268 matches
-
fenomenologia inspirației, Nietzsche afirmă în Ecce homo despre poetul gânditor și gânditorul-poet, că aceștia nu sunt altceva decât "încarnarea, portavoce, mediumul unor puteri superioare." Inspirația "este o revelație în sensul că dintr-odată "ceva" ni se relevă cu o precizie indicibilă, o inefabilă delicatețe, "ceva" care ne zguduie, ne bulversează în cea mai profundă intimitate a ființei noastre. Auzi, nu cauți; primești și nu întrebi cine dăruiește. Ca un fulger, gândirea țâșnește dintr-odată cu o necesitate absolută... Toate acestea se petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
posacă mulțimea (n-are cum să ajungă pentru toți) și o chem lângă mine, pe la mijlocul cozii. „E sora mea“, le explic celor din spate, care protestează, „eram împreună, dar ea s-a dus până acasă, după bani“. Privirea de o indicibilă recunoștință a Florenței - singuratica veșnic bodogănitoare. Simt că nu atât pentru lămâi, cât pentru „sora mea“. A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
limbaj religios, limbajul ei este unul apofatic. În urmă cu vreo 10 ani, Dominique Noguez scria că Le Grantécrivain a murit. N-a murit. Atîta vreme cît postmodernitatea franceză rămîne o antimodernitate, voința de a denunța Falsul În numele unui Adevăr indicibil face ca literatura să nu părăsească spațiul public al Judecății. A mai rămas un judecător: Michel Houellebecq. Adulat și contestat deopotrivă (e o formulă foarte banală, dar ea se aplică Întotdeauna În cazul personalităților puternice, deci n-o evităm), Michel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
place mult acest animal. Elev de clasa a V-a EXERCIȚIUL B.7. Crearea unei ființe "fantastice". Textele studiate sînt extrase dintr-un roman științifico-fantastic, de S. Lem (1972). Pentru a prezenta un peisaj necunoscut și amenințător, autorul utilizează "retorica indicibilului" pe care o analizează J. Bellemin-Noël (1971), și ale cărei procedee majore sînt utilizarea negației, ghilimelele, metafora și comparația. a) Negația În cursul unei expediții pe un meleag străin, Pămîntenii descoperă un peisaj cu înfățișare necunoscută lor, ceea ce îl determină
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției universale, locul Coincidentiei oppositorum, străin de orice determinare posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și Sursă Indicibilă a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
văd în picioare, în lumina murdară a acelei după-amieze de sfîrșit de iarnă, privindu-mă cu ochii lui albaștri, limpezi, cu multiple licăriri, țîșnind din masca sa răvășită, atît de demn, atît de calm, cu acel zîmbet afectuos și ironic, indicibil, în fața emoției pe care nu mi-o puteam stăpîni"2. Episodul este cunoscut. Jean Paulhan i-a prevenit pe Lupasco și Cioran de arestarea lui Fondane, deși avea naționalitate franceză, și a surorii sale, care era de naționalitate română. Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lei." Sînt notate cu minuțiozitate numele doamnelor ale căror saloane le frecventa (Mme Poenaro, Em. Miclesco, Baicoyano, Emm. Slătineano, Irene Procopiu, Sabina Cantacuzene); de una dintre ele, Elisa Băicoianu, mărturisește că a fost sincer îndrăgostit; francizarea țanțoșă a numelor sugerează indicibilul farmec al prostiei fudule. Unul dintre monografiști mai consemnează, fără entuziasm: "Tînărul intrase și în grațiile soției lui Bogdan-Pitești, care se pare că ar fi vrut să-l facă beneficiarul jefuirii soțului ei, aflat o clipă în pericol de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ascundea un al doilea nivel (semnificatul) moartea unui om pe care mulți îl considerau trădător. Acestui eveniment i-a urmat o manifestare colectivă de indignare, eveniment anodin, la prima vedere. Numeroase asociații și mulți cititori au pro-testat, demonstrând, astfel, caracterul indicibil al morții unui na-zist convins. Valorile lui DJR se opuneau unor valori ca decența, fidelitatea (față de alte morți cele ale soldaților din 1940 și ale membrilor Rezistenței) sau democrația, în timp ce alte valori eventuale, ca respectul pentru dorința morților, au fost
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pe care le va confirma, cu nesemnificative inconsecvențe, în alte cărți de poezie publicate: Supunerile (1982), Fluturele de diamant (1986), Amintiri din pădurile de miconiu (1991). Motivul principal al versurilor sale este acela al destructurării ființei, pe care un dat indicibil al lumii o despodobește, o lipsește încetul cu încetul, dar irevocabil, de însemnele identității. Ideea ar fi că poetul a fost plămădit, prin naștere, ca sinteză deplină a elementelor de alcătuire și de definiție ale universului, constituindu-se ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
