320 matches
-
prezenta la distanță de intervenția pentru transplant hepatită acută virală B, C sau D ca urmare a contaminării prin transfuzii, transplant sau în cursul hemodializelor (la pacienții cu transplant renal) și care deseori este fatală. Dacă pacientul este sub tratament imunosupresiv expresia clinică a bolii este absentă, iar sinteza de anticorpi specifici nu este adecvată. La pacienții imunosupresați terapeutic sunt de asemenea frecvente infecțiile cu virus Epstein-Barr și herpetic putânduse semnala uneori apariția unor forme de cancer specifice (de exemplu, limfomul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
potențial de a determina producerea anumitor tipuri de malignități, iar pe de altă parte diminuării răspunsului imun față de celulele neoplazice datorită imunosupresiei terapeutice care se impune pentru menținerea transplantului. 3. Complicațiile cardiovasculare constau în apariția la unii bolnavi cu tratament imunosupresiv îndelungat a unui proces de ateroscleroză generalizată agresivă, a hipertensiunii arteriale, a hiperlipidemiilor, tromboze și fenomene tromboembolice. Alte complicații înregistrate: sindromul Cushing, hemoragii digestive, cataractă, pancreatite, tulburări a metabolismului calciului. 18.3. PROCURAREA ȘI CONSERVAREA ORGANELOR ȘI A ȚESUTURILOR PENTRU
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
răspunsul parțial care constă într-o ameliorare inițială urmată după un anumit interval de reapariția modificărilor biologice și histopatologice. Efectul imunosupresor puternic predispune la apariția de infecții grave (40-80% cazuri), deseori letale. Tendința actuală este de a reduce dozele de imunosupresive și de a utiliza antibioprofilaxie perioperatorie, terapie antifungică (Amfotericină), antivirală sistemică (Acyclovir) și decontaminarea intestinală selectivă (Netilmycină), reducându-se rata complicațiilor. În cazul rejetului hepatic, dacă se constată o lipsă de răspuns la terapia clasică se poate recurge la anticorpi
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
terapie antifungică (Amfotericină), antivirală sistemică (Acyclovir) și decontaminarea intestinală selectivă (Netilmycină), reducându-se rata complicațiilor. În cazul rejetului hepatic, dacă se constată o lipsă de răspuns la terapia clasică se poate recurge la anticorpi monoclonali sau policlonali și la noi imunosupresive (FK 506). Rata supraviețuirii la distanță este de 70% după un an și de 60% după 5 ani, în timp ce rata mortalității este de 20% în primele 3 luni după transplant și de 14% în următorii 3 ani; după 5 ani
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
programului de anticoagulare preoperator în care se află mulți receptori;pacienții transplantați sunt mai susceptibili la infecții pe toată perioada vieții post transplant (11) (caseta 28.5). Mortalitatea perioperatorie asociată transplantului cardiac a scăzut până la 3-5%. O ameliorare a medicației imunosupresive și a urmăririi postoperatorii mai intense (ECG intramiocardic prin tehnologie pacemaker) pot îmbunătăți rezultatele transplantului cardiac (22). 28.3.3.5. Evoluția postoperatorie Funcția ventriculară constituie cel mai important factor predictiv al recuperării postoperatorii. Restabilirea funcției ventriculare se face prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
reiese că nu au urmat un tratament antituberculos corect, anterior; persoane la care intradermoreacția la tuberculină prezintă o creștere mai mare de 10 mm, între două determinări succesive, în ultimii doi ani; cei care prezintă următoarele condiții: pacienți cu boli imunosupresive (limfoame, leucemii etc.), boli profesionale (silicoza, dacă i.d.r. la tuberculină este mai mare de 5 mm), diabetul zaharat insulino-dependent dezechilibrat și în general toți factorii de risc enumerați la capitolul "Noțiuni de patogeneză". III. BOLILE OBSTRUCTIVE PULMONARE III
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sunt fie expresia sindromului edematos sever (anasarca), fie a unei boli sistemice cu coafectare renală. Infecțiile respiratorii se asociază cu glomerulonefritele acute, nefropatia cu IgA, dar și cu orice situație însoțită de imunitate redusă (insuficiența renală acută sau cronică, tratament imunosupresiv, boli sistemice). La pacientul renal imunodeprimat, infecția respiratorie specifică (tuberculoza pulmonară) este semnificativ mai frecventă în comparație cu populația generală. în cazul pacienților transplantați renal, pneumopatia interstițială acută asociată citomegalovirozei poate evolua cu insuficiența respiratorie. Hemoptiziile sunt întâlnite în sindromul pulmo-renal (boala
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
săptămâni de tratament (eroare de diagnostic? cauză suprapusă de IRA?); • orice disfuncție renală de cauză necunoscută, în prezența unor rinichi de dimensiuni normale; • disfuncția renală la pacientul transplantat renal, la care se dorește realizarea distincției dintre rejetul acut și nefrotoxicitatea imunosupresivelor (de tipul ciclosporinei A, tacrolimus-ului etc.); • în multe centre nefrologice se practică biopsia renală conform protocolului la pacientul transplantat renal, în absența modificărilor clinice sau biologice semnificative, pentru a intercepta modificările subtile de rejet acut/nefrotoxicitate a medicației imunosupresive. B.
