549 matches
-
la Lilas Pastia, a trebuit să îmi vopsesc picioarele până sus, pentru că se vedea diferența, la cum mă învârteam eu... — și la Viena ați avut ocazia să cântați cu unii cântăreți din generațiile trecute: Martti Talvela... — Da, el era Marele Inchizitor în cele mai multe Don Carlo! Impresionant. — Sena Jurinac... — Ce frumoasă femeie! Nu l-ai amintit pe Piero Cappuccilli, cu care am cântat și acolo, dar și în Spania, după cum nu am vor bit de Pedro Lavirgen, partener în atâtea Carmen. Mie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de călău al culturii ar fi avut zile? Primul răspuns, și nu cel mai creștinesc cu putință, ar fi: mai bine c-a murit. La câtă ură pe mai-marii artei noastre clasice strânsese în ea, nu exista iertare. Unul dintre inchizitorii acelei epoci trăiește încă. Prin opera de maturitate și-a plătit o parte dintre păcate. Însă ce fel de viață o mai fi și aceea când ești ocolit de toți și nici semne de iertare nu primești? Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și tonul cu care rostești o nerozie. Unul care o face pe deșteptul poate să și amuze, dacă lasă loc de întors. Fostul redactor de editură - sau de televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trist, dragul meu. În ceea ce o privește, sunt sigură că Bunul Dumnezeu îi va găsi un loc în Rai. Ce Rai?? Despre ce vorbești?? Ce se întâmplă cu tine, dragul meu? Nu te înțeleg. Mă văd pusă în situația bunului inchizitor, atrăgându-ți ferm atenția asupra faptului că, în ultimul timp, manifești periculoase simptome de sorginte ateist-materialiste și darwinist-evoluționiste, care te conduc pe un drum eronat, contravenind cu desăvârșire credinței noastre strămoșești, ortodoxe! Ai grijă... Vrei să știi adevărul, draga mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care au scris" s-au aflat, desigur, sub vremi, ceea ce-i absolvă oarecum de judecata aspră a contemporaneității, dar, desigur, nu până la capăt. Dacă în cartea lui Nițescu, M. Novicov (de pildă) apare ca un proletcultist agresiv, cu rol de inchizitor al literelor române, care-și permite să ajungă până la îndemnuri la lichidări fizice și la exilări din "orașul culturii", pe firul documentelor îl vedem și-n postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde taie și spânzură în virtutea funcției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Încetățenit purtarea unei rondele (fr. rouelle, lat. rota), a unei bucăți rotunde de stofă galbenă, ca semn infamant pentru evrei. Miniaturile din epocă Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La Începutul secolului al XIV-lea, În cartea sa Practica [inchizitorului], Bernard Gui - care oficia la Toulouse - explica forma acestui semn prin forma ostiei pe care evreii ar profana-o. Alții susțineau că stigmatul avea forma monedei, ca „să amintească de banii cu care a fost cumpărat Iuda” <endnote id="(63
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea - au fost obligați să poarte același tip de stigmat. Este o zonă și o perioadă În care Încă se mai credea că „problema evreiască” putea fi rezolvată prin convertire forțată. Cu crucea Într-o mână și sabia Într-amândouă, inchizitorii spanioli năvăleau În cartierele evreiești (juderias) strigând : „Botezul sau Moartea ! ”. Unii evrei au ales cristelnița. Alții, sabia. Ceilalți au fost expulzați din Spania (În 1492) și, ulterior, din Portugalia (În 1497). Miniaturile englezești din secolul al XIII-lea Îi prezintă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Le Sage În 1715, În romanul Gil Blas, la o ardere pe rug În Toledo), un alt semn infamant pe care erau obligați să-l poarte ereticii osândiți la arderea pe rug era un veșmânt de culoare galbenă, numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare (carochas și san-benitos) erau expuse În biserica parohială, ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale lui Ioan Hrisostom și Grigore de Nyssa) <endnote id="(121, pp. 45-46)"/>, formula a fost preluată și relansată de Inchiziție, În secolele XIV-XV <endnote id="(85, p. 87 ; 238, p. 386 ; 239, p. 49)"/>. Pe la 1440, de exemplu, un inchizitor din dioceza Lausanne introducea Într-un lung poem pretinse declarații smulse ereticilor În timpul proceselor inchizitoriale : la sabat, vrăjitoarele „ Pe băț călare pleacă/ Spre Sinagoga deșucheată”, unde, „În chip de mâță sau de țap,/ Chiar Dracul e de față” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
