56,780 matches
-
noștri, de la această amețitoare înălțime neicanimenii își percep mărimea. "Sînt altfel decît ceilalți!" Șoaptele timide devin, repede, strigăte. Eu nu vreau să-mi intersectez visele, și nici realitatea, cu ale nimănui. Și cu atît mai puțin cu acelea ale unor indivizi care nu doresc decît să mi le metamorfozeze în coșmar. În anul de grație 2002 îmi dau seama că Ceaușescu a fost clonat în mii de șefi din România, care suferă de complexul dictatorului. Sînt prea puțini aceia care scapă
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
ciudată, întrucît sărăcia e o condiție socială iar nu morală, putînd lovi pe oricine, pe cei "buni"ca și pe cei "răi", pe cei înzestrați ca și pe cei incapabili. Efectul său vine din afară, nu din conținutul sufletesc al individului ce-o îndură. Este, după cum scria Amiel, "o umilință și înjosire de care mi-e mai multă teamă decît de singurătate ce nu e decît plictiseală și tristețe". Cît privește modestia, fie că e autentică, fie că e mimată ("cea
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
George Lesnea) a căzut un timp în desuetudine, deoarece atît poeții noștri de seamă din interbelic, cît și șaizeciștii "expresioniști" au ajuns la o cosmicizare a crizei afective, la o viziune mai complexă care estompa experiența comună, stereotipă, a despărțirii individului de toposul originar. El revine în ultimii ani, odată cu "reoccidentalizarea" societății românești, cu participarea ei la așa-zisa globalizare. Numai că se produce o mult mai largă deschidere a compasului geografic. Termenii antitetici nu mai sînt cutare sat transilvan și
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
doar la câțiva termeni, proboabil, din rusă (travcă, a pohmili, a gruzi, tarancă, a curni etc.). În final, o scurtă secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele și luna ca o combinație perfectă de tablete". Alexandru Vakulovski - Pizdeț, colecția Frontiera, Editura Aula, Brașov, 2002, 124 p.
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
proboabil, din rusă (travcă, a pohmili, a gruzi, tarancă, a curni etc.). În final, o scurtă secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele și luna ca o combinație perfectă de tablete". Alexandru Vakulovski - Pizdeț, colecția Frontiera, Editura Aula, Brașov, 2002, 124 p., f.p.
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
lumii a lui Miron Costin accentele existențiale sunt schimbate și efemeritatea vieții este plânsă în sine, nemaidevenind imbold spre o autoperfecționare spirituală care să ne mărească șansele în "lumea de dincolo". Adevărat, după rigoarea ortodoxă care cerea în mod egal individului și întregii societăți un permanent efort spre mai binele creștin, milenara temă a fortunei labilis își regăsește vechea rezolvare antică: trăiește clipa. Este o mutație profundă care semnalează intrarea spațiului cultural român în post-medievalitate (etapă prelungită la noi excesiv de mult
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine pervers. E și aceasta o resursă a jurnalului literar". Arta s-ar cuveni a fi dură, lipsită de artificiul caritabil al speranței, floare amorală a absurdului ce nu mai poate iluziona: "Slăbiciunea lui Camus constă în "generozitatea" lui. Ca
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
față) sînt pisălogi iar timpul, sever drămuit. Puteam înțelege și că în practica unui spital de urgență sentimentele mai mult încurcă, ce-i în mintea și sufletul bolnavului nu interesează. Dar toate astea nu justifică ignorarea unei componente esențiale: demnitatea individului. O valoare normală care nu apare nici pe tomografii, nici pe analizele de sînge, dar care contează, cred, imens. Umilit oricum de boală, de suferințe, de frică, pacientul are nevoie să fie tratat dacă nu cu respect, cel puțin cu
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
am ajuns să scriu destul de târziu și în multe privințe am fost autodidactă. Fetele mele au mers pe căi diferite: una este pictoriță, alta, cu precădere, mamă (cu tot ce se cere azi pentru educația, instrucția și dezvoltarea armonioasă a individului), cea de a treia e foarte angajată în punerea în practică a demersurilor lui Rudolf Steiner, iar la mezină supraviețuiește pasiunea avută de tatăl meu, doctor veterinar, pentru cal. Centaurul rănit este într-o anumită măsură povestea vieții tatălui meu
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
am interpretat-o ca fiind șefa femeilor de serviciu. Când a ajuns în dreptul meu, a explodat: Da sculați-vă în picioare, nu vedeți că e o delegație străină!". După care a intrat în amfiteatru urmată într-adevăr de mai mulți indivizi neautohtoni, dar care nici americani nu păreau a fi. Înciudat că-i ascultasem, fără să vreau, ordinul, sărind în picioare, am interpelat-o la ieșirea din sala de curs: "Doamnă, chiar dacă era o delegație străină, puteați să vorbiți frumos, fără
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
clasă. M-a amenințat că dacă se va mai întâmpla o singură dată, el personal va insista să fiu dat afară din partid. Eram șocat, nu înțelegeam unde greșisem și nu reușeam să mă apăr. Peste numai trei ani, respectivul individ, ajuns între timp director, venea să-mi propună mie acest post întrucât venise vremea... revoluției și el trebuia... să plece. Acum lucrează tot ca director la o firmă româno-germană de adunat gunoaie. Revelația faptului că mizeria asta nu aparținea exclusiv
