366 matches
-
în mine ca o schimbare de cadril în neliniște, căci limpezit brusc din partea lui Ladima, devenisem nervos din cauza acestui D."47 Cu ce argumente judicioase poate sprijini psihanaliza (și împreună cu ea critica mitică și arhetipală) ideea atât de tentantă a indeterminării operei și, în subsidiar, a personajelor lui Camil Petrescu? Ab initio, corifeii acestei școli au văzut în mitul lui Oedip o soluție infailibilă de interpretare a unor capodopere din literatura universală. Celebră a rămas paralela pe care Freud o face
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și bunului gust. Cauza constă tot în materialul uman care urmează a fi modelat: Aneta e iremediabil mediocră și complexată sexual. Însă nici complexul lui Oedip și, cu atât mai puțin, mitul lui Pygmalion nu evidențiază și, nicidecum, nu explică indeterminarea termen filozofic pe care îl vom substitui cu cel de incomplementaritate mai adecvat metodei psihanalitice. Incomplementaritatea sau imposibilitatea de a definitiva un anume gen este, conform intuiției de excepție a lui G. Călinescu, o trăsătură fundamentală a creativității camilpetresciene: "Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare al multora dintre personajele sale. Eroii nu pot trăi decât pentru a se reliefa unul pe celălalt, destinul unuia se împlinește prin reflectarea la celălalt. Astfel, în teatrul și romanul scriitorului nostru apar câteva cupluri inseparabile precum Pietro Gralla-Nicola, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1 respinge pe Luceafăr. Pentru că eroina trece dincolo de oglindă. Ea este acum Alice În Tara Minunilor. Pajul Cătălin Îndeplinește astfel mai multe funcții pe lîngă prințesă el fiind și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acțiunii și reacțiunii, al tezei și antitezei etc. Această deplasare de putere a generat o mare incertitudine, o instabilitate a relațiilor politice și economice interna-ționale, cu consecințe greu de întrevăzut. Majoritatea oamenilor și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității relațiilor actuale, în care fiecare vine cu regulile sale. Absența, după sfîrșitul războiului rece, a unei contraponderi la hegemonia americană, a negarhiei sau puterii de a nega, limita sau restrînge voința unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
poate avea loc fără creșterea complexității structurale și funcționale. Cu cît le crește complexitatea, sistemele economice devin mai vulnerabile. Principalele probleme țin de informare, comu-nicare, integrare, organizare și conducere. Managementul sistemelor moderne trebuie să controleze, să stăpînească riscuri noi și indeterminări ce nasc vulnerabilități majore. Ei bine, controlul și stăpînirea acestor invariabile creează dificultăți majore managementului modern. Acesta trebuie să se schimbe în mod radical, reorientîndu-se dinspre dimensiunile hard spre dimensiunile soft ale sistemului, dinspre dimensiunile cantitative ale fenomenelor spre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
morale.. “Pe de o parte, să demonstrăm inserția responsabilității În orice discurs moral al timpurilor noastre; pe de altă parte să formulăm mai bine responsabilitățile acolo unde suntem, unde acționăm, degajând utilizările confuze care le fac obscure.” Suntem În fața unei indeterminări inițiale care, cu siguranță: „provine din complexitatea fenomenului responsabilității, dar și din imposibilitatea obiectivă de a avea o cunoaștere exhaustivă”.„Vocabularul de filosofie” (Paris, 1980Ă definește responsabilitatea ca „solidaritatea persoanei umane cu actele sale, recunoscându-se ca autor și care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra necesității de a introduce judecăți de valoare colective în privința repartiției. Însă ea nu rezolvă cu nimic problema indeterminării teoretice a optimului social. De aceea sînt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
le analizează, prin urmare cititorul nu dispune de acel "toiag" omniscient al romanului clasic, în care totul i se servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă intelectual, cu atît mai mult cu cît mașinăria construcției romanești funcționează impecabil, nimic nu poate fi pus pe seama neglijenței sau a grabei autorului. Nu, cititorul trebuie să rămînă ușor flămînd la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici defetist nici optimist, nici din lumea asta, nici din cealaltă, Cioran se află într-un soi de spațiu intermediar, un fel de între al speciei umane, aproape un "mutant cuantic", dacă ne este permisă formula. Ca în relațiile de indeterminare ale lui Heisenberg, îndată ce ai început să-l măsori într-o parte și să aduni argumente care să susțină o anumită poziție hermeneutică, îl vezi rîzînd după colțul vorbelor sale enigmatice, în care se ițește un punct