344 matches
-
silent deep" (E: 52). Concomitent, se evidențiază tropii ce evocă sângele: "red Orc", "red eyes" (E: 51), "wrists of fire" și conflictul: "struggling womb", "struggling afflictions" (E: 52). Toate aceste elemente textuale simbolizează percepția primară, care reda realitatea în termeni incomprehensibili, daca nu de-a dreptul absurzi. Este nevoie, sugerează versurile, de o perspectivă mai subtilă pentru că actele de violență aparent gratuită să capete sens. Aserțiunea lui David Fuller, conform căreia "America prezintă, într-un fel mai tipic decât o face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
puteri subterane extrem de eficace: manipularea evreiască. Cheia propusă poate da un răspuns la toate întrebările. Personificarea Răului, reducerea sa la o realitate unică îi fac pe cei care sînt victima lui să scape de cea mai lulburătoare spaimă, aceea a incomprehensibilului. Mai trebuie oare să precizam că mitul își poate exercita această funcție explicativă în beneficiul grupurilor sociale celor mai diverse, întru totul diferite? Ceea ce este constant, permanent, ceea ce se repetă este starea de disconfort, de criză în care se află
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
având atributele umanului) o stabilește cu restul. Alteritatea, afirmă Marc Guillaume este de două feluri: alteritatea reprezentată de celălalt, diferit de mine, dar suficient de asemănător încât să putem comunica pe baza unor elemente comune; și mai există alteritatea radicală, "incomprehensibilă și inimaginabilă", cu care nu putem comunica și care ne sperie, pentru că totul ne desparte: Pentru a spune lucrurile în mod simplu, în fiecare altul (autre) există Celălalt (autrui) ceea ce nu este eu, ceea ce este diferit de mine, dar pe
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
desparte: Pentru a spune lucrurile în mod simplu, în fiecare altul (autre) există Celălalt (autrui) ceea ce nu este eu, ceea ce este diferit de mine, dar pe care-l pot înțelege, chiar asimila și există de asemenea o alteritate radicală, inasimilabilă, incomprehensibilă și chiar inimaginabilă. Iar gândirea occidentală nu încetează să-l ia pe altul drept Celălalt (autrui), să-l reducă pe altul la Celălalt". (Baudrillard/Guillaume, 2002, p. 6) În unele cazuri, sălbăticia trimite către uman prin posibilitatea întrezărită a "îmblânzirii
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și mai mult neîncrederea în posibilitatea comuniunii sufletești comuniune care, pentru el, ajunge să fie în primul rând comunicare verbală! Pe Mab o iubise fără să vrea și fără să-i înțeleagă sufletul, discursul femeii părându-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
politic, pe de alta de prostia criticilor din generația lui, amețiți de prăpăstiile sale lingvistico-metafizice. Alcoolic, de o calitate morală dubioasă, Nichita S.tănescu și-ar fi asumat la modul cabotin rolul social de poet național, bâiguind pe la mese versuri incomprehensibile, dar știind să facă și sluj când trebuia. De fapt, pericolul revizionismului radical îl constituie atacarea fără discernământ a valorilor adevărate pur și simplu pentru că ele sânt acceptate la un moment dat de opinia critică, iar acest lucru este considerat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despre Dumnezeu, ca Și cum așa ceva ar invalida poziția ariană. Ci mai curând, recunoaște limitele limbajului pozitiv Și ale limbajului negativ referitor la Dumnezeu, din moment ce nici unul dintre aceste limbaje nu poate spera să înțeleagă pe deplin un Dumnezeu în cele din urmă incomprehensibil. Astfel, pentru el, abordarea apofatică este o salvgardare împotriva oricărei tentații de a gândi că Dumnezeu poate fi definit de vreun sistem, fie el pozitiv sau negativ. În schimb, el percepe necesitatea de a poseda o pluralitate a discursurilor. Nici un
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
de a vedea fața lui Dumnezeu și a răspunsului divin, la Exod 33, 23: „Tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”. Consecința acestei revelații speciale este că Dumnezeu este infinit în natura Sa, nu doar incomprehensibil pentru inteligențele noastre slabe, fiind și obiectul dorinței infinite, adică, al unei dorințe care nu poate niciodată alinată pe deplin. Teognosia (θεογνωσία) presupune înnoirea sufletului prin etape spirituale sau așa-numitele trepte ale urcușului duhovnicesc, așa cum au fost ele descrise
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
footnote De vita Moysis, P.G., XLIV, col. 297 sq. et passim. footnote>. Nikos Nissiotis, într-una din lucrările sale<footnote Philosophy of Religion and Philosophical Theology (1965), p. 48f. footnote>, menționează: „Dumnezeul necunoscut Care ne-a devenit nouă cunoscut, rămâne incomprehensibil în esența Sa. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este consecința revelației esenței Sale, ci, mai degrabă, participarea la energia Sa”. Tocmai aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23), adică a contempla energiile Sale, niciodată ființa Sa, căci
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
o prințesă hindusă, care este fiica unui șeic arab și vorbește sanscrita prin glosolalie (fenomen prin care cineva vorbește și se roagă cu voce tare într-o limbă străină și necunoscută persoanei care vorbește sau într-o suită de silabe incomprehensibile care îmbracă aspectul unei limbi veritabile); în ciclul regal ea "intră" în personalitatea reginei Franței, Marie-Antoinette. Reia de la filologul englez Frederic William Henry Myers idea conștiinței subliminale pentru a găsi o explicație la stările creative ale mediumuilui său Smith. Îi
