1,161 matches
-
dovedite), au produs pagube ireparabile În comunitățile umane și În viețile oamenilor. Pericolul era și mai mare atunci când unii lideri ajungeau să creadă, cum spunea Mao, că indivizii sunt „o foaie albă de hârtie” pe care noul regim putea „scrie”. Industriașul utopist Robert Owen avea aceeași viziune asupra orașului-fabrică New Lanark, deși, la nivel local, nu național: „Fiecare generație și fiecare administrație va vedea desfășurându-se Înaintea sa o coală albă, plină de posibilități. Dacă, din Întâmplare, această tabula rasa a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
The Politics of Londra Air: John Evelyn’s Fumigium and the Restoration”, Historical Journal 38, nr. 3, 1995, p. 542 (sublinierea ne aparține). Citat În Fishman, Urban Utopias, p. 213. Le Corbusier era membru al Redressment Français, un cerc de industriași cu legături politice de dreapta. Cu privire la această relație a lui Le Corbusier și mai ales la activitatea sa În Uniunea Sovietică, vezi Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR. Le Corbusier, The Radiant City, p. 131 (sublinierea aparține
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
progresul, a fost văzut ca mijloc și model totodată pentru restul lumii. • Facem precizarea că articolul este o reluare a studiului Elita economică în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rolul și poziția industriașilor evrei, publicat în D. Vitcu, D. Ivănescu, C. Turliuc, Modernizare și construcție națională în România, Junimea, 2002, p. 163-175. • David E. Apter, The Politics of Modernization, Chicago, London, 1965. • William Bloom, Personal Identity, National Identity and International Relations, Cambridge, New York
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obștii evreilor din Iași, București, 1997, p. 41. cât și sporului natural, excedentar constant începând cu 1875, datele statistice ne arată la începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea existența a 3.295 de meseriași și a 66 de industriași și fabricanți. Din rândul ambelor categorii, circa 45% reprezentau evrei, așa cum ne demonstrează „Rolurile de contribuțiune ale casieriei generale de Covurluiu pe anul 1889“. Analize și date recente publicate de Avram Rosen și Liviu Rotman 16 atestă conturarea unei elite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exemplu 22. Un element semnificativ care a apărut la nivelul economiei naționale spre sfârșitul secolului al XIX-lea a fost debutul unei capitalizări mai consistente în industrie și apariția societăților pe acțiuni. Și în acest domeniu găsim pe poziții fruntașe industriași evrei, care, așa cum aprecia Gh. Zane, „vor fi acei care aproape singuri vor introduce societățile pe acțiuni“23. Printre primele societăți industriale pe acțiuni importante create la noi se va număra și Sigismund Hornstein & Co., prima turnătorie de fontă înregistrată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legislativ a naționalismului economic românesc, dar și a unei realități care cerea imperios astfel de măsuri, au fost un impediment, dar și un stimul - în special legile de încurajare a industriei din 1887 și 1912 - în calea formării și afirmării industriașilor evrei și a raporturilor acestora cu industriașii autohtoni. Numeroși autori pun în evidență faptul că evreii au beneficiat din plin de legile de încurajare a industriei. Una din imaginile cele mai exacte și coerente în același timp despre inițiativa evreiască
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a unei realități care cerea imperios astfel de măsuri, au fost un impediment, dar și un stimul - în special legile de încurajare a industriei din 1887 și 1912 - în calea formării și afirmării industriașilor evrei și a raporturilor acestora cu industriașii autohtoni. Numeroși autori pun în evidență faptul că evreii au beneficiat din plin de legile de încurajare a industriei. Una din imaginile cele mai exacte și coerente în același timp despre inițiativa evreiască în domeniul industrial în România ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest raport se păstra în favoarea românilor care dețineau 71,4% din întreprinderi, în timp ce evreilor le revenea un procent de 18%. Aceste date confirmă faptul că evreii dețineau o pondere importantă în sectorul industrial și, în special, în industria mare, deci industriașii evrei constituiau un factor de importanță majoră în viața economică a țării. Detaliind datele referitoare la industria mare observăm că 122 de întreprinderi industriale mari au fost fondate de evrei sau se aflau în proprietatea acestora. Este demn de remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
