Edinburgh. Țarul a refuzat cu indignare. Atunci țarina a propus o soluție de compromis: să se întîlnească, ea și fiica ei, cu Victoria la Köln. Victoria a fost furioasă, iar pe fiica ei Alice, care a făcut imprudența să-i scrie să accepte propunerea întrucît țarina este bolnavă și, oricum, aceasta avea o distanță mai mare de parcurs de la Sankt Petersburg pînă la locul lor de întîlnire în Germania, regina a bruftuit-o într-o scrisoare plină de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
-i vorbă coanei Joițichii - nu-i așa, nene Zahario? - să fie așa de bună să nu se supere dacă om Întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit Între bărbați.” (s.n.). Tipătescu e atent la sentimentele femeii iubite, comite o imprudență și se comportă ca un Îndrăgostit, dar soțul Își dă acordul tacit, pur formal. Ca altădată Dumitrache, Trahanache Îl Îndeamnă pe Tipătescu să-i Țină companie cât el e plecat: „... trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură.”. Zoe
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
angajase. Nu știm care vor fi fost abaterile de la disciplina financiară a instituției nou create sau care au fost (dacă au existat cu adevărat!) erorile puse pe seama lui Mihalic de Hodocin în cuprinsul citatului memoriu; bănuim, totuși, că nu atât imprudența, lăcomia sau lipsa abilităților sale "manageriale" vor fi generat acele potențiale prejudicii în contabilitatea școlii, cât mai ales standardul ridicat al exigențelor directoriale în privința dotării tehnice a atelierelor, spre a le compatibiliza cu cele cunoscute de el în alte țări
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
îi găsește într-o zi păscându-și oile într-o vale a Idei, îi prinde, apoi îi dă înapoi în schimbul unei răscumpărări. Mai târziu, ei se întorc în luptă și sunt uciși de Agamemnon. Prezența lor în afara cetății era o imprudență. Către sfârșitul poemului, pentru ca troienii să poată strânge de pe Ida lemne pentru rugul lui Hector, Priam îi cere lui Ahile un armistițiu de câteva zile. La fel de neprevăzător a fost și un alt fiu al lui Priam, deja pomenitul Licaon, fiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]