411 matches
-
va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul fiu, pe Mutius. Astfel, prin trecerea de la cinstirea „frumoasei morți” a eroului căzut în război și înmormântat după datină la monstruozitatea sfârtecării trupului dușmanului, se închide, prin ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic al „ochiului pentru ochi, al dintelui pentru dinte”. O istorie crudă, nemiloasă. În acest carusel înspăimântător al unei istorii necruțătoare răsar, ici și colo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el încarnează - dacă putem folosi aici
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe în roatele acestei mașinării de control, reputată ca infailibilă. Ei nu se înclină în fața absurdului unei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și descurajează cea mai discretă inițiativă individuală: emanciparea, fie și minimală, e înăbușită în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de libertate. Totul se sfârșește prin instaurarea panicii - e ceea ce intenționează stăpânul - și crearea unui climat propice autocenzurii, consecință ineluctabilă a supravegherii fără cusur, exercitată zilnic. Dar supravegherea caută, de asemenea, să descurajeze orice perspectivă de regrupare, inevitabil îngrijorătoare pentru puterea în exercițiu. Supravegherea integrată dorește să-i facă pe indivizi să devină anonimi, toți la fel și egali, reduși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ajunge indiferent din ce domeniu al realității am porni. În alte condiții, am putea susține faptul că existența este principiul pe care se construiește metafizica lui Descartes, dar Descartes nici măcar nu sesizează faptul că ființarea se impune ca o concluzie ineluctabilă a demersului său. Și nu o face pentru că nu este interesat de asta. Cum am mai spus, acel sum nu are, aici, nici o legătură cu ceea ce este ființa implicată de „este”, așa cum a văzut-o Heidegger. Sum desemnează doar faptul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
-și confere atributele infinității: atotputernicia, atotcunoașterea etc., atribute care, Însă, nu-i sunt specifice. În această situație, evident că Îndoiala nu și-ar mai avea rostul, conflictul dintre voință și intelect nu ar mai exista. Dar cum aceste caracteristici sunt ineluctabile, urmează că premisa propusă, potrivit căreia „eu” nu depind de o altă ființă infinită, este falsă. Încă un motiv de a mă convinge de existența necesară a lui Dumnezeu. Un argument cu totul nou este obținut prin raportare la principiul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
vor salva lumea, Jacques Robin ia poziție și de-clară: "Știința a luat locul religiei în Occident pen-tru a revendica aspectul absolut al cunoașterii, pentru a se considera, forțînd secretele naturii, drept singura sursă de adevăr, pentru a reprezenta progresul ineluctabil. Această atitudine este prinsă pe picior greșit de către ecologie: aceasta din urmă subliniază limitele necesare acțiunii lui Homo-sapiens-demens; ea cheamă la o co-evoluție atentă la natură; caută calea spre o conștiință planetară capabilă să reconcilieze individul și umanitatea. O astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai dureroase decît soluțiile pe care trebuia să le aducă, esențialul fiind de a crea noi piețe, de a face să meargă mașina economică. Supuși imperativelor producției și supralicitării competiției dintre națiuni, politicienii sînt obligați să prezinte aceste orientări drept ineluctabile și necesare, reducînd astfel li-bertatea alegerii cetățenilor. Antrenați pe căile pe care le deschide tehnoștiința, ei se supun urgenței și nu mai participă efectiv la aceste alegeri. Devin gestionarii unui sistem pe care nu-l mai controlează și, chiar dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dintre ei. Și, brusc, artiștii au lăcrimat: căci minunatul lor coleg murise... în hainele unui cerșetor din piesă. Nu mai vorbesc de Tomiță Moraru, o speranță a scenelor ieșene, care s-a sinucis în Germania, anul trecut! Să fie chiar ineluctabilă această etichetă "vagabon descă" în cazul omului de teatru? Dacă ne amintim de Molière, de Vraca, dacă nu uităm că marele Cehov s-a întors în patrie mort, într-un vagon pe care scria "stridii proaspete"... la fel, Caragiale a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aclimatizării, cu locul visat. O asemenea schimbare a decorului, implicînd lumea citadină, relativ nou "colonizată" literar, deschide în roman o nouă perspectivă, influențată deopotrivă de tradiția genului și de o sensibilitate modernă la obiect. În țesătura tematică a operei apare, ineluctabil, spațiul locuirii. Pe "întinderea" lumilor ficționale există, ca și în lumea reală, amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1953 acordurile de la Panmunjon pun capăt ostilităților. În timpul acestor ani, sistemul stalinist cere o supunere totală. Nu există alternativă: ori ești în tabăra păcii, ori în tabăra războiului. Ori o lume, ori cealaltă. Pentru a afirma mai bine această separare ineluctabilă, totul trebuie să separe cele două entități: pacea și războiul, știința proletară și știința burgheză, arta degenerată și realismul socialist ... Fie că este vorba despre politică sau despre biologie, istorie, artă sau chimie, fiecare univers are adevărul său. Pentru afacerile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
necesitate istorică? Justiția și injustiția sînt fenomene intrapsihice înainte de a exploda în inter-reacții sociale. Nu ar fi deci consecința justiției imanente faptul că nimic nu se va schimba esențial atît timp cît persistă falsa justificare de ambele părți și consecința ineluctabilă a acesteia, inculparea și agresiunea reciprocă? La nivelul esențial al motivațiilor secrete, nu contează decît sărăcia sau bogăția sufletească și spirituală. Dacă am vrea să ne dăm osteneala să regîndim istoria umanității, mergînd din generație în generație pînă la originea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
