366 matches
-
și ură, armonii și conflicte, infern, paradis, aer, foc, sînge, clorofilă, vitalitate și pustiu, există întemeietori, șamani, magi, iluminați, există Goethe și Newton, există tot ceea ce se poate atinge și tot ceea ce se poate imagina. Culoarea este Universul, în toată indeterminarea sa, este explozia și coagularea, incandescența și stingerea, este gaura neagră, pitica albă și deplasarea spre roșu, este materia, visul, speranța. Fără să-și piardă vreo clipă rigoarea și fără să cadă în efuziuni, de felul acelora pe care tocmai
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și este absolut evident că fiecare dintre aceste trei cerințe de bază este amendabilă în cazul postmodernismu-lui, curent care instituie relativismul și indeterminarea ca principii perene (v. I. Hassan, "Pluralism in Postmodern 88 Perspective", în "Exploring Postmodernism", edited by Matei Călinescu and Dowe Fokkeman, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990, p. 18). Sensul hibridului lingvistic post + modernism arată limpede cel puțin două
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
simpatic asupra tăriei lui de caracter. Una era să visezi cu ochii deschiși cum să-ți ucizi soția și cu totul altceva era să-ți pui în practică visele, iar între cele două lucruri se întindea un spațiu vast de indeterminare. Până termină al treilea pahar de gin, Wilt era deja hotărât să-și pună planul în aplicare. Dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru a-și dovedi lui însuși că era capabil să comită o crimă. Wilt se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
transpui corpul și punctul în care te întorci. „Gradele gradației“ și decantării pun corpul în poziția de procesor motric care se caută bâjbâit, indecis. Nimic.Precis, unul dintre cele mai inteligent structurate spectacole de la CNDB, lucrează cu materialul vulnerabil al indeterminărilor. După o fugă dementă, corpul nu se mai mișcă. Autoficțiunea din spectacolul lui Fieroiu are câteva puncte în comun cu cea din preview-ul lui Manuel Pelmuș. În ambele, raportarea subiectivă la un corp adesea derutat e corporalizată prin referințe autobiografice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
uși și ziduri; acum, Atotputernicul a vrut să țil arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care săți oprească mersul, nici coridoare săți obosească pașii.“ Într adevăr, indeterminarea deșertului este desăvârșită. Nu se lasă cuprinsă în nici un fel, însă cuprinde imediat și cu totul pe cel părăsit acolo. Nu suportă limitele unui orizont de constituire, nici perspectiva unui anumit eu. Distincțiile obișnuite, precum cea între aici și acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris întrun fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon Press, Oxford, 2001.</ref> Nu se cer înțelese doar propozițiile celuilalt, ci și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ciocanul este greu“)<ref id="113">Ibidem, pp. 216-217.</ref>. În acest caz, ea este ceea ce este „prin simplaprivire și pentru ea“. Am putea spune așadar că ființării simplu prezente îi corespunde simplaprivire. Semnul distinctiv pare să fie o anume indeterminare ontologică: a lua ceva ca deja dat și de la sine înțeles. Este vorba de o anume indiferență din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Termenul „indiferență“ nu are acum conotații etice, ci indică simpla ignorare a diferenței cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ființei sale. E luat atunci drept ceva dat și de la sine înțeles. Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că întrun vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur. Restul, numit sub aceeași pură indeterminare, nu mai pre zin tă impor tanță. Camera obscură, ce nu are uși sau ferestre, pare un fel de athanor în care este preparată lumea ca atare. De fapt, lumea văzută în afară este cea compusă înăuntru - din calcule geometrice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
87), 99-102, 108, 120- 121, 145 condamnare a omului la ~ 13-14 dincolo de sfera comună a ~ului (vezi „dincolo“) distanță față de ~ul uzual (vezi „distanță“) excedere a sferei ~ului (vezi „excedere“) frontiera dintre ~ și nonsens 10, 22-27, 35, 45, 122, 175 indeterminare a ~ului 18, 105, 118, 124 indiferent în privința ~ului 8, 11 (n. 1), 100, 108, 117, 129, 185 liber în privința ~ului 7, 11 (n. 1), 136-137 limite ale ~ului (vezi „limită“) lipsă de ~ a unei idei sau pro poziții 21-22
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest "ce" este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest "ce" este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertatea gravitațională. Însă la rândul lui faptul de a fi conștient pretinde o nouă limitație. Căci altminteri, faptul de a fi conștient de faptul că ești este și el, chiar dacă nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare. A fi conștient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om. A fi conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană. Dar faptul de a fi om continuă să rămână o pură indeterminare. Ce fel de om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben? Născut în ce secol, în ce țară, din ce părinți și aparținând cărei caste? Vorbind ce limbă și aparținând cărei religii? Laolaltă cu ființa, conștiența și finitudinea - sexul, rasa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu care deocamdată nu sânt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sânt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și în oamenii toți. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă mut în moarte, în iubire și în libertate. Pentru că există iubirea de libertate, eu pot să las în urmă toate determinările fondului intim-străin și să ajung la indeterminarea "om" și, în cele din urmă, la suprema limită care este purul "a fi". Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun în ceva care nu are chip, în sursa libertății mele, în răspunderea maximă și în teama
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sânt trei elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul, împreună cu marea, sânt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: "gol" și "netocmit", în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă "gol", ci "nevăzut", "ascuns privirii", și el este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Heidegger le face de-a lungul a 30 de ani, ideea rămâne aceeași: limita nu este o realitate negativă; dimpotrivă, ea este pozitivul însuși, de vreme ce nu se poate vorbi de ființă decât în măsura în care există limită, pe când absența limitei, nelimitația, este indeterminarea însăși, echivalentul neființei. Limita nu este deci o limitație, ci deschidere către ființă, condiția prealabilă a participării la "a fi". Pe scurt, a fi înseamnă a fi limitat, a dobândi o limită, a ieși din vagul neființei. Drumul către ființă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care abia intră în viață, neputând să-și reprezinte un traiect care nu este încă al lor, sânt într-un sens adânc străini de cei care le-au dat viață. Pașii pe care îi au în față se pierd în indeterminare și, de la "înălțimea" vârstei de 25 de ani, a avea 60 sau 80 de ani reprezintă o abstracție comparabilă cu moartea însăși. Când începi să-i atingi, anii aceștia, descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toate principiile morale sânt atât de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabilă o viață fără criterii. Aș iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o formă și nici un principiu, o lume a absolutei indeterminări. Căci în lumea noastră toate criteriile, formele și principiile sânt atât de fade, încît semiprezența lor este mai exasperantă decât cel mai groaznic absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie și vis, crescută în lumini portocalii, și unde nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am convins, după multe insistențe, să nu-și schimbe numele. Așa cum aș fi încercat să-l conving și pe Eminowitz. După ce se cunoaște un mare poet, acum, la spartul târgului, când poezia trage să moară, îmbolnăvită de inflație literară și indeterminare estetică? Proba e simplă, e aceea a traducerii. Un mare poet nu trece în altă limbă ori trece cu pierderi imense. Poezia e triumful limbii materne, dovada că limba nu e un mijloc de comunicare, de transport, un vehicul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
universale, la care să se poată adera în manieră carteziană, înseși contururile lumii se modifică în funcție de raporturile interumane, de contexte istorice și chiar de stări emoționale pasagere. Tocmai de aceea venerabilul Honnimbo Shusai atribuie îndelungata sa activitate "vagului", adică acelei indeterminări ontologice care constituie însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]