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nefrotoxicitatea imunosupresivelor (de tipul ciclosporinei A, tacrolimus-ului etc.); • în multe centre nefrologice se practică biopsia renală conform protocolului la pacientul transplantat renal, în absența modificărilor clinice sau biologice semnificative, pentru a intercepta modificările subtile de rejet acut/nefrotoxicitate a medicației imunosupresive. B. Indicațiile re-biopsierii renale sunt mai reduse: • puncție-biopsie albă la prima investigare, când informațiile diagnostice și terapeutice potențiale sunt deosebit de valoroase; • boală sistemică (în special lupus eritematos sistemic) cu afectare renală, în care se suspicionează, pe baza datelor clinice și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Markeri de activitate: • Proliferarea celulară endocapilară; • Proliferarea celulară extracapilară (semilune celulare); • Trombi; • Necroză fibrinoidă; • Infiltrat inflamator glomerular sau interstițial. Fiecare element este notat cu un punctaj de la 0 la 3, în funcție de severitate. Un scor de activitate crescut indică necesitatea tratamentului imunosupresiv. B. Markeri de cronicitate: Scleroză glomerulară; Semilune fibroase; Fibroză interstițială. Fiecare element este notat de la 0 la 3, în funcție de severitate. Un scor de cronicitate crescut are o semnificație prognostică negativă pentru funcția renală. Tabel 3. Corelații anatomo-clinice Forma histologică Manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Scleroză glomerulară; Semilune fibroase; Fibroză interstițială. Fiecare element este notat de la 0 la 3, în funcție de severitate. Un scor de cronicitate crescut are o semnificație prognostică negativă pentru funcția renală. Tabel 3. Corelații anatomo-clinice Forma histologică Manifestări clinice Prognostic renal Tratament imunosupresiv NL mezangială AUA; rar SN, HTA sau IR Excelent Nu NL focală AUA, adesea SN, HTA și IR Variabil Da NL difuză SN, HTA și IR frecvente Variabil Da NL membranoasă De obicei, SN Variabil Da NL sclerozantă IRC + HTA
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
chiar în stadiul incipient), evitarea aportului hidric excesiv, oprirea fumatului. 6.2.6. Tratamentul imunosupresor Este ghidat atât de elemente histologice, cât și clinice. NL mezangială (clasele I și II) are un prognostic renal bun întotdeauna și nu necesită terapie imunosupresivă. A. Tratamentul NL proliferative (clasele III și IV) în ultimii 10 ani, o serie de studii au demonstrat că terapia combinată corticosteroizi + ciclofosfamidă (CYC) este mai eficientă decât fiecare din cele două medicamente în parte, devenind astfel regimul standard de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
zi), sau cu CyA (< 5 mg/kg/zi), sau cu AZA (2 mg/kg/zi). De asemenea, MMF este o opțiune rezonabilă. Recomandările de tratament imunosupresor formulate de Boumpas et al. (2005) sunt redate în tabelul 4. Tabelul 4. Terapia imunosupresivă în NL (după Boumpas et al., 2005) Severitatea bolii Terapie de inducție Terapie de întreținere NL proliferativă Ușoară PDN în doze mari (0,5-1 mg/kg/zi), 4-6 săptămâni, apoi scădere treptată, în 3 luni, până la 0,125 mg/kg
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rare (< 20 %). Decesul poate surveni precoce (în primele luni) în formele severe de PAN, cu afectare multiviscerală, sau tardiv, cel mai frecvent ca urmare a afectării tractului digestiv. O altă cauză importantă de deces o constituie complicațiile infecțioase secundare tratamentului imunosupresiv (septicemii, infecții virale, pneumonie cu Pneumocystis carinii). Criterii de gravitate - scorul FFS (five factor score): Proteinurie > 1 g/24 h; Creatinina serică > 1,5 mg/dl; Cardiomiopatie; Afectare digestivă severă; Afectare SNC. Mortalitatea la 5 ani este de 12 %, în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu ANCA Factori de prognostic negativ în vasculitele asociate cu ANCA: • Creatininemia ≥ 4 mg/dl; • Vârsta avansată; • Scleroza interstițială și/sau glomerulară; • Leziunile active severe: proliferarea extracapilară, infiltratul interstițial și extensia necrozei; • Repozitivarea sau absența negativării titrului ANCA după terapia imunosupresivă; • Starea de purtător nazal de S. aureus (se asociază cu risc de recidive la nivelul tractului respirator în GW și de infecții intercurente); • Deficitul congenital de α-1-antitripsină (un inhibitor natural al proteinazei 3). Introducerea în anii 1980 a corticoterapiei sistemice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
indusă de droguri se întrerupe agentul cauzal; există însă dificultăți în ceea ce privește identificarea agentului cauzal al NIA: tratamente asociate, morbiditatea inițială a pacientului, comorbidități, complicații ale insuficienței renale acute, complianța și sinceritatea pacientului. Se poate lua în considerare și terapia farmacologică imunosupresivă a nefritei interstițiale acute, fiind indicată: • când întreruperea medicației nu determină remisiunea; • când creșterea creatininei serice s-a produs foarte rapid; • când la puncția biopsie renală infiltratul inflamator este difuz; • nu este indicată atunci când biopsia renală dovedește importantă fibroză interstițială
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
interstițiale acute, fiind indicată: • când întreruperea medicației nu determină remisiunea; • când creșterea creatininei serice s-a produs foarte rapid; • când la puncția biopsie renală infiltratul inflamator este difuz; • nu este indicată atunci când biopsia renală dovedește importantă fibroză interstițială. Terapia farmacologică imunosupresivă se referă la corticosteroizi a căror utilizare este indicată începând din primele 7-14 zile de la debutul retenției azotate. Se utilizează prednison - 1 mg/kg/zi - 4 săptămâni. Dacă în acest interval de timp nu se înregistrează rezultate pozitive acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
primitor de grefă, se poate efectua TR „încrucișat”; transplant de la donator viu înrudit emoțional - este din ce în ce mai acceptat - donare de la soție, alt membru al familiei neînrudit genetic, prieten bun etc; deși compatibilitatea în sistemul HLA este mediocră sau absentă, datorită medicației imunosupresive moderne, supraviețuirea grefei este cel puțin la fel de bună ca cea de la donator cadaveric cu activitate cardiovasculară prezentă; transplant de la donator viu neînrudit (transplant plătit) - este o modalitate neacceptată de majoritatea legislațiilor, însă este practicată în special în anumite țări în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
primul rând în sistemul ABO; antigenul Rh nu prezintă interes pentru TR; incompatibilitatea în sistemul HLA (clasa I și II), deși de dorit, nu mai reprezintă o contraindicație absolută pentru TR (în special de la donator viu), în condițiile unei medicații imunosupresive moderne și extrem de eficiente; neoplazie prezentă sau antecedente neoplazice; comorbidități pulmonare, cardiovasculare sau de altă natură, care conferă pacientului un risc operator sau anestezic major; orice afecțiune (în special cardiacă) ce reduce semnificativ speranța de viață; focare infecțioase neasanate; vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și de un eventual reflux vezico-ureteral) și cele respiratorii bacteriene. Incidența tuberculozei este mai mare la pacientul transplantat în comparație cu populația generală. Decelarea semnelor și simptomelor sugestive pentru o infecție, chiar aparent banală, necesită dirijarea pacientului către centrul de transplant. Tratamentul imunosupresiv și complicațiile acestuia. Schemele imunosupresive uzuale presupun două sau - mai frecvent trei - medicamente în diferite asocieri: ciclosporină A (CsA) sau tacrolimus, micofenolat de mofetil (MMF)/sodic sau azathioprină (AZA), prednison și sirolimus sau everolimus. Cele mai eficiente scheme cuprind tripla
