1,115 matches
-
timp diferențiat pentru fiecare comunitate, se pune întrebarea dacă agentul activ al schimbării este individul sau întreaga comunitate prin eforturile ei concertate. Sau altfel spus, e mai potrivit să tratăm schimbarea socială abordând-o în mod holist sau în mod individualist (vezi și Mihăilescu, 1996). Consider că răspunsul este calea de mijloc, în sensul în care schimbările sunt inițiate atât la nivel comunitar, dar ele vin și din interior, din nevoile, dorințele, planurile și scopurile celor ce formează comunitatea. În plus
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sunt înclinați spre modernitate prin faptul că acceptă și doresc schimbarea, acționează mai degrabă după voința proprie (și nu imitând comportamentul celorlalți), preferă familia mică și să pună interesele proprii pe primul loc și de asemenea preferă o atitudine mai individualistă. Diferențele între cele două sate nu sunt pentru cea mai mare parte a itemilor semnificative statistic, ceea ce înseamnă că locuitorii celor două sate sunt la fel de tradiționaliști (moderni). Singurele diferențe semnificative statistic, cu alte cuvinte singurele atitudini sau comportamente care diferă
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
scade, evident, o dată cu vârsta. Astfel ceea ce este interesant în Tălmăcel este că se păstrează încă caracteristicile unei comunități cu trăsături tradiționale, dar pe fondul unui context social ce are și elemente de modernitate opțiunea pentru familie mică și pentru valori individualiste, antreprenoriatul. Modele interacționale Ceea ce diferențiază comunitatea de societate consideră Bauman și îi conferă primeia o calitate esențială, unică, este înțelegerea împărtășită de toți membrii. Înțelegerea de tip comunitar "nu trebuie căutată, nu trebuie să lupți pentru ea, ea este acolo
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
date, pentru a alimenta apoi cunoașterea umană. Se pleacă de la conținuturi pentru a ajunge la managementul oamenilor, de la cunoașterea formală spre cunoașterea tacită În interiorul comunităților de practici. Apoi, indivizii se informează și discută Între ei. Această cale nord-americană - mai curând, individualistă - este pe cale să se schimbe. De la „Gândesc (think), deci exist” al lui René Descartes, ea evoluează spre „I link, therefore I am”. Abordarea japoneză se bazează pe comunitate și pe existența unei minți colective (collective mind); ea este formată din
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sunt de actuale unele „învățături ale primelor”, pe atât pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport de năzuințele umane. Progresul este alimentat istoric, este condiționat de prezent, dar este produs de vizionari Și certificat de viitor. Sofiștii erau individualiști Și cosmopoliți, atacau sclavia Și statul, militau pentru emanciparea individului Și dezvoltarea comerțului cu alte popoare. Socraticii erau tradiționaliști, conservatori Și adepți ai intervenției statului în reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor economice abordate
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
a organizării societății în lumea occidentală, ce se vedea asediată de comunism; b) teleologismul funcționalismului, instituțiile sociale părând, în viziunea funcționaliștilor, să îndeplinească niște scopuri supraumane, ceea ce introduce în explicație o nuanță metafizică deloc pe placul celor cu o orientare individualistă; c) incapacitatea funcționalismului de a explica schimbarea- de a răspunde la întrebarea de ce se transformă sau dispare o instituție socială dacă ea este necesară? Problema devine mai politică în momentul în care înlocuim tratarea generală a schimbării cu chestiunea schimbărilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
atins sau la rezultatele școlare, la fel ca și considerarea unei relații semnificative între originea și destinația socială drept o dovadă a unor mecanisme nemeritocratice de atingere a unor poziții sociale. 3.2. Reacția individualist-metodologică - Raymond Boudontc "3.2. Reacția individualist‑metodologică - Raymond Boudon" Teoria acreditărilor, laolaltă cu alte paradigme conflictualiste, a susținut că doar prin mistificare se poate susține ipoteza contribuției școlii moderne la sporirea egalității de șanse. Din punctul de vedere al criticilor marxiști și neoweberieni, asistăm, în fond
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fi investită pentru obținerea unui rezultat. Gândirea economică modernă a extins conceptul de capital de la resursele fizice și monetare la cele umane, tratate într-un capitol aparte în acest volum. Mai mulți economiști și sociologi au criticat concepția subsocializată, excesiv de individualistă, asupra omului utilizată în economie pentru înțelegerea fenomenelor productive, propunând introducerea relațiilor dintre oameni în explicarea fenomenelor economice. Americanul Mark Granovetter (1985) a arătat, de pildă, că multe dintre situațiile cu care se confruntă știința economică - procese, instituții - nu se
