289 matches
-
se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S-ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decît această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau-sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb? — Coboară acum. Îi spun lui Margotte să o aducă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred că astea sunt primele, poate cele mai importante lu cruri legate de părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în seamă distincția pe care o face Coșeriu între desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul sem nificației. Actul de neutralizare survine exact atunci când incongruența capătă o anume semnificație. Câtă vreme semnificația e posibilă, o spusă absurdă este acceptabilă. Mergând mai departe, cele incorecte la nivelul semnificației pot fi totuși acceptabile. De pildă, cineva își vorbește incorect propria limbă când se adresează unui străin. La
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S‑ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umane, îi oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel, o trăsătură recurentă a epocii Luminilor este tocmai acest caracter grotesc al istoriei, văzută ca o sumă de incongruențe, de nefiresc, de distorsionat și monstruos. Houyhnhnm sau țara Cailor Nobili și a naturii perfecte, este modalitatea lui Swift de a polemiza cu unii dintre gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul nu este un animal pe
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor marțiene asupra secrețiilor umede ale plămânilor. Marte, planetă de foc, caldă și uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum, era să înregistrăm cel mai mare număr posibil de date, pentru că săptămânile în care s-a petrecut acea întâmplare nu puteau să rămână în alb în istoria țării, dar ea nu era deloc proastă, îmi atrase atenția imediat asupra incongruenței, incongruență a fost cuvântul pe care l-a folosit, faptului că tocmai în situația în care ne aflăm, cu orașul izolat și pus sub stare de asediu din cauza votului în alb, cineva și-a amintit să cerceteze ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era să înregistrăm cel mai mare număr posibil de date, pentru că săptămânile în care s-a petrecut acea întâmplare nu puteau să rămână în alb în istoria țării, dar ea nu era deloc proastă, îmi atrase atenția imediat asupra incongruenței, incongruență a fost cuvântul pe care l-a folosit, faptului că tocmai în situația în care ne aflăm, cu orașul izolat și pus sub stare de asediu din cauza votului în alb, cineva și-a amintit să cerceteze ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
multă vreme, la noi și pretutindeni, fără a viza însă - ceea ce ar fi o absurditate - fixarea unor canoane, din moment ce e de la sine înțeles că aceste domenii sunt interdependente. Între critic și scriitor nu există însă, în ciuda tuturor teoriilor formulate, o incongruență: fiecare poate să încalce teritoriul celuilalt, care pare a-i fi interzis, fără a se întâlni acolo cu monștri, totuși, rarisim, ambele domenii îi sunt celui care se încumetă să le ia în posesie la fel de la îndemână. Se poate însă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerință a unui concret meschin - induce însă și atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent la bătaia vremii, care face valuri mici, valuri mari, poetul conchide: Ce se vede înainte vine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scrisă; cât timp am fost pur, nu simțeam intermedierea cuvintelor Între existență și mine, mă exprimam cu dificultate, dar reușeam să am conștiința Împăcată; nu mă Îndoiam nici o clipă de plenitudinea trăirii, niciodată nu am fost zguduit de bănuiala unei incongruențe Între expresia (nu exclusiv verbală) și faptele mele. Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci, nu-i așa, pentru un novice, realul se cucerește mai Întâi În fapte, pentru a fi păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
date informatice, directoare etc. Cu toate acestea, nu s-ar putea susține că un acces la un sistem informatic se conturează atunci când agentul realizează o acțiune de intrare vizavi de o componentă hardware. O asemenea abordare denotă mai degrabă o incongruență logică, deoarece nu se poate imagina o ipoteză în care agentul să între într-o componentă hardware. Prin urmare, singura interpretare adecvată a noțiunii de acces trebuie să aibă drept premisă o interacțiune strict la nivel logic cu respectivul sistem
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
sporește delicatețea emoționantă și le asigură, în spațiul dintre versuri și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații grave. Incongruența dintre formă și sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea arzătoare generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale interiorității, patologia relațiilor, competiția permanentă dintre principiul realității și principiul plăcerii - toate sunt trimiteri directe la intuițiile lui Lawrence despre suprapunerea dintre literatură și psihologie. În rețeaua personajelor și a conexiunilor dintre ele și lume se observă, însă, o incongruență tragică ce depășește ca intensitate crizele particulare și variatele contexte ale înfrângerii: emergența unei lumi noi, funcționând în acord cu alte mecanisme și sensibilități decât vechea lume a marilor plantații. Probabil că acest conflict își găsește reprezentarea ideală în încleștarea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
toate acestea nu erau încriminați. Observăm cum niște creștini foarte renumiți, precum Tertulian în timpul domniei lui Septimius Severus și Lactanțiu în timpul domniei lui Dioclețian, nu au suferit arestări ori maltratări și nu au fost denunțați de nimeni. În fața elasticității și incongruenței legislației romane, episcopul Ciprian ridica această dilemă: Hotărâți-vă și alegeți între aceste două cazuri: a fi creștini ori este un delict, ori nu este. Dacă este un delict, de ce nu-i ucideți pe toți cei care se mărturisesc astfel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în conștiința creștină o conotație specială și o poziție de relevanță opusă teoriei refuzului militar. Aceasta ar însemna, în cazurile martirilor militari, că nu a existat nici o obiecție antimilitaristă, ci numai un refuz de a tăgădui credința creștină, neexisitând nici o incongruență față de acceptarea serviciului militar și religia creștină, în cazul creștinilor din primele patru secole. Reflexia teoretică asupra accepțiunii de conștiință, a apartenenței la Biserica creștină și simultan la serviciul militar, a fost influențată de cazurile soldaților creștini chiar de la sfârșitul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parte pentru a evita curbura marginală. , scrie Jacob Burckhardt într-un articol important consacrat subiectului nostru. O privire aruncată în urmă la cupa lui Duris (vezi figura 44) ne va convinge că un mare artist a fost capabil să folosească incongruențele inerente formatului circular în propriul avantaj. Toate formele verticale sunt făcute să se conformeze centricității compoziției. Spatele lui Hercule este curbat, părțile de sus ale scaunelor sunt întoarse oarecum spre centru, copacul își neagă verticalitatea, până și caracterul direct al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stresante și anxioase sunt aproape invariabil legate de atitudinea față de sine a persoanei, de relațiile interindividuale în care se dezvăluie vulnerabilitatea și sensibilitatea față de eșec, defecte personale, de sarcini excesive, de exigențe externe sau de nivelul de aspirații superioare, de incongruențe între eul real și cel dorit”. („Din viața sentimentelor..., p. 54). Cercetările lui H. Selye asupra efectelor fiziologice ale stimulilor nocivi au jucat un rol important în înțelegerea mai clară a funcțiilor unor hormoni ai corpului, în tratamentul unor „boli
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soteriologic. Într-o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
enunțului respectiv). Ca și ironia gluma propune o dublă lectură (literală și derivată cu focalizarea asupra sensului literal), instituind o nouă relație între structura lingvistică și uzajul limbii. Mecanismul glumei implică o activitate de tip problem solving care să concilieze incongruența dintre sensul literal și cel derivat, altfel spus între sensul expus și cel impus.Conform teoriei scripturilor, gluma activează două reprezentări ale lumii, două scripturi. Începutul glumei determină interlocutorul să construiască un anumit script. În final, elementele nu mai pot
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]