463 matches
-
pe Matei, Dupè o vreme, soțul ei, realizând cè mașină nu avea nimic și cè nu-i lipsea decât benzină, ea uitând sè alimenteze, sigur, femeile! și-o fi spus soțul supèrat, nu atât pentru neglijență soției, cât, mai ales, indispus de ceea ce ar putea sè reprezinte prezenta soției sale pe acea stradè, ea reușind sè-l convingè cè fusese acolo la o croitoreasè, într-adevèr, undeva mai sus pe stradè, existè firma unei croitorese, domnul procuror ar putea sè verifice, desigur existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la câțiva milimetri de obrazul meu, formând o atmosferè invizibilè și densè, din zona cèreia, din când în când, în rafale, se elibereazè adieri de aer parfumate, îmi place și mie noul miros, dar, ceva, nu știu, persistentă lui, mè indispune, intrigându-mè, de aceea intru în primul magazin și-mi cumpèr un alt after shave, La restaurant, Șerban sesizând noul miros care plutește în jurul meu de azi-dimineațè, îmi atrage atenția în timp ce ne așezèm la masè, Cred cè te-ai dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
furate! În rest, o mare absențè! Iatè ce iubesc eu, o femeie care nu e niciodatè lângè mine! am ridicat vocea, aproape țipând, Matei! se aude glasul cèlduros al prietenului meu, Mè bucur cè plec în America! îi spun, brusc indispus de valul de compasiune și afecțiune cu care vocea lui îmi vorbește, Mi se face greațè simțind acest miros de compètimire duioasè, în locul acestui Șerban îl prefer, în clipa de fațè, pe Șerban cel dur și grosolan în cuvinte, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ostenitè dupè o noapte de dragoste, formè de gheațè care se alungește senzual pe țeavă ce se înalțè din podea pe lângè perete, despre aceastè stalactitè în formè de femeie n-am sè-i spun nimic lui Virgil, el e prea indispus acum că sè guste rafinamentul artistic al naturii, De jos, de la fete, se aude sporovèialè veselè și muzicè, Oricâtè bunèvoințè aș avea, îmi dau seama cè nu-i sunt aici de prea de mare folos lui Virgil, de aceea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trebuia să lupt cu insistențele celorlalți, mai ales ale vărului Victor! Însă, atunci când atingeam punctul critic, deveneam neînduplecat. Urcam În camera mea și, uneori, chiar reușeam să adorm fără să Îmi mai fi luat pastilele. Cu atât mai tare mă indispunea cel care la un moment dat Îmi strica somnul... —Noaptea? — Ți-am mai povestit doar și atunci, În seara când am ajuns... Ai uitat... Zâmbetul din glasul lui Întâlnind zâmbetul ei. Complicitatea. Amintirea nopții de dragoste care a semănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și de ultima treaptă. Reveni în cabinet, acolo unde Ledoulx scria de zor un nou raport foarte lung. Cățelul nu-și mai făcea iluzii că acesta i-ar acorda o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simpatia lor mai mult ca ceilalți moșieri dimprejur. Oamenii cu necazuri întîi la grecul alergau, fiindcă el nu era mândru, îi asculta totdeauna și îi mulțumea măcar cu o vorbă bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cutezat, dar noi, dacă am auzit că umblați să vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu se gândea să vânză Babaroaga. A spus astă-primăvară arendașului c-ar vrea să scape de moșie, dar fără să fie hotărâtă și mai mult ca să zică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suferințelor sale, întrerupt des de Cosma Buruiană, care încerca să-și istorisească din nou pe ale sale. Grigore Iuga nu-i mai auzea. Pricepuse suficient chiar din ezitările lui Buruiană. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult I-au indispus decât I-au impresionat. Din fericire la grădina publică reuși să scape de amândoi. Titu Herdelea numai atunci îndrăzni să-l consoleze fără convingere: ― Poate totuși să nu fie adevărat tot ce... ― E adevărat, dragă prietene, zise Grigore abătut. Am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al tranziției Pizza porcului De cînd am început să public la Dilema 1, de fiecare Crăciun am scris, după cum se cade, cîte o pilulă „sărbătorească”. Dar ideea că și anul acesta trebuie să trec prin acest ritual m-a cam indispus. Iar ? Despre ce să mai scriu astfel încît să nu repet la nesfîrșit aceleași lucruri și, mai ales, să nu sune a răspuns la întrebarea jurnalistică agasantă „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveți despre porc ?”. În impas de inspirație și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce își închipuie că el nu i-a spus de teamă că are să-l denunțe ! Și nu-i adevărat ! El obișnuia să-i dea în ultima clipă veștile neplăcute. Poate intervine ceva, poate lucrurile capătă alt curs, și atunci te indispun degeaba dacă te anunț din vreme. Iată cum se scuza ! Da, pentru o profesiune tracasantă, cum era a lui, putea fi o scuză. Și sunt convinsă : nu de teamă că Margot ar putea să-l denunțe a tăcut el până în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a întors din Rusiia, alții p-acolo le-a rămas oasile... Da io vorbesc, io aud, madam Ivona, că văz că ești cu mintea dusă ! — Mă gândesc că n-am căutat cum trebuie plicul cu banii pentru boilăr... M-am indispus deodată teribil și n-am avut destulă răbdare să-l caut. Pentru că, totuși, acolo ar trebui să fie... Poate și că am vorbit despre biata Margot... în plus, ceasul care s-a oprit... — Astea e, toate, prostii. Mai zic să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