altfel spus, calea, direcția, ruta) și a nu descifra și un conținut pare, din nou, o injustiție, ale cărei consecințe practice pot fi extrem de ușor cuantificate. De altfel, propoziția imediat următoare demonstrează discutabilul mecanism al deducțiilor lui Pierre Reboul: dacă indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu poate fi comunicată! - avertizează logica rebouliană), Înseamnă că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate atinge fără greutate domeniul metafizicului, ceea ce Pierre Reboul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bizară, care îi ia ca punct de plecare, îi include și îi alungă în același timp. Căci excluderea literaturii "franceze" din cîmpul literaturii "franco fone" o va lăsa pe aceasta din urmă cu un centru de gravitație absent, sau măcar indicibil, deși este o referință constantă, chiar dacă discretă uneori. Iată-ne deci în fața unui nou paradox: într-un fel, tocmai absența obsesivă a acestui centru îl va institui ca atare. Trimiterea la modelul literaturii franceze, fie pentru a se reclama de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot atîtea grade de înțelegere a limbajului lévinasian, pe care autoarea le parcurge cu admirabil curaj. Acolo unde limbajul rațional și intelectul devotat logicii binare nu mai pătrund, pătrunde în schimb terțul tainic ascuns, ce leagă armonic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al traversării vicisitudinilor războiului și ale vieții familiale de către doi (?) copii isteți și descurcăreți, care se mișcă cu dezarmantă dezinvoltură morală într-o lume feroce, denaturată. Dar mai mult decît stilul abrupt și conținutul scandalos derutează narațiunea asumată de o indicibilă voce auctorială, cu bruște schimbări de focalizare (nu știi niciodată cine vorbește, unul din cei doi gemeni, celălalt, un narator omniscient? cînd crezi că ai prins un fir, descoperi că era o pistă falsă și tot așa pînă la surpriza
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
accesibil grație organicei expresii artistice de superioară viziune. (Ștefan Oprea) Recenta premieră a filmului Ana al lui Alexa Visarion mi-a adus o nesperată bucurie. Îl așteptam de ceva vreme, cu emoția celui care a pus umărul într-o măsură indicibilă la proiectarea construcției unei ambarcațiuni, a cărei formă finală și destinație i-au ieșit de mult din câmpul științei. Acum vreo doi ani și ceva, maestrul Alexa Visarion m-a abordat în chestiunea unui proiect care îl preocupa de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ștampilă, așteptau răbdători, murmurau și dădeau, persuasivi, din mîini, puneau, vorba aia, țara la cale... 1 iunie De cîte ori îl văd trecînd pe sub ferestrele atelierelor din Armeană întruchipare dureroasă a tăcerii interogația retorică își face imediat loc, plină de indicibilă răzvrătire: pictorii sînt muți? Da. Or fi. Așa li s-a spus întotdeauna. Or fi muți pictorii, dar cîțiva din ei s-au născut să vorbească și au vorbit exact atunci cînd... n-a trebuit. Scandalos deci. Sublim deci. L-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, aș zice, jovialitate foarte atent controlată: să nu lase cumva impresia unei persuasiuni cu orice preț. Drept să spun (poate cei doi au și părăsit între timp orașul, întorcîndu-se în acel imens continent care asupra noastră produce încă pusee indicibile de extaz), din această scurtă experiență am reținut ce era de reținut (nicicum eventuala convertire), adică energia frumos orientată, încă din adolescență, către un scop, un reper, fie ele și religioase. Nu pot, într-un subsidiar concluziv, să nu pun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al geniului. Ce repunere în nobilele drepturi! Au fost aduse, din depozitul de la Posada, lucrurile de preț (cine-o fi avut, atunci, ideea salvării lor!?) și totul, absolut totul arată acum ca în ceasul dintîi al casei de vis. Parfumuri indicibile de rășină și de lavandă. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scena, vai... scena în aer liber
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigănească le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ferdinand, destinderea însemna mai ales plimbarea calmă pe aleile palatului, pentru cei din preajmă, tinerii mai ales, însemna exodurile vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic verde, seratele consumate discret, în mereu trează manieră. Ce fior indicibil îmi produce, de fiecare dată, atingerea pianului din mica sală de muzică a reginei-poete Carmen Sylva, gazda mult veneratului Eminescu și, mai tîrziu, a reginei Maria, pentru un la fel de mult venerat Enescu, ce făcea din înserări momente atît de agreabile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rafinatele dezabuzate n-ar fi ele cu adevărat), ci și alte plictiseli (de ființe răsfățate de soartă de a se fi născut într-un spațiu hipercivilizat) le determină pe cele două să evadeze. Între ele pare să se instaleze o indicibilă relație lesbiană, iar forța romancierei Françoise Choquard stă tocmai în inducerea acestei percepții. Ea însăși elvețiană, își întreține cititorul în lentoarea scurgerii timpului sub cerul sudului, atît de propice lascivităților, fie ele și vag deviate. Cînd te aștepți însă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el în respect, și... și... de un Barbu Brezianu, seniorul întru spirit al breslei noastre, pliindu-se (cu finețea-i înnăscută) momentului. Ceea ce însă îmi frăgezește mintea e fraza din textul adiacent al premierului, în care-i descoperim, vai!, un indicibil accent de dizident: "... în ultimă instanță expoziția ne oferă prilejul să ne întîlnim cu noi înșine într-o lume în care ne este din ce în ce mai greu să ne regăsim". Asta, probabil, datorită agresivilor sindicaliști de azi... Putea lipsi din același tacîm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]