290 matches
-
Essay on laughter, 1902) numește aceasta teoria degradării. Cealaltă teorie pune accent pe faptul că totdeauna ridicolul prezintă o absurditate, o noncoincidență, o contradicție în el însuși. Ea a fost expusă în literatura daneză de Kierkegaard. Sully o numește teoria incongruenței. Atît Sully cît și Ribot (Psychologie des sentiments, p. 344) socotesc că fiecare dintre cele două teorii se potrivește unui anumit grup de cazuri și că este imposibil de găsit o formulă care să se poată aplica ambelor grupe. Bineînțeles
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
valoare sau valoarea pe care o posedă totuși pot apărea cu atît mai puternic. Holberg își considera activitatea de poet comic ca pe o străduință șe a separa umbra de corp. În realitate, cele două teorii nu se contrazic. Teoria incongruenței este evident o formă specială a teoriei degradării. Contrazicerea este doar o anumită formă a opoziției. Faptul că cineva este dezvăluit în discordnța sa interioară și în contradicție cu sine este totuși o "degradare". Din punct de vedere pur logic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și numai datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea în sine are efect comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat de moarte, avem
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
El se va angaja plenar în susținerea și promovarea elementelor inovative, comparativ cu situația în care implicarea în procesul schimbării va reprezenta consecința unor presiuni externe. În acest caz, implicarea personală va fi redusă, existând riscul apariției rezistențelor, va trăda incongruența elementelor rațional-emoționale. Inițierea procesului de schimbare la nivelul educației obligă școala la reconsiderarea misiunii sale, la stabilirea unor noi obiective. În măsura în care acestea coincid cu obiectivele indivizilor ele vor asigura și dezvoltarea motivației necesare pentru îndeplinirea lor. De asemenea, disponibilitatea oamenilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și de semeni și contribuind la receptarea in integrum a personalității creatoare a lui Eminescu. Fără ca ipostazele jurnalistului și poetului să se suprapună în totalitate, dinamica celor două permite înțelegerea spiritului eminescian, cu formele lui vii, cu modulațiile histrionice, cu incongruențele și liniile de continuitate specifice, pentru că "semnificativ este nu a afla (ceea ce, de altfel, este și de neaflat) în ce domeniu al cunoașterii umane este Eminescu "mai mare" sau "ar fi putut fi mai mare" (dacă...), ci de a descoperi
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
această schemă printr-o tipologie a "judecăților", ce apreciază "conformitatea" enunțurilor. Și aceste "judecăți", trei la număr, se distribuie tot în funcție de "planul" vorbirii pe care îl vizează. Prin urmare, o "vorbire" determinată (un "text") poate fi judecată în funcție de: a) congruența/incongruența ei, în măsura în care "vorbirea corespunde [sau nu] în fiecare caz așteptărilor obișnuite normale", adică, pe de o parte, "principiilor de gândire", iar, pe de altă parte, "cunoașterii generale a lucrurilor"; b) corectitudinea/incorectitudinea ei, în măsura în care vorbirea "se află [sau nu] în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în mod necesar corectitudinea, corectitudinea nu presupune adecvarea etc.), dar nu sunt izolate. Dimpotrivă, Coșeriu semnalează, ca o "caracteristică generală" a raportului dintre aceste tipuri de judecăți, faptul că ele "pot fi anulate de jos în sus"225. Mai exact, "incongruența" aparentă a unei "vorbiri" poate fi anulată prin corectitudine și adecvare, în timp ce adecvarea poate să anuleze, la rândul ei, "incongruența" și "incorectitudinea" unui text. Cel mai semnificativ exemplu pentru ultima situație e cazul textelor "poetice", unde autorii proiectează lumi posibile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a raportului dintre aceste tipuri de judecăți, faptul că ele "pot fi anulate de jos în sus"225. Mai exact, "incongruența" aparentă a unei "vorbiri" poate fi anulată prin corectitudine și adecvare, în timp ce adecvarea poate să anuleze, la rândul ei, "incongruența" și "incorectitudinea" unui text. Cel mai semnificativ exemplu pentru ultima situație e cazul textelor "poetice", unde autorii proiectează lumi posibile "incongruente" în raport cu gândirea comună și creează forme lingvistice "incorecte" în raport cu norma curentă. Raporturile din cadrul "conținuturilor" lingvistice și al "judecăților de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de lucru reprezintă o obligație și o datorie culturală strict indispensabilă. Nu încercăm nici o satisfacție nici când observăm plutitul etern peste toate valurile, accidentele și crizele istoriei, într-o indiferență poetică totală. Și alții au observat aceeași, să-i spunem, incongruență: Țara a ars. Baba se piaptănă și poeții valerizează I.D. Sârbu, 18 aprilie 1989; data are și ea mica sa semnificație 9. Tendința evazionistă, în sensul bun al cuvântului, de regenerare integrală a orizontului spiritual, rămâne și ea, mereu, foarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
