402 matches
-
Otiliei, și chiar al Georgetei, față de un altul, și chiar să facă oricât de mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum trăiește, ce scopuri urmărește, dar se căi numaidecât, având sentimentul că cere altuia indiscreții pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici și o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de toate, dădea sfaturi în toate direcțiile, era frate, părinte, consilier pentru oricine, înduioșîndu-se de propriile lui improvizații sentimentale. Felix îl surprindea adesea privind pe fereastră în odaia lui moș Costache sau cotrobăind prin casă. Totdeauna întorcea astfel vorba, încît indiscreția lui părea un lucru firesc și neînsemnat. Felix îl găsi într-o zi chiar în odaia lui. Îl văzuse bine cum scotocește prin cameră, dar, când intră, Stănică ședea pe un scaun lângă masă și contempla atent o pagină dintr-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd. Moșierul juca comedia spaimei de a fi încolțit de toți, de fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea. Ține dietă, se îndoapă cu doctorii, e lucru mare. Și a căzut și la eresuri. Au fost aci doi preoți, de-au făcut slujbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se măsoară după suma de erori înmagazinate, după cantitatea de ex-adevăruri. Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un farmec straniu această pedeapsă care urmează oricărui progres al cunoașterii. Ai sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dea seama. Un filozof? Un om care-și dă seama, dar nu știe nimic. În artă se poate orice; în filozofie... Dar ea nu-i decât deficiența instinctului creator în folosul reflexiei. Nonfilozofie: ideile se sufocă de sentiment. Bolile sânt indiscreții de eternitate ale cărnii. De câte ori mă ispitește amețeala, îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ori în dosul unei perdele, cam în semiântuneric, ori la gura unui cămin departat, or să uită pe fereastă, și stau astfel până ce nu-i scoate mâna vreunui romanțier indiscret, căci acești nefericiți sunt în genere mai interesanți pentru toți indiscreții decât cei ce se pierd în complexul flecărirei și a petrecerei. Alături cu căminul, lungindu-și picioarele în curmezișul oblonului, ședea un bătrân cu fața prietenoasă și senină. El era ras și rădăcinele albe ale bărbei îi pudruia fața. Părul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu e legiuită?! Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răspunse nimic, deși nu admitea carența liniștii în această pustietate. Era obișnuit cu paradoxiile arhitectului. - Liniștea, iubitul meu, e un sentiment figurat, rezultînddintr-un contrast savant. Când vaca roade temelia casei și fluturii se strâng pe capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă pe un promontoriu de stâncă faci un castel cu ferestre bine încheiate, cu săli mobilate familiar, când întorci ochii de la tablourile de pe pereți spre câmpul infinit din vale ai sensul izolării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în seara festinului - încercă să ocolească prin tăcere punctul nevralgic, ceea ce nu-i fu posibil acasă, și tocmai în această oră cele două femei pretindeau a lua în dezbatere împreună cu Pomponescu toate problemele la ordinea zilei. Ministeriabilul oftă interior, regretând indiscreția lor, rușinîndu-se totdeodată de prezența subretei. - Nu trebuie să permiți, insistă absurd Mamy, să se publice astfel de articole. Și cu bastonul, infirma doamnă păru a bate în dușumea, deși intenția ei nu fusese decât a-l rezema mai solid
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu trecea de titlul lucrării. Cu greu și-ar fi putut închipui un om mai puțin perspicace ce creier ascunde țeasta sileniană a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-o lume cu totul inactuală nu le dădea această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vă spun sincer, am auzit că fiul dumneavoastră e membru în Mișcare. - M-am convins și eu de asta, confirmă Ioanide. - Ei bine, de curând i-am auzit pe junii mei amici de careîi vorbesc spunând într-un moment de indiscreție că unul dintre ei a fost flagelat pentru lipsă de grijă, nu-mi aduc aminte în ce; mânuirea documentelor, așa ceva. Despre cine vorbeau n-am aflat, dar acum bănuiesc că era vorba de pacientul meu. Nu-i exclus, desigur, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abaterea cea mai gravă în morala lor. - Deci Doru a fost bătut pentru că a trădat un secret. - Tată, imploră Pica cu fața în palme, te rog să nu spui la nimeni! Dă-mi cuvântul tău! - N-avea nici o grijă. - O indiscreție poate să pricinuiască rău cuiva. Nu am nici o idee de importanța acestor lucruri. Ioanide mângâie părul Pichii. - Nu te teme de nimic. - Nici nu știu mare lucru. Din ce-am auzit reiese că Dorun-a păzit cu destulă atenție hârtii care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprezentanți ai partidelor de guvernământ. În noaptea de 10 octombrie trecut, Gavrilcea și Tudor Ioanide, însoțiți de prințul Hangerliu, s-au întîlnit cu (semn criptic) secretarul general al Partidului (semn criptic) la castelul contesei X, stând până la patru dimineața. După indiscrețiile lui X, am aflat că șeful partidului ar dori o colaborare cu "forțele tinere", cum le zice el, pe de o parte pentru a amenința pe "patron" (¡rege, în stilul rapoartelor secrete), pe de alta spre a se orienta către
