669 matches
-
mult mai fluide și lecțiile de etică ale detectivului nu mai au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe e pusă din evidență încă din primele pagini, când gigantul Malloy îl ia, practic, pe sus și-l proiectează într-un carusel de aventuri incontrolabile. Atracția față de femeile „problematice” ciobește aerul de invulnerabilitate al eroului: învins de împrejurări, „puritanismul” lui pare a suferi înfrângere după înfrângere. Pe lângă Vivian din The Big Sleep, pe lângă Velma, situații în care atracția primejdiei ia chipul feminității devastatoare apar din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de dorințe și pasiune, îi împing pe bărbați în planul al doilea, transformându-i în simple anexe ale setei lor nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dacă-l comparăm cu nevroza agresivă a Los Angeles-ului. Nu e greu de înțeles de ce scriitorul nu se poate sustrage tentației de a-l nemuri sub numele Esmeralda. El readucea acțiunea sub propriile priviri, dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai e vorba de componentele sordide, abjecte ale realismului, ci de un tronson idilic până la naivitate: Locul are o climă pe cinste
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Scurtele fragmente meditative ale detectivului hașurează un spațiu al dramei nerostite, al suferinței fără obiect - al unui spleen pe care Marlowe îl poartă după sine pe circumferința „unui fel de ritual fără țintă”. Iar în mijlocul tuturor acestora se află aceeași incontrolabilă Carmen. Mezina familiei Sternwood ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești. Ipostaza e tipic romantică, îmbogățită însă cu aromele perversiunii moderniste: violența criminală a lui Carmen nu este doar un reflex al nebuniei, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
are viața lui lăuntrică pe care vrea să și-o scoată la lumină. Dar aici e toată greutatea: să scoți numai atăta căt e necesar în legătură cu ceilalți.” Aici demnitatea nu mai poate fi asociată cu virtutea, ci cu acea nevoie incontrolabilă de a avea tendința să faci dintr-o dramă colectivă, o tragedie proprie. Aristotel, care a fost cel mai mare gănditor al antichitații, spirtitul enciclopedic al lumii vechi și iubitorul de înțelepciune și condiție absolută, în Etica Nicomahică ne oferă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
a decidenților, predilect către abordarea proactivă a conflictelor și a reacțiilor. Este vremea în care strategiile naționale, regionale, locale să aibă un capitol dedicat globalizării, efectelor probabile, soluțiilor posibile. Situația de criză gravă, de conflicte ieșite de sub control, de reacții incontrolabile, fac trimitere la imaginarea unui plan B cât mai plauzibil pregătit. Spre deosebire de teoria conflictelor, în cazul globalizării sunt dificil de identificat cele două părți aflate în conflict; dacă partea vulnerabilă este bine cunoscută (țările în curs de dezvoltare, țările sărace
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
nouă încep să-mi rulez prima țigară - o fac și o refac până iese perfectă. Nu pentru că aș vrea să fie perfectă, dar așa am o treabă. După aceea aștept să se facă zece. Când vine momentul, mâinile îmi tremură incontrolabil. Dar nu-mi aprind imediat țigara. Dacă o fac, trebuie să aștept încă trei ore până la următoarea. Până la urmă aprind țigara, trag un fum și o sting. Făcând tot așa, țigara durează o oră. O fumez până ce are mai puțin
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
condamnă să nu fie decât un copil, dar și să fie copilul lor, să aparțină aceleași rădăcini pe care am numi-o astăzi genetică și să trebuiască să-și însușească, volens nolens, cultura familială. Ideea unei asimilări, a unui mimesis incontrolabil, involuntar este respinsă cu violență, contaminare iremediabilă pe care o găsim exprimată îndeosebi în fotografiile de familie care îl fascinează și obsedează pe Kafka și referitor la care și la metamorfozele timpului, el notează: "Mă văd deja ca o maimuță
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
percepția realului și judecățile sale ("Pentru K., în oboseala sa, conversația cuplului căpătă o importanță nemăsuratăă") (343). Cu certitudine, condiția de apatrid îi deschide ochii dar oboseala operează o distorsiune a acestei viziuni cu atât mai neliniștitoare cu cât este incontrolabilă. Această absență de control care îl caracterizează pe erou (cu mâniile și reacțiile sale brutale) cresc progresiv cu lupta pe care o duce, această luptă care îl epuizează și care îl apropie tocmai, fără nici o îndoială, de ceilalți 599, de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit, Dimov ajunge uneori la acel envol incontrolabil caracteristic visului; nu o dată frapează însă artificiul, manierismul, note de déjà vu; texte "visate" la simulator (Vis cu frizerie, Vis cu dentiști, Vis cu cocoș) alternează cu pagini inspirate, între care antrenantul Vis septentrionic ilustrativ în ce privește mobilitatea Eu-rilor în mers