metalurgică (7,0%), Industria ceramicii și a sticlei (3,7%), Industria chimică (8,1%), Industria alimentară (10,1%), Industria confecțiilor (21,4%), Industria materialelor de construcții (6,3%), Industria artelor grafice (15,1%), alte industrii (11,4%)31. Dintre marii industriași evrei am aminti pentru rolul și poziția ocupată pe: Hugo Zelliger și Joseph Cohen (ambii din București) în industria chimică; I. Frank (Dorohoi), Moise Juster (Neamț), Leon și Samuel Cosiner (Botoșani), Lazăr Predinger (Pitești) în industria alcoolului; I. Steinberg (Mihăileni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de servicii solicitat de ritmurile înnoirii ce se făceau simțite tot mai puternic în societate. Acest sector al activității a constituit o „țintă“ predilectă pentru mulți dintre evrei. De altfel este demn de remarcat faptul că proporția artizanilor, meșteșugarilor și industriașilor evrei ocupați în activitatea industrială era de 4,4 ori mai mare decât proporția acestei populații în totalul populației României. S-ar putea concluziona fals că în cvasimajoritatea ei comunitatea evreiască ocupa o poziție dominantă în economia românească, neglijându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era de 19,6%. Din numărul total de 97.755 de meseriași (53.587 patroni • Ancheta industrială, Partea I, Industria Mare, Desiderate..., passim; vezi și Cătălin Turliuc, Elita economică în România la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Rolul industriașilor evrei, în „Xenopoliana“, IV, 1-4, 1996, p. 121-131. • Traian Bratu, Politica națională față de minorități. Note și observațiuni, București, f.a., p. 21. • Ancheta industrială din 1901-1902, vol. I, p. 126-127, și vol. II, București, 1903, p. 8-9, 702-703. și 44.168
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe tema împroprietăririi ținteau cu precădere la îndepărtarea țărănimii de ideologia lor100. S-a afirmat adesea, nu numai de către inamicii declarați ai național-țărăniștilor, ci chiar și de către unii dintre foștii membri ai partidului, că în rândurile sale erau înregimentați moșieri, industriași, avocați, oameni de afaceri, care nu aveau nimic comun cu ideologia lor și că, din această cauză, era greu de crezut că P.N.Ț. ar fi dorit sincer înfăptuirea reformei 101. Existența persoanelor aparținând unor asemenea categorii socio-profesionale în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nr. 399, p. 369. • Identitatea acestei „surse private“ rămâne încă sub semnul întrebării, chiar dacă unii istorici susțin că au identificat-o. Este cazul autoarei Rebecca Haynes, care susține că cel în cauză ar fi fost Adrian Dumitrescu, directorul general al industriașului Malaxa. Vezi Rebecca Haynes, op. cit., p. 88-89. Pentru un alt punct de vedere, vezi Livia Dandara, România în vâltoarea anului 1939, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983, p. 168-170. despre faptul că un ultimatum fusese adresat României cu aproximativ 10
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politica externă a statului român în raport cu țările în curs de dezvoltare consta mai ales în promovarea produselor economiei românești pe piețele statelor respective. Cum produsele industriei românești nu făceau față concurenței de pe piața internațională cu produsele industriei țărilor occidentale dezvoltate, „industriașii” români au apelat la aceeași soluție pe care o vor utiliza pe scară largă și pe parcursul tranziției postcomuniste, dar pe piața internă. Au construit un avantaj competitiv al firmelor și produselor românești din corespondența sistemelor politice. Ca urmare, produsele industriale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
poate subordona sistemul bancar ales de capitalul industrial românesc în prima parte a postcomunismului este acumularea de credite neperformante. Instrumentul prin care băncile și capitalul financiar își pot asigura dominația asupra industriei este instituția falimentului. Dispunând de sprijin politic substanțial, industriașii reușesc două performanțe. Prima se referă la presiunea politică exercitată asupra băncilor pentru acordarea de credite în condiții de lipsă de performanță în returnarea lor. Banii băncilor încep să dispară în „gaura neagră” pe care o reprezintă activitatea industrială. În
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
printr-o privatizare rapidă era imposibilă în primul rând pentru că lipsea capitalul necesar. Acest capital nu se găsea nici în economia românească - și, chiar dacă se găsea pe piața internațională, el era și neinteresat de economia României, și inaccesibil politicienilor și industriașilor români. Construirea capitalismului românesc pornea cu stângul încă din 1990, înainte de toate, din motive tehnice - lipsa capitalului necesar. Al doilea factor era de natură sociologică: lipseau capitaliștii. Acest factor a fost ignorat vreme de aproape un deceniu, până când tocmai instituțiile
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
