849 matches
-
vasele, glandele și mușchii piloerectori ai capului. Prin nervul carotidian intern, ganglionul cervical superior participă la formarea plexurilor carotidian intern și cavernos. Primul emite filete terminale spre urechea medie (carotico-timpanice), ganglionii sfenopalatin și semilunar, iar cel de al doilea asigură inervația simpatică a meningelui, hipofizei și mușchiului irian și, totodată, legăturile anastomotice cu nervii cranieni III, IV și oftalmic. În felul acesta, nervul carotidian intern asigură prelungirea și distribuția impulsurilor simpatice în craniu. Ramurile extracraniene ale ganglionului cervical superior se îndreaptă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a celei de a VI-a vertebră cervicală. O parte din fibrele sale postganglionare formează nervul cardiac mijlociu, iar altă parte merg împreună cu artera tiroidiană inferioară la tiroidă, paratiroide și laringe. Câteva ramuri comunicante ajung la nervii spinali C4-C6, asigurând inervația simpatică a vaselor, glandelor sudoripare și pilomotorilor din teritoriul respectiv. Ganglionul cervical inferior fuzionează, în majoritatea cazurilor, cu primul ganglion toracic, dând ganglionul stelat. Acesta ocupă foseta supraretropleurală Sebileau, situată înapoia domului pleural, în dreptul vertebrei a VIII-a cervicală. Anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arterei subclaviculare. La rândul lor, ramurile anastomotice sunt reprezentate de ansa Vieussens, ce înconjoară artera subclaviculară, anastomoza dintre ganglionul stelat și nervul frenic (ansa frenicului) și ramurile comunicante cenușii de pe traiectul nervilor rahidieni C6-C8. Prin intermediul acestora, ganglionul cervical inferior asigură inervația simpatică a membrului superior și regiunii cervicotoracice a trunchiului. Prezența unor filete cu rol trofic pentru cord (Danielopolu) a restrâns considerabil indicația stelectomiei în angina de piept. Gillilan (1955) descrie un al patrulea ganglion cervical situat pe artera vertebrală imediat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracic Simpaticul toracic cuprinde teoretic 12 perechi de ganglioni laterovertebrali care, în realitate, sunt însă numai 11, din cauza fuzionării primului ganglion toracic cu ganglionul cervical inferior. Ganglionul stelat care rezultă, participă după cum s-a văzut, la formarea plexului cardiac și inervația simpatică a membrelor superioare și toracelui. Ceilalți ganglioni toracici, respectând dispoziția metamerică ganglionară, formează un lanț vertical, ce corespunde interliniilor articulațiilor costovertebrale dorsale. Ei sunt, în general, mai mici decât ganglionul stelat, care-i leagă de simpaticul cervical, și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionii 11 și 12 ai simpaticului toracal ia naștere uneori splanhnicul inferior sau renal, care se termină la nivelul ganglionului aorticorenal. Pe de altă parte, întregul lanț ganglionar toracic trimite ramuri comunicante cenușii la nervii rahidieni corespunzători, pentru a asigura inervația vegetativă simpatică a pereților toracali și abdominali. I.2.1.11. Simpaticul lombar Este continuarea lanțului ganglionar toracic la nivelul regiunii lombare. După ce străbate diafragmul între pilierul accesor și arcada mușchiului psoas, acesta coboară în jos și înăuntru, tinzând să
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
provin din măduva dorsală inferioară, iar cele postganglionare merg la viscerele pelvine fie pe calea plexului aortic, fie prin nervul presacrat rezultat din unirea lor, ca principal constituent al plexului hipogastric. Ramurile comunicante cenușii se alătură nervilor rahidieni lombari, asigurând inervația vegetativă a membrului inferior. I.2.1.12. Simpaticul sacrat Continuă lanțul ganglionar lombar în pelvis. Cele 3-4 perechi de ganglioni mici care-l compun sunt situate înăuntrul găurilor sacrate anterioare. Atât între ganglionii de aceeași parte, cât și între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
profund rezultă din convergența restului majoritar de fibre cardiace îndărătul arcului aortic, la locul de bifurcație a traheii și arterelor pulmonare (fig. 15). Primul emite ramuri eferente spre plexurile coronare și zonele sub-pericardoendocardice corespunzătoare, iar cel de al doilea asigură inervația vegetativă a feței posterolaterale a cordului și arborelui bronho-pulmonar. Cele două plexuri cardiace conțin mici formațiuni ganglionare de natură predominant parasimpatică, care reprezintă locul de articulație dintre fibrele pre- și postganglionare ale vagului cardiac. Printre ganglionii descriși se numără și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinusului coronar și nodulului sinoatrial (Keith-Flack), acelea ale vagului stâng se termină în nodulul atrioventricular (Aschoff -Tawara). Diferențe importante ar exista după unii autori (Woolard, Nonidef etc.) și în ceea ce privește distribuția atrioventriculară a fibrelor vegetative cardiace. În timp ce atriile ar prezenta o inervație dublă simpaticoparasimpatică, ventriculele ar conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Plexul hepatic anterior și posterior trimite ramuri la ficat, vezica biliară, regiunea duodenopilorică și pancreas, iar plexul frenic oferă filete diafragmului, esofagului, venei cave inferioare și plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare, care ajung pe cale perivasculară la intestinul subțire, cec, apendice și porțiunile ascendentă și transversă a colonului. Caudal, plexul mezenteric superior se continuă cu plexul aortic, din care pleacă filete spre plexurile renal, suprarenal, spermatic și mezenteric inferior, ce asigură inervația vegetativă a colonului descendent și porțiunii proximale a rectului. Ganglionii aorticorenali se găsesc la locul de emergență a arterelor renale din aortă, între acestea și hil. Ei sunt în general mai voluminoși decât ganglionii mezenterici superiori și au sediul subarterial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