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fiziologic, pacienții cu deprinderi sociale mai bine structurate își pot percepe boala ca fiind controlabilă, evitând astfel sentimentele de depresie. Rezistența psihologică la inițierea tratamentului cu insulină ar putea fi crescută la acei pacienți care-și percep boala ca fiind incontrolabilă și care, după cum arată studiul citat mai sus, este mai probabil să adopte o poziție pasiv-depresivă față de această strategie terapeutică. Aceasta este doar o ipoteză, care necesită verificarea experimentală pentru a avea valoare predictivă și, mai ales, pentru a putea
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tratați cu antidia 215 betice orale este puțin probabil să fii făcut vreodată hipoglicemie, deci reprezentările pe care le au asupra acestei consecințe a insulinoterapiei sunt formate în principal datorită experiențelor altora. Aceasta poate crește anxietatea, deoarece situația poate părea incontrolabilă. Cu toate acestea, majoritatea hipoglicemiilor sunt predictibile și dau simptome specifice care-l stimulează pe pacient să ia măsurile simple de a ingera carbohidrați cu absorbție rapidă. Creșterea în greutate este un alt impediment perceput de unii pacienți, o consecință
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
lemn aurit, ci, întrucâtva, Maica Domnului în persoană cufundă mulțimea din Sevilla într-o bulă de tăcere imobilă. Eterna reîntoarcere Idolul ne face să vedem infinitul; arta, finitudinea noastră; vizualul, un mediu aflat sub control. Dar rămâne și o parte incontrolabilă. Chiar dacă-și domină spațiul, consumatorul occidental nu-și stăpânește încă timpul intim, nici uzura neuronilor săi. Speranța noastră de viață a crescut, noi construim tot mai bine, în colectiv, datul nostru și pământul nostru, dar acest noi al maiestății lasă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se folosesc de imagine și câștigă. Franciscanii și dominicanii remobilizează creștinătatea. Toate marile tulburări populare din istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt constituite pe dubitația privind căutarea de cale și autodefinirea. Pe de o parte, societatea se dezvoltă pe căi nebănuite, iar pe de altă parte, modernitatea devine reflexivă, la nivel meta-teoretic, de interpretare a fenomenelor aflate în desfășurare liberă și incontrolabilă. Instanțe constitutive ale modernității și schimbării asociate Stadii ale modernității. Instanțe consti tutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu social Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
că epoca postmodernă a încetat să existe, deoarece nu a existat vreodată, decât ca unitate de timp sociocultural tranzitoriu. Mai benefică ar fi însă o abordare prin care "construcția organică a societății" să fie analizată din perspectiva constatărilor asupra fenomenelor incontrolabile care ne perturbă traseele clasice ale existenței sociale, prin varianțe cum ar fi cele din domeniul comunicațional sau din cel al geopoliticii, percepute în contextul fenomenului de globalizare. Este îndeobște acceptată ideea că epoca modernă constă (sau a constat) în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
inițiale, proiectul formulat de Iluminismul modernismului timpuriu a condus de facto la o societate a conflictului și a incertitudinii radicalizate. Mai mult, societatea de risc actuală nu ne poate doar arăta calea către o hiperrealitate iluzorie, ci și către instabilitatea incontrolabilă provocată de hipersensibilitatea la condițiile inițiale. Neștiind cum să reacționăm la provocări, nu putem decât învăța din propriile erori, în continuare. Așadar, eforturile izomoderne se îndreaptă, precum cele ale modernității timpurii, spre reconstrucția societății cunoașterii cu scopul reformulării principiilor funcționării