de vedere contrar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă adoptată "în general" în ceea ce privește conceptul de postmodernism. Este vorba de două motive pentru care interesul față de acesta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări revoluționare, paradigmatice din diverse domenii. În acest sens, s-a dezvoltat o întreagă "retorică a negației", ce valorizează discontinuitatea, ruptura, descentrarea, indeterminarea, dislocarea etc. Compagnon subliniază această ambiguitate a postmodernismului, ce rezultă din înțelegerea sa în termenii rupturii de modernism, și care îi conferă abilitatea de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul sau imposibilitatea unei referințe pozitive. Iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Situația aceasta, ce poate fi aplicată și altor gânditori, de pildă lui Lyotard, a fost considerată de unii critici drept "oportunism teoretic [care] este într-adevăr caracteristic atitudinii postmoderne ce evită să fie fixată în anumite poziții, se desfată în indeterminarea sensului, și pentru care discursul teoretic nu este o căutare a adevărului, ci o formă de joc indiferent față de demodatele probleme precum consistența logică"174. Într-adevăr, încadrările fixe au fost repudiate de către majoritatea autorilor numiți "postmoderni". Interpreții teoriilor baudrillardiene
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eforturile sintetizatoare ale lui Ihab Hassan, care găsește 11 definiens-uri ale postmodernismului în general, pe care voi încerca să le explic și în afara contextului lucrărilor sale. De menționat faptul că nu este întâmplător că această înșiruire de caracteristici începe cu indeterminarea și se termină cu imanența acestea reprezintă două cuvinte cheie în concepția lui Hassan, care a alcătuit un cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/ Global Context", Hassan explică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a alcătuit un cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/ Global Context", Hassan explică acest termen ca pe o îmbinare mai curând contrastantă decât dialectică, în spirit postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hassan explică acest termen ca pe o îmbinare mai curând contrastantă decât dialectică, în spirit postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
explică acest termen ca pe o îmbinare mai curând contrastantă decât dialectică, în spirit postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reliefată de mutațiile pe care le-au realizat în domeniile lor de cercetare gânditori precum Heisenberg, Kuhn, Feyerabend, Barthes etc., și care atestă disoluția fundamentărilor stricte și deschiderea către aleatoriu, hazard și fragment. Departe de a semnifica ceva negativ 210, indeterminarea caracteristică postmodernismului introduce posibilitatea de a pune sub semnul întrebării orice lucru sau de a-l reconstrui în forme diverse. Această situație nu-și impune ca scop invalidarea ideilor moderne, de pildă, ci reintroducerea incertitudinii în câmpul cunoașterii (de aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de remarcat este o altă concluzie la care acest critic ajunge la sfârșitul articolului său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context". Interesul pentru postmodernism a rămas cel puțin constant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în postmodernism 3.1. Caracteristici ale retoricii postmoderne Retorica se dovedește a fi o disciplină ale cărei instrumente și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Heidegger, este de a pune cu insistență întrebări referitoare la propriile noastre texte, precum și ale altora, și de a nega că vreun text este definitiv ori stabil. Atitudinea logocentrică a lumii moderne este radical perturbată de scoaterea în evidență a indeterminării limbajului"288. A deconstrui înseamnă deci a trata ideile nu ca pe niște entități care ar putea avea o valoare de adevăr, ci ca simptome ale unei energii și ale unei violențe interesate să propage subversiv metafizica prezenței. Impunând o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retoricii. În acest context se amintesc îndeosebi trei nume importante pentru acest tip de dezbatere: Derrida, Rorty, Habermas. Sunt de anunțat în această direcție și reflecțiile lui Jean Baudrillard pe această temă, filosoful francez fiind cel care a discutat despre indeterminarea tuturor genurilor și despre imposibilitatea de a mai distinge între categorii și domenii: "contaminarea tuturor categoriilor, substituție a unei sfere cu alta, confuzia genurilor. [...] Legea care ni se impune este aceea a confuziei genurilor. Totul este sexual. Totul este politic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și retorice. Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]