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fiecare din acestea prezentând atât avantaje, cât și dezavantaje cu privire la performanțele obținute de elevi. Un tip de organizare pe care-l vom discuta mai puțin în cele ce urmează, dar care se întâlnește relativ frecvent în școlile noastre este structurarea individualistă a scopurilor membrilor grupului-clasă. Aceasta presupune un nivel relativ redus de interacțiune între elevi și o independență a scopurilor fiecăruia dintre aceștia. Structura individualistă echivalează cu o foarte slabă exploatare de către învățător sau profesor a resurselor grupului, căci succesul sau
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
puțin în cele ce urmează, dar care se întâlnește relativ frecvent în școlile noastre este structurarea individualistă a scopurilor membrilor grupului-clasă. Aceasta presupune un nivel relativ redus de interacțiune între elevi și o independență a scopurilor fiecăruia dintre aceștia. Structura individualistă echivalează cu o foarte slabă exploatare de către învățător sau profesor a resurselor grupului, căci succesul sau eșecul unui elev nu are consecințe asupra performanței celorlalți. Ea nu creează o motivație deosebită și, ceea ce este mai grav, nu stimulează în nici un
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
secol al științelor naturale conform căruia natura fizică este guvernată de legi raționale, inteligibile. „Consecințele imprevizibile și involuntare” - din ce în ce mai amenințătoare și insuficient înțelese - penetrau mediul social și odată cu ele se năștea necesitatea mișcărilor politice și a activismului social. Popularizarea doctrinei individualiste, cauza tulburărilor, a devenit în scurt timp explicația acceptată și, totodată, sursa îngrijorărilor față de aceste consecințe. Pentru a înțelege una dintre consecințe, trebuie să recunoaștem faptul că ele nu constituiau o noutate; au fost un permanent subiect de interes pentru
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
asupra personalității creatoare începând din acea perioadă. Ea ne aduce la cunoștință că între 1950 și 1960 personalitatea creativă constituia o temă de actualitate. Fie că erau sau nu conștienți, cercetătorii creativității s-au situat în avangardă prin noua atitudine individualistă. Toate persoanele creative fuseseră transformate în eroi culturali. Helson a surprins schimbarea conceptuală, dar nu și transformările paradigmatice pe care am încercat să le urmărim pe parcursul istoriei cercetării creativității. În scurt timp, orizontul intereselor a cunoscut o amplificare progresivă. Unii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
patriarhatele de varii chipuri relației bărbat-femeie ca raport Între cele două categorii. Antifeminismultc "Antifeminismul" Pentru eugeniști, feminismul este „rău” fiindcă deturnează femeile de la menirea lor naturală și de la interesul pentru sănătatea colectivă Înspre autoafirmare și căutarea fericirii personale, un ideal individualist incompatibil cu miturile autosacrificiului, atât de răspândite În culturile naționalist-colectiviste. Feministele erau tratate ca exemple, adesea laolaltă cu bețivii, de creaturi „disgenice”. Chiar dacă unii eugeniști acceptau ca femeile să voteze, unica rațiune a recunoașterii acestui drept era Întărirea responsabilității civico-materne
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de vizibilă pe cât au Încercat să o prezinte participanții la dezbaterea despre modernizare din anii 1920 și 1930. Pe parcursul cărții, subliniez faptul că În discursul eugenist coexistă paradoxal noul și vechiul, argumentele raționaliste și cele subiective, ideile comunitariste și cele individualiste, cu scopul de a pune În evidență natura complexă și deseori ambiguă a discursului despre modernizare În România dintre cele două războaie mondiale. Modernismul nu a fost Întotdeauna progresiv și nici tradiționalismul mereu reacționar. De aceea, sugerez o nouă reflecție
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Andrei face o critică dură a teoriilor organiciste ale organizării sociale, construind, În realitate, o listă de acuzații subtile la adresa ideologiilor fasciste și a aspectelor rasiste și antiprogresiste ale acestora. Orientarea lui Andrei era, cu siguranță, mai liberală, proparlamentară și individualistă - mai aproape de Durkheim și Weber decât de Spengler. Autorul se temea de forța grupării mistice de dreapta din România, care ar fi putut slăbi puterea de rezistență a tinerilor și i-ar fi putut transforma În simple marionete 98. În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cu cele de tip „stat al bunăstării”, redând dorința eugeniștilor de a extinde substanțial programele de asistență socială, prin intermediul instituțiilor de stat. Această sinteză reprezenta o poziție neconcordantă cu mișcările eugeniste din Statele Unite, Anglia sau Franța, țări În care discursurile individualiste antiautoritare formau o componentă importantă a culturii politice. În Germania, componenta de „stat al bunăstării” Își pierduse susținerea de la sfârșitul anilor ’20, deschizând calea către autoritarism. În România, pe de altă parte, cei mai mulți eugeniști au susținut că se poate imagina