idolatrie precum au păr nouă vaci”, spune un proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/>. În Europa Occidentală, de-a lungul Evului Mediu, perfidi Iudaei au fost expulzați de suverani, prigoniți de oamenii de rând și arși pe rug de inchizitori, fiind mereu acuzați de omor ritual, de practicarea liturghiilor negre, de profanarea crucii și a ostiei, de otrăvirea fântânilor și de provocarea ciumei, de participarea la sabat („Sinagoga lui Satan”), de folosirea amuletelor și talismanelor, de practicarea științelor oculte (astrologie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eu că ceva nu este În regulă!”, vor șopti firile mereu cârtitoare. „Totul e lipsit de logică”, vor decreta raționaliștii. O atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe care puțini Îl dețin. „Dar iată că și eu am ajuns În preajma lui!”, vor „descoperi” cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
o poezie ermetică, ce cultivă paradoxul: „Un înecat care ajunge în deltă / Este epilogul celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
sensurile”, de unde și stilul discursiv - cu devieri impresioniste - în analiza textului bacovian, văzut din perspectiva freudiană și jungiană, într-un demers lipsit de argumentări și redundant nu o dată. SCRIERI: Exerciții de adorație, Cluj-Napoca,1989; Nudul și moartea, București, 1991; Marele Inchizitor, București, 1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, pref. Romul Munteanu, București, 1997; Frică și înfiorare, București, 1998; Reîntoarcerea la Eminescu, București, 1999. Repere bibliografice: Mihaela Ursa, „Nudul și moartea”, ST, 1993, 7; Ion Brădiceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
1993; Veghea și Departele, București, 1995; Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, pref. Romul Munteanu, București, 1997; Frică și înfiorare, București, 1998; Reîntoarcerea la Eminescu, București, 1999. Repere bibliografice: Mihaela Ursa, „Nudul și moartea”, ST, 1993, 7; Ion Brădiceanu, „Marele Inchizitor”, „Gorjeanul”, 1994, 4 358; Nicolae Turtureanu, Chipul și asemănarea, RR, 2000, 2. M. Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
o atitudine care lipsește poporului nostru, cum istoria supunerii la rău o spune. Spiritul civic de revoltă al scriitorului când acesta există e fapt singular și ineficient în raport cu o mulțime gata de servitute voluntară, ca în povestea dostoievskiană a Marelui Inchizitor, o supunere însoțită de vaiere în surdină, contra puterii politice devenită stat. Chiar dacă scriitorii resping tirania "corectitudinii politice", politicienii o acceptă și amețesc poporul cu demagogia ei. În eseistica occidentală, political correctness a devenit subiect de pamflet. S-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
deschisă o impune membrilor ei”. Prin urmare, Dodds vede în ceea ce numisem mai sus „componenta ahileică” un adevărat magnet social, o plăcere a mulțimii și un instinct natural al ei. Mutatis mutandis, cuvintele lui Dodds seamănă surprinzător cu discursul marelui inchizitor al lui Dostoievski, care sesizează același instinct al masei de a-și încredința cuiva insuportabila reflexivitate completă pe care i-o cere libertatea. Desigur, nu trebuie să cădem pradă unui comparatism vetust, luând afirmația romancierului drept universală sau drept exegeză
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este vorba de ilustrarea literară (dar nu literală) a ideii „pozitiviste“ din scrisoarea citată la începutul acestui text, unde se spune și că lumea n‑are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare, în tiradele justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de paseism, nici de imoralism: el pledează pentru celebrarea inocenței