celui mai bun sistem social în sfera responsabilității umane. Instrumentalizarea puterii politice presupune într-adevăr ca omul să dețină capacitatea de a stăpîni mijloacele cu ajutorul cărora să gestioneze societatea. Reciproc, a dota ființa umană cu capacități proprii pune în mod ineluctabil problema gestionării mediului său de viață, a polis-ului. Valoarea omului nu poate fi recunoscută decît după regîndirea raportului dintre om și Dumnezeu. Acest lucru l-a încercat Renașterea italiană. Afirmarea capacităților proprii omului așa cum o face umanismul implică absența
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
avem de-a face, mai întîi cu indivizi capabili de a optimiza în mod rațional satisfacerea intereselor lor individuale. Un om este un univers. De aceea, oricîte obiecțiuni se pot aduce demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce afectează nu numai economia politică ci, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
si Științe ale Educației, Universitatea din Geneva.,,necontrolate si necontrolabile. A preveni violența înseamnă a reactiva si restabili relații, a comunica, a reîntoarce sensul pierdut, a restabili o anumită ordine si a admite că violența școlară, la concret, nu este ineluctabilă. Cu alte cuvinte, ceea ce numim comportament necivilizat este un ecou al dezorganizării unei anumite ordini publice, al absenței unei autorități. Tinerii își exprimă tensiunile pe care le resimt prin comportamente violente, vizibile, intense. Iar acestea își regăsesc, în cadrul școlii si
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
T. cu alte personaje feminine. Și e în firea lucrurilor ca orice căutare să se soldeze cu un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
filologic. Conviețuirea tipologică alături de grefier și de judele de instrucție face din comisar un fel de putere catalizatoare a vieții celor doi confrați mai tineri, meniți să se înfrunte pe viață și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
instabilitatea din sistem, deși a permis creșteri foarte mari de productivitate. Ponderea tot mai ridicată a noului și a virtualului a contribuit și ea la creșterea gradului de incertitudine. Dar toate aceste caracteristici ale complexității diversitatea, instabilitatea și incertitudinea sunt ineluctabile unui proces de dezvoltare, care nu poate avea loc fără creșterea complexității structurale și funcționale. Cu cît le crește complexitatea, sistemele economice devin mai vulnerabile. Principalele probleme țin de informare, comu-nicare, integrare, organizare și conducere. Managementul sistemelor moderne trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea este în aceste cărți expresia unei confruntări dramatice cu lumea: o voce de om singur și având conștiința solitudinii sale își apără spațiul de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din poezii ca Știu, Puritatea, Elegie de dimineață și Intoleranță este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-se la scrierile fondatorilor economiei (în special Ricardo și Malthus), Polanyi arată cum ajungem să fim convinși că legile economice sunt naturale: "De acum înainte suntem convinși că autoreglarea pieței decurge din legile inexorabile ale Naturii, că e o necesitate ineluctabilă ca piața să fie liberă și nimic să n-o îngrădească 69." Societatea se supune unei realități pe care o consideră transcendentală, de necontrolat. Din lucrările lui Karl Polanyi au fost reținute mai ales conceptele de economie "inserată" și de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
halucinații colective. Și totuși insistă Henry Ashby Turner Jr. examinarea atentă a evenimentelor arată că speranțele celor care se opuneau nazismului erau departe de a fi nefondate." Prin demersul adoptat, istoricul demonstrează că ascensiunea lui Adolf Hitler n-a fost ineluctabilă, de neevitat. Cu treizeci de zile înainte de numirea sa în postul de cancelar, Hitler se află, din punct de vedere politic și moral, în cea mai proastă situație. După regresul de la alegerile din noiembrie 1932 și refuzul, din nou, al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
atrage atenția că o țară care duce o bună politică economică se dezvoltă de două ori mai repede, iar una care duce o proastă politică economică se adîncește într-o recesiune de două ori mai gravă decît cea considerată obiectiv ineluctabilă, recesiune în care rămîne mai mult timp. Nu este posibil a ascunde consecințele politicilor eronate, dar e posibil și necesar a trage concluzii necesare... Absența profesionalismului, insuficiența imaginației și alterarea simțului responsabilității se plătesc scump. "Referința la responsabilitate se face
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Pentru prima dată după 1945, nu am mai avea a face cu dominația unei singure devize dolarul, ci cu un sistem bipolar sau chiar multipolar. O competiție între principalele monede de referință se va dezvolta în chip natural, accentuată de ineluctabila diversificare a portofoliilor oficiale și private. Așa cum prevedea Fred Bergsten, directorul Institutului de Economie Internațională, ponderea dolarului și a euro în rezervele monetare internaționale se va stabili la 40% fiecare, restul fiind constituit din yeni sau alte devize. O primă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
capul de afiș în programele universitare, în discursurile politice, în dezbaterile mediatice și în folclorul cotidian. Toată lumea discută, lansează opinii pro și contra, adoptă poziții dintre cele mai încrîncenate. S-a spus că avem de-a face cu o tendință ineluctabilă, cu un proces aproape natural. Procesul poate fi firesc, dar depinde pe ce coordonate se realizează. Or, vectorul principal al globalizarii nu este, din păcate, unul de natură spirituală ("o turmă și-un păstor"), o credință adîncă purtînd sufletele spre
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]