persoanele cu DZ beneficiază de ambele forme, în cele două sisteme amintite. 4.3. Etapele programului educațional În aceste situații, consilierea psihologică, personalizarea programului de educație, abandonarea stilului pedagogic rigid, coeziunea și tactul membrilor echipei de educatori profesioniști, pot ameliora incongruențele apărute. Împărtășim opiniile unor personalități în domeniu (2,26), în ceea ce privește nuanțarea comportamentului educatorului în situații de urgență și în cea de îngrijire pe termen îndelungat. Pacientul și aparținătorii sunt, de regulă, impresionați de evenimentul medical acut al căror protagoniști sunt
Tratat de diabet Paulescu by Rodica Perciun, Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92226_a_92721]
-
doi-trei", el își amintește doar de Yvonne și de Henriette, și uită de cea de a treia: "îmi scapă acum numele"755. Cea de a treia referință, de data aceasta intertextuală (Two or Three Grâces) la eroina lui Huxley, cu incongruența perpetuă dintre sentimentele personajului și situația în care se află, cu încercarea zadarnică de a-și armoniza sufletul situațiilor amoroase (vampirul frivol, moderna feminitate de dix-huitième siècle, dar și femeia "simplă, inocentă și copilăroasă" etc.) este abandonată repede: "Asta n-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a spiritului uman. În acord cu dubla precaritate ontologică a omului, Lucian Blaga distinge, în Trilogia culturii, două tipuri de metafore: plasticizante și revelatorii 228. Metaforele plasticizante se nasc în orizontul concretului, dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în problema raportului dintre logic și concret, dintre conceptul abstract și intuiția sensibilă, care este problema clasică a cunoașterii în filosofia occidentală. Filosofii dintotdeauna, spune el, au constatat că logicul și concretul nu se suprapun, ultimul depășind pe primul. Această incongruență generează probleme gândirii, născând antinomii. Încercând să rezolve aceste probleme, unii gânditori, cei excelând în facultăți analitice, au afirmat logicul ca exclusiv existent, degradând concretul până la iluzie. Alții, precum Bergson, au declarat concretul ca exclusiv existent, denunțând logicul. Gânditorii raționaliști
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dobândi faima de prim războinic și prin încrederea aproape peste măsură în forța fizică (p. 48). Mereu interesat de cauzele morale și psihologice ale căderilor ori transcenderilor, Sofocle pune sub lupă personajul : acesta își arată imperfecțiunile care creează dezechilibrul și incongruența funciară dintre el și lume și îl poartă spre catastrofă (p. 49). Dramaturgul reinterpretează în lumina vinovăției tragice soarta eroului care pretinde armele lui Ahile, cuvenite celui mai viteaz războinic (p. 51). Decizia Atrizilor în favoarea lui Odiseu determină tentativa lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că par "plictisiți" de imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți dă sentimentul de burlesc, ci de gravitate și responsabilitate în fața fiecărei clipe. Nu se refugiază în incongruență și absurd (cum li s-ar părea celor cu o sensibilitate vetustă, neintegrabilă în circuitul existenței spirituale "moderne"), senzația pe care o dau. de "homo ludens", este un semn că ei ard continuu, că încăpățînarea și neastîmpărul lor au un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ascult. Am găsit la... Borca, Aurel Pantea cartea de debut. Mai sînt, nu cred că le va lua cineva. Să ți-o trimit?! Nu mi se pare mai bună decît celelalte apărute-n ultimul timp, dimpotrivă. Îmi dă senzația de incongruență prea des. Rămîne, însă, interesant. Păstrează acea răceală prețioasă și echinoxistă. Am atîtea cărți, vreo trei sute, de citit, aici în jurul meu. Nu știu cînd le voi mai citi. Intenționez să mă apuc și de-nvățat. Dar nu ca un turbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu planuri și eschive "furate", cu scene antologice. M-a încîntat și tema dublului, urmărită cu consecvență de Daneliuc, cu dese schimbări temporale, cu toate gesturile-metaforă. Și ce dacă întîlneam și scabroșeriile lui Fellini, roșul pal al lui Antonioni sau incongruențele lui Tarkovski!? Daneliuc mi se pare un artist cu o personalitate tot mai distinctă. Bucuriile de acest fel nu-mi pot fi oferite de această comună plină de idioți. Peisajul e o stare de suflet, dar nu poate înlocui sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și m-am cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale în timp ce Kentucky Pete îmi explica originea sărbătorii: Halloween are la bază ziua celtică de Samhain - ultima zi a calendarului celtic și singura dată din an când cei morți se întorceau și „te înhățau, omule“. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lungă divagație pe tema impresiilor despre Lisabona și a contactelor sale cu cultura italiană. Nu te-ai fi așteptat la o asemenea disponibilitate discursivă din partea lui; Adrian îmi păruse mai degrabă o fire timidă, retractilă. Italiana sa foarte bună și incongruența de regie comisă, receptată cu umor de public, reușesc să încălzească atmosfera, ștergând ușoara crispare a momentelor de debut. VASILE GÂRNEȚ: ...Pe străzile din cartierul Baixa Graça, pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic. Este ca un oraș din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un reading poetic și o masă frugală înainte de îmbarcarea în trenul de Bordeaux. Clădirea arată destul de descurajant: o arhitectură banală de început de secol al XX-lea, despre care dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care nu sunt nici ele prea solicitate. Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă asupra valențelor tabloului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
via Moscova, vizitând încă alte 16 orașe ale Europei. Pentru un scriitor, acest traseu este o adevărată mină de exploatat în planul creației și al notațiilor sale zilnice, deoarece are posibilitatea - unică - să vadă succesiv aceste orașe și să observe incongruențele dintre ele. Europa, în ciuda discursurilor pline de clișee, excesiv politizate și lemnos-oficializate, care nu sunt nimic altceva decât un delir al ideii de unitate, este și rămâne deocamdată un continent al diferențelor. Dacă faci o asemenea călătorie, ca aceasta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politizate și lemnos-oficializate, care nu sunt nimic altceva decât un delir al ideii de unitate, este și rămâne deocamdată un continent al diferențelor. Dacă faci o asemenea călătorie, ca aceasta pe care o întreprindem noi acum, vezi foarte bine aceste incongruențe între țările Europei. Și e bine ca ele, diferențele, să fie cunoscute, pentru a ne da seama care este baza reală a ideii de unitate europeană. Pentru mine, ideea europeană este în primul rând suma unor idei naționale. Lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a spune că nu acordă cine știe ce importanță „formei“, că ea poate fi și „banală“, „perimată“, un vehicul care prezintă interes întâi de toate prin ce transportă. Și adevărul este chiar acesta: i se pot găsi multe defecte prozei lui Benador, incongruență în construcție, lipsă de unitate stilistică, „nesiguranțe de limbaj“ (Pompiliu Cons tantinescu), „patetism“ (E. Lovinescu), toate însă compensate de virtuțile de analist pătrunzător al întortocherilor sufletești și al „crizelor“, și de capacitatea de-a cădea mereu pe o cazuistică din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
antijunimist, acid critic social pe nemărturisite, dar presupuse criterii ideo- logice. Îl avem în film astfel, cum o și demonstrează criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații și incongruențe majore între litera propagandei și spiritul operei. Numele care se înscriu în această tipologie au fost în mare parte uitate, iar altele devine jenant să fie reamintite. Dintr-un al treilea tip de utilizatori fac parte cei care încearcă să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
naturale din lume, în timp ce produsele sale mimetice ar fi doar umbrele și tot ceea ce este miraj; în Timaios (30c-31b), el nu produce nici măcar ideile preexistente, ci doar lumea ar fi produsul activității sale mimetice (Peters 74-81). Contextele diferite motivează parțial incongruențele din textele lui Platon în privința raportului dintre meșteșugarul divin, cel uman (admis în schema socială a pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]