internă conține de asemenea conglomerate de celule și filete vegetative constituite în plexuri intrinseci. Stimularea mecanică sau chimică a acestor entități vegetative viscerale determină reacții directe și neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare și distribuție proprie. Tabelul I.2.1, reluând principalele localizări ale neuronilor vegetativi pre- și postganglionari implicați în formarea plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare și distribuție proprie. Tabelul I.2.1, reluând principalele localizări ale neuronilor vegetativi pre- și postganglionari implicați în formarea plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice. La rândul său, distribuția filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul său, distribuția filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală este dublă atât simpatică, cât și parasimpatică. Semnificația funcțională a dualității simpatico-parasimpatice va fi discutată în capitolul următor, consacrat datelor de fiziologie vegetativă. I.2.1.28. Căi vegetative aferente De la organele prevăzute cu funcții vegetative pornesc în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglarea motilității intestinale. Conștient de valoarea acestor noțiuni, Henle contribuie la difuzarea lor, introducându-le în tratatul său de histologie (1871), unde se pot regăsi desenele lui Meissner și Auerbach (12). Cajal (1911) descrie plexurile submuscular și muscular profund, sugerând inervația asimetrică, mai densă pe fața profundă a stratului circular al tunicii musculare și descoperă celulele interstițiale care îi poartă numele (13). Kunz (1913), Hill (1927), Stohr (1930) și Irwin (1931) au completat modelul morfologic al plexurilor intraparietale ale tubului digestiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroenteroformator sacrat începe în săptămânile V-VI ale embriogenezei și rectul este complet colonizat în săptămânile 12-14 ale vieții fetale. Terminațiile nervoase adrenergice și colinergice apar precoce în săptămânile 9-10 de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică. Serotonina, insulina, glucagonul, gastrina și somatostatina sunt identificabile în săptămâna 24, iar în săptămânile 25-26 de sarcină se definitivează conexiunile cu efectorii și apar primele semne ale motilității intestinale (22). Multiplicarea elementelor neuroenteroformatoare și diferențierea neuronilor enterici continuă în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
regionale și de specie. La om, plexul submucos este alcătuit dintr-o componentă profundă care corespunde descrierii inițiale a lui Meisssner și alta superficială (plexul Shabadash sau Henle), în raport cu fața luminală a stratului muscular circular ai cărei neuroni contribuie la inervația acestuia (1, 6, 9). I.2.2.6. Plexul mucos Plexul mucos este alcătuit din microganglioni oligoneuronali diseminați în lamina propria a mucoasei intestinale, pe fața profundă a muscularis mucosae care îl separă de plexul submucos profund. Rețeaua plexului se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
7 mm din musculatura circulară dintre care 5 mm sunt situați oral și 2 mm anal față de corpul celular, în timp ce neuronul inhibitor se distribuie numai anal pe o distanța de 1-6 mm. Datorită grosimii substanțiale a stratului muscular circular la inervația unui inel muscular participă câteva sute de neuroni, iar dispoziția unităților motorii este concentrică (4, 9, 36, 46). Neuronii motori ai musculaturii longitudinale au localizare de asemenea mienterică și la mamiferele mici axonii lor participă la formarea plexului mienteric superficial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2003) au sugerat existența sinapselor neuroimune. Studiile microscop electronice ulterioare au confirmat prezența comunicărilor neuroimune de tip sinaptic la nivelul organelor prevăzute cu funcții limfoide primare și secundare. La rândul lor, anatomiștii au stabilit originea, distribuția și căile eferente ale inervației vegetative (predominent simpatice) și aferente, senzoriale, de la nivelul diverselor organe limfoide. Totodată au fost identificate principalele substanțe neurotransmițătoare (catecolamine, acetilcolină, histamină, serotonină) și neuropeptide modulatoare (neuropeptidul Y, substanța P, VIP, peptidul înrudit cu gena calcitoninei), active asupra receptorilor locali specifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limitat. Mușchii netezi unitari formează sinciții funcționale, fibrele musculare fiind unite în fascicule sau pături în care membranele musculare intră în contact direct formând joncțiuni („gap junction” sau nexus). Prin intermediul joncțiunilor se pot produce fluxuri ionice intercelulare. Fibrele nu au inervație motorie individuală, iar stimulii se propagă de la o fibră la alta cuprinzând porțiuni largi sau chiar întreg mușchiul care acționează ca o unitate (mușchi unitari). Prezența joncțiunilor permite propagarea electrotonică a potențialelor de acțiune. Astfel de mușchi se întâlnesc în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tubul digestiv, canalele biliare, uretere, uter etc. Pot prezenta activitate automată. Aceștia formează mușchii ciliari, irisul, mușchii piloerectori și musculatura netedă a unor vase mari. Sarcolema acestor fibre este izolată, ca și la mușchii striați, de un strat glicoproteic, iar inervația este asigurată, în majoritatea cazurilor, de fibre nervoase individuale. I.5.2.1. Modalități de excitare a mușchilor netezi Inervația musculaturii netede este de două tipuri: -extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
netedă a unor vase mari. Sarcolema acestor fibre este izolată, ca și la mușchii striați, de un strat glicoproteic, iar inervația este asigurată, în majoritatea cazurilor, de fibre nervoase individuale. I.5.2.1. Modalități de excitare a mușchilor netezi Inervația musculaturii netede este de două tipuri: -extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]