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vezico-ureteral) și cele respiratorii bacteriene. Incidența tuberculozei este mai mare la pacientul transplantat în comparație cu populația generală. Decelarea semnelor și simptomelor sugestive pentru o infecție, chiar aparent banală, necesită dirijarea pacientului către centrul de transplant. Tratamentul imunosupresiv și complicațiile acestuia. Schemele imunosupresive uzuale presupun două sau - mai frecvent trei - medicamente în diferite asocieri: ciclosporină A (CsA) sau tacrolimus, micofenolat de mofetil (MMF)/sodic sau azathioprină (AZA), prednison și sirolimus sau everolimus. Cele mai eficiente scheme cuprind tripla terapie cu PDN în doză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
substanțială a ratei de rejet acut și cronic, reducând astfel costurile legate de această patologie. De asemenea, toți pacienții transplantati primesc în primele 3-4 zile post-TR puls-terapie cu metil-prednisolon (125-500 mg-zi, IV) ca tratament de prevenție a rejetului acut. Supradozarea imunosupresivelor determină creșterea riscului de reacții adverse serioase, iar subdozarea crește riscul de rejet. Schemele recomandate trebuie respectate cu strictețe, modificarea lor fiind exclusiv în competeța nefrologului din centrul de transplant. Principalul efect secundar al tratamentului cu inhibitorii de neurinamidază (IN
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
special viral), DZ de novo (mai ales în cazul tacrolimus-ului). MMF și AZA pot determina anomalii hematologice (leucopenie), hepatocitoliză și efecte gastrointestinale - în special diaree, responsivă la reducerea dozelor. Corticoterapia prelungită poate determina efecte adverse severe (vezi și capitolul „Terapia imunosupresivă”), apariția acestora fiind dependentă de susceptibilitatea individuală și de doza cumulativă: sindrom cushingoid; retenție hidrosalină și HTA; complicații gastrointestinale (ulcer peptic, pancreatită); risc crescut la infecții; nervozitate, anxietate, chiar psihoză; cicatrizare deficitară; osteoporoză, osteonecroză aseptică de cap femural; cataractă și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
peptic, pancreatită); risc crescut la infecții; nervozitate, anxietate, chiar psihoză; cicatrizare deficitară; osteoporoză, osteonecroză aseptică de cap femural; cataractă și glaucom; miopatie cortizonică; ateroscleroză accelerată; insuficiență corticosuprarenaliană acută (la oprirea bruscă a CS) etc. Dozele reduse/minime utilizate în schemele imunosupresive moderne au redus drastic riscurile acestor complicații. Complicațiile urologice se întâlnesc de regulă precoce postoperator: fistule urinare, stenoze ureterale, tromboză arterială și venoasă, stenoze de arteră renală - necesitând o atitudine urologică. Recurența bolii renale inițiale este posibilă, dar relativ rară
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
2-5 ani după implantarea grefei. în stadiile avansate (cu reteție azotată importantă) pacienții vor fi tratați similar cu BCR, particularitățile fiind legate de imunosupresie. Rejetul cronic este o componentă a disfuncției cronice de grefon (care cuprinde și nefrotoxicitatea cronică a imunosupresivelor și alte cauze de boală cronică de rinichi la pacientul transplantat). Hipertensiunea arterială este prezentă la o treime până la jumătate dintre pacienții transplantați, necesitând deseori medicație hipotensoare multiplă (blocantele canalelor de calciu sunt de primă intenție). Dislipoproteinemia este frecventă post-TR
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]