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
1926). Igiena națiunii descria măsuri eugenice imperative, pe care Moldovan le propunea ca răspuns la problemele industrializării și urbanizării. Analiza lui Moldovan nu respingea aceste procese per se, ci excesele pe care le generau. În viziunea autorului, astfel de abordări individualiste și materialiste deturnaseră progresul științific și tehnologic de la direcția sa naturală, transformând industrializarea Într-un fenomen disgenic. Astfel, conchidea Moldovan, „nu suntem și nu putem fi contra industrializării, cum nu suntem nici contra muncii, dar trebuie să rămână ca un
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sau de unele mai „autentice”, bazate pe tradițiile ancestrale? Moldovan vorbea dintr-un cu totul alt unghi. El părea să-și fi asumat o poziție de compromis Între moderniști și tradiționaliști, susținând că „abia din colaborarea ori coordonarea principiului biologic, individualist și social poate rezulta evoluția optimă”8. Prezentând eugenia ca pe o abordare moderată a modernizării, Moldovan urmărea să răspundă Îndoielilor exprimate de numeroși intelectuali și practicanți de profesii, asemenea lui Însuși, care nu mai credeau În opțiunile politice existente
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Încerca să emuleze un model străin de politici eugenice, atunci acesta nu era nici cel german, nici cel francez, față de care autorul era explicit critic 94. Mai degrabă, medicul român Încerca să urmeze exemplul Statelor Unite, Începând cu fundamentele sale ideologice individualiste, până la fixația fordistă pentru eficiență, legislația privind imigrarea și sterilizarea, precum și figurile sale de bărbați extraordinari, În special cele ale lui Carnegie și Rockefeller 95. Pe scurt, Îndemnul său era „Să devenim americani!”96. Faptul că unii autori, precum Manliu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ne situăm la un nivel de generalitate adecvat și să nu ne străduim să prezicem o secvență sau alta în întreaga ei singularitate. Procesul de oligarhizare luat în totalitate se potrivește, de altfel, destul de bine cu o abordare de tip individualist. Teoreticienii elitelor după Raymond Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
competențelor sale de filosof unor particulari pe care-i asista în fața instituțiilor politice sau judiciare - adunarea poporului și tribunalul. Terapeut ce folosește verbul, Antiphon acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați pentru a se supune ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență față de legile sociale. Physis contra nomos, legi naturale contra legilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înțeles că trebuie să dominăm necesitatea prin cunoaștere. Din această operație decurge libertatea. Iar plăcerea acționează ca marcator al conformității acțiunii cu natura, ea revelează moralitatea actelor și a intențiilor din spatele lor. -6 Să se termine odată cu barbarii! Această etică individualistă extinde politica și la etică, pe care o cheamă, o solicită și de care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor pentru marile familii și pentru virtuțile transmise prin sânge, adversar al noțiunii de stirpe aleasă, Antiphon invocă foamea și setea, nevoia de adăpost și de securitate, care sunt aceleași pentru toți. Opțiunea lui individualistă anunță genealogia a ceea ce se va numi mai târziu drept natural, în virtutea căruia, dincolo de legile pozitive, mai presus de ele și, la nevoie, în ciuda lor, demnitatea oamenilor impune o obligație etică radicală: existență mea etică, în calitate de individ, mă obligă să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau hainele instituționale împrumutate și comportamentele efective ale indivizilor, dând naștere la pseudoraționalizarea vieții sociale în locul unei raționalizări autentice. Procesul de europenizare a României nu este un lucru rău, considera autorul, ci falsificarea acestui proces este periculoasă, întrucât identifică capriciul individualist cu spiritul individualist apusean; în România, după 1848, inițiativa individului era lăsată la voia temperamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul, cât și individualismul subiectiv sunt manifestări ale unui fenomen mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]