multe rânduri, în viață, mi s-a părut că simt mâna lui Dumnezeu deasupra mea - chiar și în timpul nenorocirilor. Nu sunt superstițioasă, dar lumea îmi pare plină de semne, și de aceea, când s-a oprit ceasul vechi, m am indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și scornești ! Da știi că m-ai dat gata : n aș fi zis că ești așa pricepută să faci să meargă o vechitură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și întotdeauna se indispune când îl găsește în casă ? Nu, Niki nu-l agreează, pe bună dreptate ! Pentru că uite l pe acest domn cum își vâră degetul în gură, cum scormonește cu unghia într-o măsea și scoate de acolo un fir de carne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mă aștepți degeaba... — Ei, scumpa mea, nu-i nimic că am așteptat ! Nu-i nimic ! Eu vreau ca până la sfârșit să iasă lucrurile bine ! De aceea, dă-mi voie să-ți mai spun încă o dată : tocmai pentru că te-a indispus Clemența, la ultima voastră convorbire, tu, ca fată cultă... — Bine, dar e ceva care chiar mă exasperează ! Eu mă străduiesc să-ți spun că vorbele ei nu au contat, și inutil mă străduiesc ! Tu ții să dai amploare... — Uite, vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnu Niki... — Lasă-l pe Niki, te rog, că astăzi, ți-am spus, a depășit orice măsură ! Doar suntem amândoi la o vârstă, te trezești că ți se face rău, uite, cum a fost accidentul de azi cu mine, te indispui, ai nevoie de o încurajare. Uite, prezența dumitale, numai simpla dumitale prezență mi-a făcut foarte bine. Și un telefon rezolvă multe, iar Bucureștiul e plin de telefoane... Până la urmă tot găsești unul care să meargă, dacă vrei să dai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să renunțe, dar nu ! Și pe stradă mă acostează, se invită singură, fără nicio jenă, la mine, pentru că așa este genul ei : să intre peste tot, să vadă, să audă, să spio neze... în plus, are și plăcerea să mă indispună stând, pentru că nu o agreez, ceea ce este reciproc... Vrei să spui că nu te place ? Așșș ! Nu mi s a părut ! N-ai văzut ce te lingușea... — înțepăturile ei - lingușeală ? Ești naivă, dragă Vica ! Naivă sau neatentă, una din două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În concepția lui, religia era un fenomen de altă natură, asupra căruia filozofia nu se putea pronunța. Nu avea nici urmă de credință dogmatică, și nici nu-l indispunea absența acesteia; propria lui morală avea un simplism (unii ar spune o naivitate) de care, în mod cert, filozofia lui nu dădea dovadă. Fusese marcat profund, pe vecie, de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l iubim și o să-i purtăm de grijă, o să-l luăm acasă, o să-l spălăm, o să-l uscăm și o să-i găsim un loc unde să se odihnească“. Uneori, tendința lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu-i plăcea să-și simtă părul ud. Desigur, fetele, alertate de telefonul lui primit dimineața, îl așteptau de câtăva vreme (acum era aproape ora prânzului), privind pe fereastră ca să-l vadă apărând pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie. Deși eram destul de indispus, am urmat ritualul obișnuit al ospătării, apoi m-am întins pe crivat, în așteptarea orei când să merg în chilia bătrânului... ― Sărut dreapta, sfințite - m-am prezentat eu la ceasul potrivit. ― Bine ai venit și să-ți fie de bine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația de pustiu, de gol și de moarte. Tencuiala a căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași se ridică o barieră de stuf și dincolo de ea nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ani profesor universitar, ținând la un braț prezentul și la celălalt viitorul, iar în amândouă mâinile cheia miraculoasă cu care se deschide orice ușă. Am fost sărbătorit de colegi la Athenee-Palace. Toasturile, departe de a-mi gâdila amorul propriu, mă indispuneau știind că sânt de regulă apologetice. În schimb m-a emoționat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la New York, să ți se pară antipatic New York-ul și să te gândești cu simpatie la șoferii care înjură străzile de pe malurile Dîmboviței! În fine... New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor americani să fie indispuși de Babelul new-yorkez. Dar New York-ul e vitrina Americii. Statuia Libertății se profilează pe zgârie-norii din New York. Și e ceva hiperreal, excesiv, care mă intimidează aici, mă provoacă, mă împinge să exagerez, să privesc, din această pivniță, New York-ul ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de noile lui funcțiuni, ce-i \ păreau deopotrivă cu orice onoruri universitare. Lică sunase deci cie-a dreptul din față și îi deschisese cu ceva întîrziere chiar Sia. - Ei aș! zisese în primul moment de surprindere. - Sunt acasă? întrebase Lică indispus de primirea necioplită. - Cine . Da, sunt! - Cu atât mai bine! răspusese Lică uluind-o și mai mult. El, de fapt, venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]