693 matches
-
Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
multă fantezie, discrepanța dintre real și ideal, invocând mândra izolare a poetului etc. Piesele în versuri, Floarea din Firenze („comedie-idilă”, 1893), Cerșetorul („dramă-idilă”, 1894) și Îngerii lui Rafael („fantezie”, 1894), jucate pe scena Teatrului Național din București, construiesc, fluid și inconsistent, pe o schemă romanțioasă. Cam în aceeași vreme L. traduce din poeți felibri (Aug. Barbieri și Ch. Fuster) ori transpune pentru scena craioveană comedia Le Flibustier de Jean Richepin. În articole și conferințe, în scrierile despre teatru, există și tentația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
tată, recăsătorit cu o femeie prea tânără, egoistă și necontrolată, pedepsită și ea de un justițiar misogin, care o împușcă pentru a-l salva și răzbuna pe nefericitul soț. Textul și construcția dramei sunt relativ izbutite, însă personajele sunt cam inconsistente, gândite prin simplificare spre a pune în evidență puterea oarbă, devastatoare a iubirii. Veronica (jucată în 1971 la Botoșani, publicată în 1983) aduce pe scenă iubirea dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu. Este reliefat caracterul irevocabil, chiar mistic, al dragostei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
nu Înseamnă că așa este cel mai eficient. Funcționăm și În aceste condiții, dar Întărirea pozitivă ne ajută să funcționăm mai bine și să corectăm greșelile. Ne temem că Întărirea aspectelor pozitive ne va scădea autoritatea. Autoritatea scade când suntem inconsistenți (nu aplicăm o regulă stabilită de fiecare dată, când pedepsim și astfel Înlocuim Încrederea elevilor cu frica, sau când pedepsim și apoi elevul găsește tot felul de comportamente pentru a evita pedeapsa de care noi nu ne dăm seama...). Ne
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela - Loredana STIUJ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2185]
-
recuperare a diferenței de prosperitate față de lumea occidentală și de revenire la traseul „normal” al modernizării societăților est-europene. Revoluțiile anului 1989 din Europa Centrală și de Est au ca funcție esențială relansarea proceselor de modernizare. (...) De la o modernitate latentă și inconsistentă urma să se treacă la una manifestă și consistentă între domenii diferite. Liberalizarea economică, democratizarea politică și dezvoltarea societății civile sunt principalele tipuri de schimbări menite să contribuie la realizarea relansării modernizării (Sandu, 2000, pp. 29-30). Aceste exemple ilustrează faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini ale romanului), Andrei nu percepe realitatea decât indirect, printre "lianele amintirilor", drept manifestare dinamică și contradictorie, inconsistentă în fond, a unei altfel de "realități", mai esențiale, la care doar ochiul minții are acces. Femeia, în schimb, se lasă captivată de imediat și imprevizibil, ratând șansa de a privi lumea ca pe o "icoană" sau, ca să revenim la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
text, marchează îndepărtarea treptată de "realitate", în acord cu procesul de obiectivare (în "mască") a personalității. Biografia autorului ajunge să se suprapună astfel, până la un punct, peste biografia propriului "personaj", până când "viața" devine un termen de referință simbolic, abstract și inconsistent, făcând inutilă identificarea surselor "de inspirație" ale literaturii înseși. Tot un roman "de dragoste" este și Lulù, cu deosebirea că afacerea amoroasă se consumă de data aceasta într-un spațiu imaginar, al preliminariilor estetizante, fără a mai angaja un conflict
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adopt linia de mijloc Între aceste două extreme. Știu bine că În politică sistemul unui juste milieu nu se bucură de prea multă Încredere, mai ales de când Louis Philippe și-a pierdut astfel tronul Franței. Dar ceea ce e nepotrivit și inconsistent În politică poate fi altminteri În imperiul științei, iar numeroasele rezultate pozitive pe care am găsit că le-a adus acest sistem medial m-au tentat puternic să accept acea opinie. Pentru a sprijini aserțiunea mea, pot cita cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
întreprinde nimic constructiv, fără a demonstra de ce e în stare, fiind tot mai apăsat de sentimentul ratării, până când e scos definitiv din viața socială. Felul în care autorul gândește personajul, descrierea comportamentului său și a ambianței sunt însă vagi. Dezlânat, inconsistent și fără fermitate, ca însăși viața eroului, romanul este o încercare ratată de a propune încă un neadaptat plin de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut indeniabilă, dar care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