drept un nou ghid, americanii au pornit să refacă spațiul și timpul cu o fervoare aproape evanghelică. Un american, Frederick W. Taylor, este considerat de mulți a fi părintele eficienței moderne. Principiile sale de scientific management au fost Însușite de industriașii americani la Începutul secolului XX, iar puțin mai apoi de restul societății și au devenit baza pentru un etos al eficienței care avea să schimbe Întreaga lume. Dacă orologiul orașului a fost simbolul tranziției Europei Într-o nouă eră, cronometrul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1944, ambele au și un substrat ideologic, ca un soi de bombă rămasă, din fericire, neactivată. Mariana Pleșoianu, tânăra din prima piesă, descoperă frumusețea morală în Ștefan Vardia, adolescentul al cărui tată murise pe front, și nu în fiul de industriaș, de care o lega o dragoste împărtășită. Comoara din pădure este un soi de Romeo și Julieta transferat pe motivul unei legende haiducești. Tezaurul ascuns îl constituie armele cu care comuniștii, ajutați de doi tineri, îi vor alunga pe nemți
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
particularizat de acum prin stilul său, articole și comentarii politice, alături de o publicistică literară și culturală variată, la „Gândirea” (unde e redactor din 1923), „Patria” (Cluj), „Îndreptarea”, „Dimineața”, „Țara nouă”, „Adevărul” și „Adevărul literar și artistic”. Cu sprijinul financiar al industriașului Titus Enacovici, în noiembrie 1924 apare alt ziar, „Cuvântul”, la care este redactor și pe care îl impune în scurt timp în mediile politice și gazetărești. Dar, după câțiva ani, un conflict cu Nae Ionescu îl obligă să renunțe la
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
comercială și financiară are monopolul controlului asupra pământului, a minelor, resurselor umane); financiar-industrială; tehnologică-industrială. Teorii spiritualiste asupra dezvoltării. Cazul japonez 1. Teoria lui Bellah: rolul Tokugawa Religion în decolarea capitalistă a Japoniei În Japonia industrializarea a fost promovată nu de industriași, meșteșugari sau comercianți, ci de clasa samurailor (au restaurat imperiul, au fuzionat un număr mare de întreprinzători și au pus bazele Japoniei moderne). Ipoteza de bază a lui Bellah este următoarea: poate fi implicat factorul religios și în cazul japonez
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ilicite -, dacă se înțeleg bine sau rău soțul și soția și alte amănunte, care nu mai trebuiau să rămână necunoscute unui regim ce lansase expresii ca «vigilența», «lupta de clasă» și «dușmanul de clasă», «mobilizarea» - împotriva «ofițerilor deblocați», a foștilor industriași comercianți, a preoților care nu rupeau legământul tainei spovedaniei etc. - și, de asemenea, unui regim care impunea autobiografii repetate (pentru a se constata, cu minuțiozitate, dacă se omitea ceva de la una la alta). S-a petrecut astfel ceea ce, mai înainte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
modern și de idealizare a unei etici patriarhal-rurale. Tot o întoarcere la ideologia sămănătoristă, în termeni chiar mai expliciți, este și microromanul Cheia visurilor, care însă nu figurează destine în ascensiune, ci, dimpotrivă, în vertiginoasă pierdere de înălțime. Protagonistul, un industriaș respectat și invidiat pentru statutul său material și social, este cuprins de o anxioasă criză existențială, de care era marcat și eroul schiței În podgoria de odinioară, ce deschidea Scrisorile unui răzeș. În miezul orașului modern și fremătător, industriașul are
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
un industriaș respectat și invidiat pentru statutul său material și social, este cuprins de o anxioasă criză existențială, de care era marcat și eroul schiței În podgoria de odinioară, ce deschidea Scrisorile unui răzeș. În miezul orașului modern și fremătător, industriașul are obsesia sacrificiilor morale făcute în cursa pentru îmbogățire și mai ales senzația acută a lipsei de trăire autentică a vieții de până atunci. El ia o hotărâre care îl readuce la condiția începuturilor sale patriarhale: își cumpără o moară
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
PETRESCU, Dumitru (4.VIII.1934, Glina, j. Ilfov - 14.XII.1985, București ), istoric literar. Este fiul Elenei (n. Radu) și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
listele anexe, înregistrate la Cancelaria Consiliului de Miniștri sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integrantă din prezentul decret și la a caror alcătuire s-a ținut seama de următoarele criterii: 1. Imobilele clădite care aparțin foștilor industriași, foștilor moșieri, foștilor bancheri, foștilor mari comercianți și celorlalte elemente ale marei burghezii. 2. Imobilele clădite care sînt deținute de exploatatorii de locuințe. 3. Hotelurile cu întreg inventarul lor. 4. Imobilele în construcție, clădite în scop de exploatare, care au
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]