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pentru ca oamenii să poată comunica. Dar această imagine colectivă nu este o sumă a imaginilor individuale și nici o convenție stabilită în mod rațional sau o preluare de imagine ce se realizează în mod democratic. Ea se construiește într-un mod incontrolabil pe baza unor mecanisme specifice psihologiei sociale. Imaginea astfel obținută capătă statut de realitate obiectivă și în funcție de atitudinea indivizilor față de imaginea colectivă, statutul de obiectivitate va fi mai mult sau mai puțin acceptat. Realitatea constituită ca imaginar colectiv capătă statut
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
social se îndepărtează de mediu, dar în același timp poate fi creator, al acestuia. Odată cu dezvoltarea lingvistică și științifică începem să construim o lume a semnelor, simbolurilor și explicațiilor specifice. Construcția în interiorul acestor imagini poate amplifica imaginarul într-un mod incontrolabil. Acesta începe să se autoconstruiască fără legătură cu imediatul, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de acesta, ajungându-se până la imagini fantastice. Lipsa totală de legătura cu mediul și iraționalitatea ce poate exista la un moment dat la nivelul imaginii determină un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
interiorul bisericii, care datorită corupției și atitudinii neimplicative vis-à-vis de omul simplu, cel care constituie baza bisericii lui Hristos. Clerul se depărtează de puritate, capătă un statut nobiliar, are putere mai mare chiar și decât aceștia, iar abuzurile săvârșite sunt incontrolabile. Asupra lor nu putea acționa decât autoritatea bisericească superioară, episcop, papă, asta în cazul în care s-ar fi aflat abuzurile și nu erau și aceștia corupți. De multe ori patriarhiile erau repartizate prin mită și influență, astfel încât să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reformiste. Ideea purității în sensul nedeținerii de posesiuni și a unui ascetism religios au fost principiile călugărilor: dominicanii, franciscanii și mult mai târziu a iezuiților. Această cenzură a fost realizată pentru a nu permite dezvoltarea imaginarului religios într-un mod incontrolabil devenind astfel dominat de natura pulsională. 2.2.2. Reforma lui Martin Luther 30 și reușita cenzurii religioase După ce imaginarul religios dezvoltat de biserică atinge apogeul său, depășind normalitatea rațională a acestuia, a intervenit o formă prin care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și înțeles. O sinucidere are multe cauze și, în general, cele mai aparente nu sunt și cele mai eficace, foarte puțini oameni se sinucid (ipoteza nu e totuși exclusă) fiindcă așa au hotărât. Criza este aproape întotdeauna declanșată de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea de "necazuri intime" sau de o "boală incurabilă"1. Sunt explicații valabile. Dar ar trebui să știm dacă, în acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznădăjduit. Vinovatul este, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sunt construite teorii consolatoare, iar în jurul credinței în Dumnezei și prieteniei sunt construite teorii moralizatoare. Putem interpreta aceste date doar ipotetic, în lipsa unor date calitative. Diferența provine poate din faptul că boala și sărăcia sunt percepute mai degrabă ca piedici incontrolabile, care afectează grav libertatea persoanelor, stârnind astfel reacții defensive, de raționalizare, din partea celor privilegiați. Dimpotrivă, lipsa prietenilor și lipsa credinței pot fi mai ușor percepute ca piedici remediabile, a căror înlăturare stă în cele din urmă în puterea individului, care
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ta odată ce jocul de-a posibilul ți-a înfierbântat mințile până la delir. Căzut în patima lui, nu-ți mai rămâne decât să-l joci până dincolo de saturație, unde numai greața l-ar putea curma, înrolând clandestin forțele haosului în spasmele incontrolabile ale vindecării. Greața ca paratrăsnet lăuntric al omului împotriva unei dinamici vertiginoase în care apetiturile sale intră, ca dispozitiv de apărare împotriva dorințelor excesive, ce-i brăzdează ființa cu bezna ascuțită a insațiabilului. Cortul începu să se învârtă ca roata
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin sfâșierea lor. Cu ajutorul lor, crea în câmpul vizual asimetria întemeietoare de dorință între dincoace și dincolo, fără însă a o putea și stăpâni pe măsură. Cum să iei în serios cortul atâta vreme cât schimburi clandestine de tot felul au loc incontrolabil prin pânza-i precară, și când, de dincolo de ea, viața respiră atât de greu încât parcă n-ar mai vrea să se întoarcă, monoton, la sine, ci să se împrăștie darnic prin preajmă, într-o jerbă de senzații orfane? Practic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]