forme de pervertire a credinței, în duhul ecumenizant, în contrapunct cu Tradiția Bisericii și a Sfinților Părinți. O sursă fundamentală a predicii ortodoxe o constituie Cărțile de slujbă. Uitarea și chiar disprețuirea lor face ca predica de astăzi să fie inconsistentă, sub raportul doctrinei, și neclară, sub raportul discursului Cărțile de Slujbă cuprind în interiorul lor Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, deopotrivă. De altfel, întreaga exegeză și dogmatică a Bisericii este inclusă în aceste Cărți de Slujbă. Prin urmare, Cărțile de Slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
stabilite, prin compatibilizarea cu standardele europene de cercetare. Componenta cercetării trebuie reinclusă și bine regândită în mecanismul universitar, precum se întâmplă în tradiția occidentală, pentru a putea contribui la consolidarea mediului academic, axat numai pe dimensiunea didactică - și aceasta destul de inconsistentă, printr-o lipsă a cursurilor actualizate, bibliografiile rămânând undeva prin anii '70-'80, pentru a nu mai vorbi de tradiționalismul tematicii puse în discuție. Intrarea într-un circuit internațional de colaborări prin echipe de cercetare, pe baza unor proiecte viabile
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
găsește o piesă emisă în Suedia, una tipărită de misionarii creștini din Hawaii, alta de principatul moldav care avea să dispară după doar un an. Oricine poate intra în această competiție. Nu există cultură, fie cât de mică sau de inconsistentă, care să nu poată solicita admirația superlativă a cunoscătorilor printr-un vestigiu valoros. Această logică inversează raportul dintre cultură și producția de bogăție. Averea care se constituie astfel nu depinde de tradiții, de capitalul simbolic, de acumularea unor instituții într-
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pasager. O viață care în același timp e lipsită și de forță modelatoare, și de profilul individualizant care dă valoare existențelor moderne: de fapt, o substanță vitală fără formă, alta decât cea a ruinei sale. Aceste percepții ale caducității, ale inconsistentului, ale clipei și ale fragilității trăirii au putut să orienteze raportul cu obiectele de artă și să încadreze experiențele estetice. În fond, arheologia și folclorul au fost modalitățile "tehnice" prin care timpul care trece, clipa și sentimentul diafan al prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spunem că ființarea nu este nimic, și suntem prin urmare, potrivit lui Severino, nihiliști într-un sens esențial. Dar faptul de a spune că ființarea nu este nimic este contradictoriu. Prin urmare, omul occidental, în nihilismul său, se sprijină pe fundamentul inconsistent al unei contradicții. În ciuda acestui lucru, el nu poate fi clintit cu nici un chip din credința sa în realitatea devenirii, din modul său de a gândi și acționa ca și cum ființarea ar proveni din nimic și s-ar întoarce la acesta
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
solicitudine intervenția de părinte a lui Dumnezeu, el care recunoscuse intervenția harului divin asupra sa, acum ajunge să arunce asupra lui Dumnezeu întâi îndoiala, apoi negația. Blestemele pe care le proferă sunt crunte, și ca orice enunțuri din zona aceasta, inconsistente. Se adresează Ființei căreia-I neagă existența. Acuză ceea ce declară ca neexistent ca fiind vinovat pentru ceea ce suportă: „Îți spun, o, sfinte Baal al cerului că nu exiști! Iar dacă ai exista te-aș blestema atât de tare încât cerul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Scenariile sfârșitului sunt reluate cu acribie, lucrate artizanal aproape, pentru ca pagina de final să fie o superbă declarație de dragoste adresată lumii. - Nostalgia paradisului la pachet cu teroarea apocalipsei. Cartea este o carte despre lume, așa cum e ea: dinamică, polimorfă, inconsistentă, contradictorie, autodevoratoare dar repetitivă. Aruncați în lume, abia de reușim să prindem câteva fire de sens. Aruncați în lectură, abia dacă reușim să decantăm câteva bobițe de sens. După ce ai terminat-o, îți tot vine să te întorci la pagini
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