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a murit cam slab de minte." Așa cum Ioanide își calcula într-o clipă, pe un colț de hârtie, costul probabil al unei case, madam Farfara computa averea posibilă a unui individ. Observatorul neexpert în sociologie putea să taxeze pripit această indiscreție aparentă drept mahalagism. În felul acesta, prințesa Hangerliu și Gaittany deveneau mahalagii calificați. Ar fi fost o gravă eroare de apreciere. Madam Farfara nu era curioasă, ci numai atentă în cercul ei. Știa pur și simplu și nu divulga. Ceea ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minus gustul, Pomponescu însemna ceva ca inginer și că istoria arhitecturii putea nota câteva soluții Pomponescu. Din nefericire, Ioanide, fără nici o răutate, păstra aceste adevăruri pentru sine sau le spunea în cerc îngust de specialiști. La urechile lui Pomponescu, prin indiscreția și fantezia lui Smărăndache, ajunse doar știrea că, după Ioanide, opera arhitecturală a ministrului era în stil de cimitir. După o lună de inutilă expunere, căci nimeni nu venea să vadă proiectele, Gaittany, incomodat, întrebă pe Pomponescu dacă poate să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în altă direcție. . Și Erminia și soția lui Gonzalv lăsară un moment capul în jos, făcând o pauză în conversație. Erminia în acest timp își curăța rochia de un fir mic de ață albă. . - Poate că merg prea departe cu indiscreția, zise madamGonzalv Ionescu, însă el zice că i-a propus Conțescu să se căsătorească cu dumneata. . Erminia râse în felul ei îngăduitor, ca o călugăriță căreia i se propune să fugă îmbrăcată bărbătește și călare din mănăstire. . - Conțescu e posibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de a înconjura un om cu un zid de tăcere! Ioanide nu cunoștea situația casnică a lui Pomponescu, fiindcă și-ar fi dat seama de dezavantajul excesului contrar. Pomponeștile sfredeleau sufletul lui "Jean" prin indiscreție, prin acea colaborare tiranică la toate gândurile lui. Neștiind aceasta, Ioanide închipuia, plimbîndu-se prin casă, un exemplu mai pregnant. Trimitea în gând pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se spusese că izbucnise la primăria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți maidatorează bani. - Știam, nu știam, a face lucrurile fără mine este a mă pune într-o situație ridicolă. - Este mai ridicol să te lași păcălit de un oarecare. - Madam Ioanide, așa vreau eu, să fiu păcălit! Ai comis o indiscreție. De unde ai aflat că mi-este dator? . - Mi-a spus Butoiescu. O mulțime de inși îți datoreazăîncă bani. . - E treaba mea! . - Slăbiciune de caracter pe care vrei s-o colorezi. Ți-erușine să reclami drepturile tale. În fond, am vrut să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teracotă. Acum, când nu se mai rădea, Pomponescu nu mai consulta nici barometrul. În privința toaletei, presupunând că soțul ei a pierdut îndemînarea de a se rade singur, madam Pomponescu aduse un frizer în casă, care plictisi pe ex-ministru prin aceleași indiscreții auzite de la toți. Ca să nu-l mai vadă în ochi, Pomponescu, amenințat cu prezența lui, se bărbierea singur, dar numai stimulat. Această criză ținu vreo două-trei săptămâni, apoi deodată Pomponescu își reveni, spre bucuria celor din casă. Începu din nou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deosebită rezonanță. . - Cultură, ăsta e un termen vag, toți sunt astăzi oamenide cultură. . - Dar întîi de toate este în dumneavoastră arhitectul, creatorul! . - Spune drept, domnule Smărăndache, ai auzit pe vreunulprețuind în ministrul Pomponescu pe arhitectul Pomponescu? . - Cum nu?! . - Îmi permiți indiscreția să te întreb cine? . - De pildă, Ioanide. . - Mă mir, aud că mă face dobitoc. . Smărăndache roși puțin. . . - E o expresie a lui familiară, pe care ne-o aplică la toți, fără intenție rea. - Și ce spune Ioanide? . - Că sunteți un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat în lumina "universalului concret", deci a faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai vesel om trist pe care l-am cunoscut vreodată. Viața alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă groasă, opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau vulgaritate ― pe care nu îl au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un profitez-en!, spus din toată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere. Este mândră să-și relateze indiscrețiile ce au dat savoare vieții domestice, alături de cei cinci soți, se confesează tuturor, nu doar celor apropiați. Plăcerea pe care o resimte în pălăvrăgeală sau în comunicarea tuturor acestor calomnii, este o dovadă în plus, care o îndreptățește pe Elaine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și dominația masculină prin divulgarea intimităților. Din nou cuvântul devine o veritabilă armă. Târgoveața reprezintă un stereotip, acela al femeii colportoare, incapabilă să păstreze o taină, să fie discretă, să reprezinte un partener de încredere. Este mândră să-și relateze indiscrețiile ce au dat savoare vieții domestice, alături de cei cinci soți, se confesează tuturor, nu doar celor apropiați. Plăcerea pe care o resimte în pălăvrăgeală sau în comunicarea tuturor acestor calomnii, este o dovadă în plus, care o îndreptățește pe Elaine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]