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-mi iau bilet la meciul pe care Îl Excursioniștilor. A continuat, arătându-mi cuburile: Am plăcerea să ți-i prezint pe Santiago Silberman, copistul În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să am plăcerea de a o strânge pe a lor, m-am retras disciplinat, cu surâsul Înghețat. Am ajuns de bine de rău În vestibul. Am izbutit să bâigui: — Coniac, coniac. Narbondo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad litteram, s-a postat În fața soldaților ce nu păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pasiunea lui dementă. Și care-i morala povestirii? C-am fost un măgar, recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor, fără avînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neagră aflată în culisele metropolei mexicane, Ciudad de Mexico, un amant total cum numai moartea poate fi? Tot moartea este cea care-l redă pe Riosse misterului și ficțiunii, îi sporește aura de senzualitate dedicată parcă unui scop ilustru și incomprehensibil. Marea artă a filmului Yulenei constă în talentul cu care a stăpînit subiectul, regizoarea a înțeles că nu mai trebuie să adauge nimic, povestea era acolo și ea depășea cadrul documentarului înflorind în ficțiune pură. Majoritatea celor care vorbesc despre
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
inițiați ș...ț Creatori străbătând singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcând în echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite passe-partout tuturor. ș...ț Prin definiție, aceștia sunt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrâns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de înnoire, presupunând răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, închide implicit, în mare măsură
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
istorice.*2 Ne îndoim însă că acest principiu merită să fie aplicat ca atare în domeniul științelor, al istoriei sau al oricărei alte discipline acumulative oare progresează continuu. Cât privește domeniul istoriei literaturii de imaginație, limitarea la cărțile mân" face incomprehensibilă continuitatea tradiției literare, dezvoltarea genurilor literare și chiar însăși natura procesului literar, pe lângă că ea lasă în umbră factorii sociali, lingvistici, ideologici și alți factori determinanți. Acest principiu introduce un punct de vedere excesiv de "estetic" în istorie, filozofie și alte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
țăndări, încât nu rămâne nimic din el : rezultatul nu poate fi decât o anarhie generală sau, mai degrabă, o nivelare a tuturor valorilor. Istoria literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ea nu este ca atare testabilă; și atunci numiți aceste concepții stângăcii preștiințifice, fantezii ale minții infantile: dar ele sunt, sau mai degrabă au fost, riguros exacte. Că a fost un timp în care aerul era eter, iată ce este incomprehensibil inteligenței voastre. Și totuși e simplu: e suficient să admiteți că stilurile nu sunt doar unități de reacție, ci și (mai ales) pătrunderi ale obiectului ontologic, care se schimbă (H-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). În consecință, putem afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
-l înțelege pe Dumnezeu, ar trebui să cuprindă infinitul. Cartesianismul, care începe prin a afirma principii definitive, rămîne o căutare orientată spre infinit. Aceste principii ar trebui să impiedice rătăcirea și să permită avansarea conform metodei. Așadar, Dumnezeu este obscur, incomprehensibil, dincolo de inteligența umană. Dar rămîne un obiect al cunoașterii a cărui claritate este evidentă și nu este contestată decât de cei care sunt înșelați prin iluziile simțurilor. Considerînd ierarhia din care rezultă această problemă, Dumnezeu este o certitudine mai absolută
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
omului. Cu siguranță, în cele două cazuri, un aspect problematic al cartesianismului pare acela de a vrea să stabilească existența unei ființe înainte de a-i defini esența. În fond dacă recitim remarcile lui Descartes, numeroase în opera lui, despre caracterul incomprehensibil al infinității lui Dumnezeu, putem afirma că raționalismul cartesian este, la origine, rezonabil, în sensul că el recunoaște limitele folosirii rațiunii. Totuși, demersul rațional al demonstrării existenței lui Dumnezeu rămîne posibil, prin modul unei intuiții intelectuale ce furnizează subiectului gînditor
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și dezasperant al neputinței gîndirii, fie au văzut în această neputință însăși semnul existenței lui Dumnezeu.) După ce avea să releve pasajul unde apare problema infinitului în opera lui Descartes, Gueroult afirma) Raportîndu-ne la faptul că și pentru Descartes, Dumnezeu este incomprehensibil pentru noi, și chiar așa cum îi declară lui Caterus că Dumnezeu nu poate fi cunoscut la început decât în mod confuz, atingem aici o dificultate care este cu atât mai mare cu cât gîndirea cartesiană nu se întemeiază de fapt
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]