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vieții și știință a spunerii, merg împreună. Așa cum spunea Kierkegaard: În ceea ce privește conceptele existențiale, dorința de a evita definițiile este o dovadă de tact"5. Câtă eleganță de gândire în această perspectivă catifelată care se delimitează de brutalitatea doctrinară a noilor inchizitori. Aceștia "funcționează", ca automatele, pornind de la o gândire disociată. Desigur, nu este prima dată când există o distanță între cei care "spun" și cei care trăiesc realitatea. Dar distanța a devenit în zilele noastre o prăpastie de netrecut. De aici
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unde își avea originea această barbarie a secolului XX. Acestea au fost condițiile în care oamenii ajunși la limita rezistenței, supravegheați cu strășnicie să nu-și pună capăt zilelor, erau programați ca mai devreme sau mai târziu să cedeze voinței inchizitorilor. La Pitești tortura continuă, luni și luni de zile a fost aplicată violent de torționarii, torționați ei în prealabil, până deveniseră niște roboți, fără voință proprie, ascultând numai de vocea torționarului șef Țurcanu, iar acesta de ordinul Ministrului de Interne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare spunea tuturor că-i amintește de nefericiții soldați germani prăbușiți prin dezastre, pe care pistolarii sovietici îi puseseră să strige în genunchi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nedreaptă a unei poziții și a „gloriei repede făcute”. Aceste gânduri mi-au fost sugerate de editorialul umanistului Ele Ferranninni (Pisa, Italia) din numărul din ianuarie 1995 al revistei „Diabetologia”, unde este publicată și scrisoarea trimsă de Galileo Galilei Cardinalului Inchizitor al vremii, scrisoare de retractare a afirmațiilor sale științifice, în încheierea căreia putem citi: “Eu, numitul Galileo Galilei, mă dezic, jur, promit și mă oblig la cele de mai sus, și semnez cu propria mea mână cele redactate de mine
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Soarelui. Astfel, teoria heliocentrică, considerată ca fiind o erezie de către Biserica Catolică, era trecută sub tăcere. Acest fapt se întâmpla datorită atitudinii iraționale a Bisericii, care considera că Dumnezeu crease Pământul pentru Om, așezându-l în centrul Universului. În prezent, inchizitorii și marii prelați ai bisericii ar fi fost internați într-un spital psihiatric, fiindu-le administrat tratamentul corespunzător. Oricum, nu ar fi torturați sau arși pe rug, cum procedau ei cu cei bănuiți de erezie, ci s-ar fi bucurat
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Dacă proprietarul refuza în a-și mai cultiva pământul (de cele mai multe ori din lipsă de bani), risca să intre în ghearele Securității de unde nimeni nu scăpa. După torturi inimaginabile, împricinatul era dus în fața „tribunalului poporului” unde invariabil era acuzat de către inchizitorii săi de „sabotaj” ori „subminare a economiei naționale” ca să nu mai amintim de „uneltire contra ordinii de stat”. Mulți, foarte mulți „chiaburi” și-au sfârșit zilele prin sinistrele pușcării și lagăre comuniste ori prin coloniile de muncă forțată. În același
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ordinul „Mihai Viteazul”, după războiul de întregire, organizație care era condusă de generalul Constantin Popescu-Corbu. Într-un dosar aflat la DJAN Vaslui am găsit o adresă din luna mai a anului 1948 trimisă prefecturii Vaslui de către Tribunalul București, prin care inchizitorii cereau acestei instituții cercetarea arhivelor primăriei pentru a se găsi noi dovezi de inculpare a generalului. Dacă noii conțopiști ai prefecturii s-au uitat în aceleași dosare în care s-a uitat și subsemnatul, slabe speranțe de a fi găsit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]