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
cifru" mult căutat de curioși. Și era firesc să fie așa. Doar ea permite răsucirea în jurul propriului ax și producerea de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de a visa la propriul viitor, mobilat cu lucruri care să-ți aparțină, eventual un iepure sau câteva ace cu gămălie pe post de albine
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
reproducere de clișee, iar Tudor, ca viziune individualizată. Aceeași diferență dintre semnificarea diadică și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri legați cu sfoară de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
istorie sau geografie, ci atunci când timpul pare să limpezească toate Întrebările vieții - adică la 78 de ani, medicul Francisc Ion Dworschak merită a fi luat În seamă pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului, cartea semnată de medicul român canadian rămâne o lecție splendidă de ceea ce Înseamnă profesionalism științific, acomodat cu acribia citatului și a trimiterii la surse demne de luat În seamă
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
România. Pe acest fundal, Păunescu făcea figură de liberal, pe când liberalul Hașoti se comporta precum cel mai dogmatic dintre dogmatici. Cantonarea absurdă pe câte o poziție "de partid" împarte societatea românească în tabere pe cât de pestrițe, pe atât de hămesite. Indivizii care în perioada 1996-2000 se întreceau în grețoase declarații anti-N.A.T.O. au devenit, odată cu preluarea puterii, cei mai zgomotoși adepți ai pactului militar nord-atlantic. Politicaștrii ce urlau din rărunchi cerând stoparea unor bombardamente în care n-aveam
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
în ce termeni ar fi glosat Păunescu despre o astfel de decizie dacă la putere s-ar fi aflat țărăniștii și liberalii?! Oameni-giruetă, pentru care adevărul nu e decât forma întâmplătoare a interesului meschin și a orgoliului prostesc, știu, acești indivizi n-au nimic sfânt. Dar să-l descopăr pe Păunescu rostind cucernic vocabule în sprijinul ideii reformei Bisericii Ortodoxe Române - asta e prea de tot! Lumea s-a întors cu susul în jos, dacă un liberal de frunte se comportă
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
Lavastine la un moment dat, e la Cioran o simplă metaforă: el nu vede cum altfel decît bătuți la sînge s-ar lăsa civilizați românii. Cum să faci din asta un argument pentru ideea de lichidare a unor rase ori indivizi? Iar opinia că "tragedia cîtorva indivizi" (aceea care îl scandaliza pe Sebastian) nu interesează statul este de-a binelea comunistă. Cioran e, în tinerețe, primul nostru național-comunist, care are chiar și o idee de sistematizare a satelor avant la lettre
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
la Cioran o simplă metaforă: el nu vede cum altfel decît bătuți la sînge s-ar lăsa civilizați românii. Cum să faci din asta un argument pentru ideea de lichidare a unor rase ori indivizi? Iar opinia că "tragedia cîtorva indivizi" (aceea care îl scandaliza pe Sebastian) nu interesează statul este de-a binelea comunistă. Cioran e, în tinerețe, primul nostru național-comunist, care are chiar și o idee de sistematizare a satelor avant la lettre. Și, să nu uităm, "antisemitismul lui
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes blanches la tot felul de indivizi în ochii cărora citești răutatea, cruzimea și violența și ne trezim doar când e prea târziu. Cine a urmărit, de pildă, viteza înspăimântătoare de rotire a ochilor unui lider extremist român în momentele de panică, își dă seama că, odată
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
ca un fenomen extins să nu fie Întotdeauna reală. Astfel, un sondaj din 2004 efectuat În rândul populației din România relevă numeroasele sensuri și definiții pe care subiecții le atribuie fenomenului de corupție. 23% identifică corupția cu activitățile ilegale ale indivizilor care Încalcă legea; alți 26, 3% dau acestei noțiuni o conotație normativă, incluzând darea și luarea de mită, primirea de foloase necuvenite, abuzul de putere; 10% definesc corupția ca o faptă imorală; 4,4% văd În corupție un mijloc de
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
simte ocrotit de instituțiile și valorile care stau la baza cetății. Pe de altă parte, patriotismul, prin exaltarea generozității și solidarității, caritas civium, păstrează un fel de ecou al iubirii creștine. E și creația tuturor, făcând imposibilă apatia civică. Când indivizii nu se implică în treburile cetății, apar abuzurile și corupția. Rousseau a redefinit virtutea civică prin patriotism, spunând că singurul lucru care îi face pe oameni virtuoși e dragostea de patrie, dar și aceasta trebuie să merite a fi iubită
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
însăși povestește aventura cărții în primul său an de existență, conturînd pe scurt primirea făcută de mass-media, ca și reacțiile cititorilor din țară (în scrisori sau în cadrul unor întîlniri organizate). Teza cărții este una radicală: sistemele de autoritate subminează autoritatea individului asupra propriei ființe și vieți cu scopul de a asigura supunerea, respectul de sine devenind rădăcina evoluției. Volumul Gloriei Steinem apare în America după o perioadă în care încercările de a implementa programe locale care să susțină creșterea respectului de
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]