au revizuit grila managerială, adăugând o a treia dimensiune cu valori cuprinse între 1 și 9 referitoare la consistența sau profunzimea unui stil. Dacă sub influența unor situații conflictuale conducătorul își schimbă rapid stilul înseamnă că stilul lui era superficial, inconsistent. Dacă, dimpotrivă, el își menține stilul, în ciuda dificultăților și pericolelor situației, înseamnă că stilul era puternic, profund. Mai târziu, în 1991, Blake împreună cu McCanse au introdus încă două stiluri de tipul 9.9: unul paternalist (în care recompensele sunt acordate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
știu încă nimic despre necesitățile viitorului. Modelul „lăzii de gunoi” generează câteva întrebări incitante: Este permisă desfășurarea procesului decizional în joacă, atunci când regulile normale, raționale, sunt suspendate, fie și temporar? Avem nevoie să ne jucăm cu alternative absurde și posibilități inconsistente? Avem dreptul să considerăm obiectivele ca ipoteze supuse schimbărilor, intuițiile ca realități, ipocrizia ca pe o lipsă temporară de realism, memoria ca pe un inamic al înnoirilor, experiența nu ca pe o istorie înghețată, ci ca pe o teorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai realiste, fiind, de aceea, mai satisfăcute cu recompensele disponibile. Deși s-au constat diferențe în ceea ce privește ,,contribuția” sau ,,aportul” factorilor de mai sus în producerea satisfacției sau insatisfacției, nu de puține ori s-a conchis că acestea erau mici și inconsistente. De exemplu, un studiu efectuat pe 102 profesori universitari (51 bărbați și 51 femei) care aveau același nivel de instruire și vechime în muncă dețineau același titlu și lucrau în același departament academic a găsit diferențe extrem de mici între satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de statusuri, putere și resurse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza sau de a elimina rivalii (Coser, 1967, p. 8); conflictul apare “atunci când două sau mai multe entități sociale vin în contact, relațiile lor pot deveni incompatibile sau inconsistente” (Rahim, Blum, 1994, p. 7); Conflictul se definește ca întâlnirea elementelor, sentimentelor contrare care se opun” (Michel, 1991, apud Marsan, 2005, p. 15). # Deși, cu mici diferențe, toate definițiile date și încă multe altele sugerează că, în esență, conflictul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
optimalitate și raționalitate. Chiar dacă decidenții sunt raționali, intervin o serie de factori care îi „forțează” și limitează în manifestarea acestei abilități, ceea ce face ca deciziile lor să fie luate pe baza unor informații insuficiente, nerelevante și, ca urmare, să fie inconsistente. Psihologia cognitivă a furnizat nenumărate explicații ale unor asemenea comportamente decizionale inconsistente (simplificarea strategiilor rezolutive; recurgerea la scenarii cognitive; invocarea reprezentativității sau prototipicalității unei alternative; ancorarea alternativelor, legarea lor de situații particulare, adeseori nerelevante; preferința pentru alternativele accesibile; reevaluarea deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care îi „forțează” și limitează în manifestarea acestei abilități, ceea ce face ca deciziile lor să fie luate pe baza unor informații insuficiente, nerelevante și, ca urmare, să fie inconsistente. Psihologia cognitivă a furnizat nenumărate explicații ale unor asemenea comportamente decizionale inconsistente (simplificarea strategiilor rezolutive; recurgerea la scenarii cognitive; invocarea reprezentativității sau prototipicalității unei alternative; ancorarea alternativelor, legarea lor de situații particulare, adeseori nerelevante; preferința pentru alternativele accesibile; reevaluarea deciziilor luate și culpabilizarea pentru insuficienta considerare a unor aspecte etc. − vezi Tversky
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
interacțiunii între stresori și efectele produse de ei. Deși cu limite, noua paradigmă a fost aplicată în cercetările organizaționale deoarece este relativ simplu de conceptualizat și de modelat experimental. Din păcate, cercetările întreprinse din perspectiva ei au ajuns la rezultate inconsistente și ambigui. Nu este suficientă identificarea potențialului moderator al unei variabile, ci mult mai importantă este explicarea mecanismelor care relevă și susțin interacțiunea variabilelor avute în vedere (Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, p. 11). Paradigma stresului ca tranzacție între persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]